Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
78 views
Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe – Tribunalul Suceava şi Tribunalul Neamţ – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Acţiunea are ca obiect obligarea pârâtului, Tribunalul Neamţ, la rectificarea unor documente fiscale privind reţinerea impozitului pe veniturile obţinute de reclamantă pentru o perioadă în care aceasta susţine că a fost scutită de la plata unui astfel de impozit, în vederea restituirii sumelor reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 168 alin. (1)-(3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborat cu art. 1 pct. 4 şi cu art. 1 pct. 35 din acelaşi act normativ, precum şi în temeiul Ordinului preşedintelui ANAF nr. 1760/2018.
Aşadar, reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune întemeiată pe obligaţia de a face, având ca obiect drepturi salariale.
Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., „în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii”.
Totodată, conform art. 127 alin. (2)^1 C. proc. civ., „dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz”, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor”.
Pornind de la aceste texte de lege, instanţa supremă reţine că reclamanta activează în calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Roman, iar pârâtul chemat în judecată este Tribunalul Neamţ.
Având în vedere că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt aplicabile atât în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, cât şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, rezultă că, atunci când instanţa competentă, potrivit legii, are calitatea de parte în proces, devine incident unul dintre cazurile de competenţă teritorială facultativă.
Astfel, în speţă, calitatea reclamantei atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., indiferent de instanţa pe lângă care îşi desfăşoară activitatea, în măsura în care aceasta aparţine circumscripţiei curţii de apel din a cărei rază teritorială face parte şi instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Neamţ.
Astfel, în raport de prevederile art. 127 alin. (1), raportat la alin. (2)^1 şi 3 C. proc. civ., calitatea de pârât a Tribunalului Neamţ exclude competenţa de soluţionare a cauzei de către această instanţă.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.
De vreme ce Curtea de Apel Suceava, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Suceava, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Bacău, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Neamţ, rezultă că Tribunalul Suceava este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1), (2)^1 şi 3, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Sursa informației: www.scj.ro.
