Cerere privind anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă. Motive de casare nefondate

• H.G. nr. 925/2006: art. 7
• NCPC: art. 431 alin. (2)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 7
• NCPC: art. 492 alin. (1)
• NCPC: art. 497
• NCPC: art. 498
• NCPC: art. 501
• O.U.G. nr. 34/2006: art. 178 alin. (1)
• O.U.G. nr. 34/2006: art. 188
• O.U.G. nr. 66/2011: art. 2 alin. (1) lit. a)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul Municipiul Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016 și a Deciziei nr. 358/19.10.2016 emise de MDRAP, prin care a fost soluționată contestația administrativă nr. x/20.09.2016, menținându-se corecția de 10% la contractul de lucrări nr. x/12.10.2009 încheiat de reclamant cu S.C. „Avensa Consulting” S.R.L.

Prin sentința nr. 100 din data de 13 iunie 2017, Curtea de Apel Iași a respins excepția autorității de lucru judecat și a admis acțiunea formulată de către reclamantul Municipiul Vaslui în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. A anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016 și Decizia nr. 358/19.10.2016 emise de către pârâtul M.D.R.A.P., pe care l-a obligat la plata către reclamant a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, instanța a dispus restituirea către reclamant a sumei de 5000 RON, cauțiune achitată cu Ordinul de plată nr. x/2.03.2017 la A. S.A.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1750 din 28 martie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate, normele legale incidente și apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice este fondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a dezlegat în considerentele hotărârii de admitere a acțiunii reclamantului, trei chestiuni:

1. Aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011 efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003, din perspectiva deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015 și a jurisprudenței CJUE în cauzele conexate C.260/14 și C-261/14.

2. Existența/inexistența prejudiciului, condiție necesară sau nu pentru existența neregulii reglementate de art. 2 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 alin. (7) Regulamentul CE nr. 1083/2006.

3. Efectele pe care sentința 126/02.06.2014 pronunțată de Curtea de apel Iași, în dosarul nr. x/2013 le produce în ceea ce privește legalitatea actelor ce fac obiectul prezentei cauze, în aplicarea dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Primele două chestiuni nu sunt recurate, prin urmare, sunt aspecte definitiv dezlegate care au intrat în autoritatea lucrului judecat.

În ceea ce privește a treia chestiune, care face obiectul recursului pârâtului, este necesar, apriori, a prezenta considerentele esențiale ale judecătorul fondului pentru care a reținut efectul pozitiv al lucrului judecat din sentința 126/2014:

Pârâtul a făcut verificări cu privire la contractul de finanțare nr. x/07.10.2010, Cod SMIS 7025, vizând, printre altele și contractul de consultanta nr. x/10.12.2008, fiind întocmita Nota de constatare si de stabilire a corecțiilor nr. x/21.12.2012 stabilindu-se o corecție de 25% din valoarea contractului

Acțiunea îndreptată împotriva acestei corecții a fost admisă prin sentința nr. 126/02.06.2014 a Curții de apel Iași, definitivă prin nerecurare.

În prezenta cauză, nota de constatare cuprinde verificările ce s-au făcut nu doar cu privire la proiectul SMIS 7025, ci și la proiectele SMIS 7022, SMIS 7023, însă obiectul verificărilor l-a format același contract de servicii de consultanta nr. x/10.12.2008.

Procedurile celor doua contracte de servicii au fost apreciate ca fiind proceduri comune pentru realizarea planului integrat de dezvoltare urbana si a documentațiilor de finanțare aferente proiectelor individuale pentru accesarea POR Axa 1 iar pârâta a reținut aceleași abateri prin cele două note de constatare.

În sentința nr. 126/2014, instanța a reținut că actele emise de autoritatea contractantă în procedura de achiziție au rămas definitive, bucurându-se de prezumția de legalitate, specifică oricărui act administrativ și că aplicarea unor corecții financiare, pentru pretinse abateri, care sunt în realitate rezultatul unei interpretări pur formale și excesiv de rigide a membrilor echipei de control a pârâtului, în chestiuni ce țin de exercițiul dreptului autorității contractante de a stabili cerințe minime, specifice, care să-i confere siguranță în ceea ce privește realizarea Proiectului, nu corespunde intenției legiuitorului.

