Cerere în vederea recunoașterii stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate și repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor

• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 133 pct. 2 teza I
• NCPC: art. 135 alin. (4)

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., au chemat în judecată pârâții MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

– recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Tg. Mureș, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupațională „Justiție”, acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii si Justiției Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 si de către Curtea de Conturi, dar care nu le-a fost aplicat;

– repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia prin acordarea sporurilor în procent de 45%, respectiv începând cu data de 01.07.2017 (data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017) și pentru viitor;

– actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor solicitate;

– obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la emiterea de ordine de salarizare corespunzătoare, pentru fiecare reclamant în parte.

Prin sentința civilă nr. 1005 din 13.04.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2529 din 23 noiembrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Tribunalul Vâlcea și Tribunalul Călărași – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, iar potrivit alin. (2), „în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii”.

Conform art. 127 alin. (2)^1 C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

Se reține că Legea nr. 310/2018 a modificat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă „competența facultativă” nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care magistratul își desfășoară activitatea.

În speță, reclamanții sunt procurori și personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, iar competența aparține, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliul sau locul de muncă, respectiv Tribunalului Călărași.

Prin urmare, având în vedere că reclamanții nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la parchetul de pe lângă această instanță, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, nici dispozițiile art. 127 alin. (2)^1 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanței de judecată, or în cauză calitatea de pârât o au Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, care nu fac parte din categoria instanțelor de judecată, dispozițiile articolului precitat fiind de strictă interpretare.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Călărași.

Sursa informației: www.scj.ro.