Cu privire la cerința autorității contractante ca rezultatul anual net al exercițiului financiar, pentru fiecare din ultimii 3 ani, să fie pozitiv, instanța a apreciat că aceasta constituie într-un indicator de performanță, care este menit a oferi achizitorului garanția că fondurile publice vor fi utilizate eficient și nu pentru redresarea economică a ofertantului, neputându-se vorbi de caracter restrictiv, discriminatoriu, acolo unde alte criterii asemănătoare, precum ar fi cel al lipsei datoriilor față de bugetul de stat, au fost acceptate ca fiind în concordanță cu prevederile art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Referitor la deficiențele ce au fost reținute în ceea ce privește contractul de servicii nr. x/10.12.2008, instanța le-a apreciat excesive, „rezultat al unei abordări pur formale a activității desfășurată de autoritatea contractantă, în condițiile în care art. 188 din O.U.G. nr. 34/2006 îi permiteau acesteia să introducă în caietul de sarcini cerințe specifice, care să o asigure că ofertantul câștigător deținea experiența elaborării respectivelor documentații, de o maniera în care să nu fie periclitată finanțarea proiectelor, cu atât mau mult cu cât responsabilitatea efectivă pentru implementarea Proiectului revine autorității contractante și nu celor care verifică ulterior legalitatea și eficiența acestor proceduri”.

Aceleași concluzii au fost reținute și în ceea ce privește pretinsa neregulă ce ar fi fost generată de cerința achizitorului ca cel puțin 15 din persoanele care lucrau în echipele de proiect să fi fost angajații ofertantului, în trei domenii relevante pentru contract.

Deși cel puțin una din cerințele impuse de autoritatea contractanta drept criteriu de calificare și selecție în cadrul procedurii de achiziție publica – cea referitoare la obținerea unui profit net pozitiv pe ultimii trei ani (2005-2007) – nu a fost analizata in cuprinsul Notei de constatare nr. x/21.12.2012 cu referire la contractul de servicii nr. x/10.12.2008 ci prin raportare la un alt contract de achiziție publică, respectiv contractul nr. x/12.10.2009, totuși considerentele sentinței nr. 126/02.06.2014 a Curții de Apel Iași sunt aplicabile și în prezenta cauză.

Făcând o analiză a considerentelor sentinței nr. 126/2014, judecătorul fondului a concluzionat că Nota contestată în prezenta cauză a avut la baza un act anulat anterior de instanța de judecată, respectiv Nota de constatare nr. x/21.12.2012, ceea ce atrage și nulitatea prezentului act.

Înalta Curte consideră că se impune a fi analizat primordial motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., vizând încălcarea autorității de lucru judecat, criticile subsumate acestui motiv referindu-se, în concret, la nerespectarea deciziei de casare prin încălcarea prevederilor art. 501 C. proc. civ.

Raportat la aceste critici și la soluția ce se poate pronunța în recurs în cazul încălcării autorității de lucru judecat – respingerea ca inadmisibilă a cererii (în acest sens, art. 497 teza finală) – motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu este corect indicat.

Critica încălcării unor norme de procedură, respectiv art. 431 și art. 501 C. proc. civ., se impune a fi analizată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și nu din perspectiva motivului de recurs prevăzut de pct. 7.

Potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ., „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul”.

Modalitatea în care instanța de recurs, prin decizia de casare, dă dezlegare unui aspect litigios se impune, fără posibilitatea de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării, datorită efectului pozitiv al lucrului judecat potrivit căruia statuările irevocabile ale unei hotărâri judecătorești se impun, deopotrivă, părților și instanței ulterioare.

Prin decizia nr. 5284/20.10.2020, ÎCCJ a casat hotărârea pronunțată în primă instanță și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Reținând nemotivarea hotărârii, Înalta Curte a apreciat că instanța de fond s-a concentrat „preponderent pe situația de fapt fără a analiza criteriile de calificare și selecție prevăzute în fișa de date a achiziției la punctele V.3 și V.4 din perspectiva prevederilor legale în materie, respectiv dispozițiile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 925/2006”.

Indicațiile Înaltei Curți pentru rejudecare au vizat obligația de a stabili situația de fapt dedusă judecății, analiza probatoriul propus spre administrare în fața instanței de fond și analiza textelor legale aplicabile speței în raport atât de apărările formulate de reclamant cât și de cele ale pârâtului.

În hotărârea pronunțată în fond în al doilea ciclu procesual, nu au fost analizate criteriile de calificare și selecție prevăzute în fișa de date a achiziției la punctele V.3 și V.4 din perspectiva prevederilor legale în materie, respectiv dispozițiile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 925/2006 în ceea ce privește: „Documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenența din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanța în management (AMCOR, ROCA etc)”.

Aplicarea, în rejudecare, a efectului pozitiv al lucrului judecat rezultat din sentința nr. 126/02.06.2014 a Curții de Apel Iași în dosarul x/2013 nu înlătură obligația impusă de art. 501 C. proc. civ., de a efectua propria analiză a criteriilor de calificare și selecție prevăzute în fișa de date a achiziției la punctele V.3 și V.4, mai ales că în sentința nr. 126/2014 (existentă la data pronunțării deciziei de casare) au fost analizate, așa cum rezultă din conținutul notei anterioare, doar cerințele privind:

– obținerea unui profit net pozitiv pe ultimii trei ani;

– deținerea experienței elaborării în ultimii 3 ani a cel puțin două strategii de dezvoltate locală pentru administrațiile publice locale, din localități urbane de minim 50.000 locuitori

– întocmirea a cel puțin o documentație tehnico-economică pentru o administrație publică, în vederea obținerii finanțării prin POR, că cărei valoare este de minim 10.000.000 euro, aprobată de comisiile de evaluare POR; c

– obligația achizitorului ca cel puțin 15 din persoanele care lucrau în echipele de proiect să fi fost angajații ofertantului, în trei domenii relevante pentru contract.

Or, în cuprinsul Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016 abaterea reținută, urmare verificărilor privind exclusiv aspectele sesizate de către B. prin adresele nr. x/03.05.2016, y/28.04.2016, z/03.05.2016, w/27.04.2016, t/28.04.2016 și u/28.04.2016, referitoare la SMIS 7025, 7023 ȘI 70225 – contract de servicii de consultanță nr. x/10.12.2008, este descrisă astfel:

1. Criteriile de calificare și secția prevăzute în fișa de date la p. V.3 și V.4 au caracter discriminatoriu.

I. Rezultatul anual net al exercițiului (profitul net) al ofertantului pentru fiecare din ultimii 3 ani (2005,2006,2007) să fie pozitiv.

II. „Declarația privind lista principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani conținând valori, perioada de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceștia din urmă sunt autorități contractante sau clienți privați;

Candidații ofertanți trebuie să facă dovada faptului că în intervalul solicitat au realizat cel puțin două strategii de dezvoltare locală pentru administrații publice locale din localități urbane de minim 50000 locuitori.

Candidații ofertanți trebuie să facă dovada faptului că în intervalul solicitat au întocmit cel puțin o documentație tehnico-economică pentru administrația publică în vederea obținerii de finanțări în Programul Operațional Regional a cărui valoare de investiție este de minim 10.000.000 euro și care a fost aprobată la comisiile de evaluare ale POR”.

„Documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenența din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanța în management (AMCOR, ROCA etc)”.

„Cel puțin 15 dintre persoanele care lucrează în echipele de proiect trebuie să fie angajați proprii ai ofertantului (cumulat pentru membrii asociați) în trei domenii relevante pentru contract”.

Trebuie menționat și faptul că numai aceste abateri pot face obiectul litigiului, așa cum au fost motivate în cuprinsul actului atacat. Motivele suplimentare, arătate direct în fața instanței, nu pot fi luate în considerare.

Dacă prima instanță a reținut corect efectul pozitiv al lucrului judecat cu referire la cele statuate prin sentința nr. 126/2014, această dezlegare, inclusiv argumentația pe care se fundamentează, fiind însușite și de instanța de control judiciar, acest efect nu putea fi extins cu privire la un aspect care nu a făcut obiectul analizei instanței de judecată în dosarul x/2013, așa cum corect a sesizat recurentul, respectiv, instanța de fond nu a analizat prin prisma dispozițiilor legale incidente, dacă este discriminatorie cerința depunerii de documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenența din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanța în management (AMCOR, ROCA etc).

În limita arătată, Înalta Curte constată că prima instanță a încălcat prevederile art. 501 C. proc. civ., că aceste dispoziții sunt imperative și că nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii, în condițiile art. 174 C. proc. civ., întrucât în atare situație se produce o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

În concluzie, pentru argumentele arătate, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 este întemeiat și va fi admis cu consecința casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, numai în privința constatării abaterii referitoare la inserarea cerinței „documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenența din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanța în management (de ex. AMPOR, ROCA, etc.)”, abatere care nu a fost analizată de instanță în cuprinsul sentinței nr. 126/2014.

În rejudecare, primele două chestiuni nerecurate precum și celelalte aspecte ale aplicării efectelor puterii lucrului judecat, legal reținute de instanța de fond, nu vor mai fi antamate, acestea intrând în autoritate de lucru judecat.

Cu privire la soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Înata Curte amintește Decizia pronunțată de ICCJ, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu nr. 79/2022, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 61 din 25 ianuarie 2023, care a stabilit că „În interpretarea dispozițiilor art. 497 din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, în corelație cu prevederile art. 492 alin. (1), art. 498 și ale art. 501 alin. (3) și (4) din C. proc. civ., în cazul în care în al doilea ciclu procesual se admite recursul, casându-se decizia atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție va reține cauza spre judecare în fond numai atunci când nu ar fi pusă în situația de a proceda la analizarea stării de fapt prin recalificarea faptelor sau prin completarea sau readministrarea probatoriului, în caz contrar cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la instanța de apel sau, după caz, la prima instanță”.

Având în vedere că prin reținerea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte ar fi fost pusă în situația de a proceda la analiza stării de fapt, neanalizată de prima instanță în al doilea ciclu procesual sub aspectul constatării abaterii referitoare la inserarea cerinței „documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenența din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanța în management (de ex. AMPOR, ROCA, etc.)”, administrând sau completând probele administrate, se apreciază că, în conformitate cu prevederile art. 498 C. proc. civ.., singura soluție posibilă este rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.

În plus, soluția ce se va pronunța trebuie să fie unitară, legalitatea ori nelegalitatea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.08.2016 și a deciziei nr. 358/19.10.2016, în privința mențineri sau nu a corecției aplicate, urmând a fi stabilită numai după cercetarea abaterii referitoare la inserarea cerinței „documentele edificatoare care să dovedească forma de atestare ori apartenența din punct de vedere profesional la organisme legal constituite privind consultanța în management (de ex. AMPOR, ROCA, etc.)”.

Pe de altă parte, răspunzând și celorlalte critici formulate de recurent, faptul că prima instanță nu s-a conformat deciziei de casare nu înseamnă că hotărârea este nemotivată, ipoteza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. neregăsindu-se în speță.

Modul greșit de aplicare în cauză a puterii lucrului judecat asupra aspectelor care nu au făcut obiectul primei judecăți, nu înseamnă că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și nici că acestea sunt contradictorii ori străine de natura cauzei.

Împrejurarea că obiectul celor două litigii este diferit nu vine în contradicție cu aplicarea în cauză a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, fiind de esența dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., opunerea unui lucru judecat anterior într-un alt litigiu, dacă există o legătură între acestea. Or, nu se poate nega legătura existentă între cele două cauze, fiind analizate aceleași cerințe din procedura de achiziție din perspectiva caracterului discriminatoriu. Raționamentul juridic rezultat din sentința 126/2014, fiind același pentru toate contractele încheiate, nu poate fi contrazis, opunându-se puterea lucrului judecat.

Pentru toate aceste motive, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

Restul criticilor din recurs sunt inutil a fi analizate raportat la soluția pronunțată, cele vizând modul de interpretare și aplicare a normelor de drept material urmând a fi avute în vedere la rejudecare.

Sursa informației: www.scj.ro.