Cerere de chemare în judecată privind dispunerea recunoaşterii stării de discriminare în care se află reclamantul din punct de vedere salarial în raport cu alţi angajaţi. Stabilirea competenței de soluțonare a cauzei

• C. muncii: art. 269 alin. (2)
• Legea nr. 567/2004: art. 3 alin. (2)
• Legea nr. 567/2004: art. 3^1 alin. (2) şi (3)
• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 131 alin. (1)
• NCPC: art. 133 pct. 2 teza I
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 242

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1.11.2021 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/2021, reclamanții A. și B., personal auxiliar de specialitate-specialiști IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu alți angajați din cadrul Ministerului Justiției (consilierii de probațiune în Direcția Națională de Probațiune), respectiv uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlaltor drepturi aferente ale acestora raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 10.01.2017 până la data de 31.12.2017 sau la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la VRS și după 31.12.2017 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016), repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 10.01.2017 până la zi, și în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare reprezentat de neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare prin obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, pentru perioada 10 ianuarie 2017 și pentru viitor, precum și actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate acestora (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 201 din 7 februarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Caraș-Severin, secția Civilă și Tribunalul Sibiu, secția I civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Sibiu, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, iar potrivit alin. (3) aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

În speță, acțiunea introductivă formulată de reclamanții A. și B., specialiști IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, are ca obiect recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu alți angajați din cadrul Ministerului Justiției (consilierii de probațiune în Direcția Națională de Probațiune), respectiv uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlaltor drepturi aferente ale acestora raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON.

Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, „personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT”, iar potrivit art. 3^1 alin. (2) și (3) din aceeași lege, personalul de specialitate criminalistică este format din experți criminaliști și asistenți criminaliști, iar „personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică este format din tehnicieni criminalișt și secretari dactilografi laborator expertize criminalistice”.

Cum reclamanții dețin funcții de specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 din C. proc. civ.

Totodată, competența teritorială nu poate fi stabilită nici potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (2)^1 din C. proc. civ., de vreme ce nicio instanța de judecată nu are calitatea de pârâtă.

Prin urmare, competența teritorială în ceea ce îi privește pe acești reclamanți trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cu care „competența de soluționare a conflictelor de muncă aparține instanței de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului” și dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată (1.11.2021), conform cărora „cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.

Reclamanții nu au sesizat instanța în a cărei rază teritorială se aflau domiciliul ori locul de muncă, respectiv Tribunalul Sibiu, ci Tribunalul Caraș-Severin, acesta declinându-i în mod corect competența.

Potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., „la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate”, iar potrivit alin. (2) „În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop”.

Înalta Curte, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Caraș-Severin, la termenul de judecată stabilit la data de 25 ianuarie 2022, față de măsura administrativă a desființării completului C3 și repartizarea ciclică a dosarelor aflate pe rolul acestui complet de judecată, a dispus acordarea unui nou termen de judecată la data de 25 februarie 2022 la completul C9. Primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe și au putut pune concluzii a fost cel din data de 25 februarie 2022, când, în mod expres, în vederea stabilirii competenței, în temeiul art. 131 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul a pus în vedere reclamanților să facă dovada calității deținute în cadrul parchetului, fiind amânată cauza la data de 8 aprilie 2022. Față de neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina reclamanților, care împiedica desfășurarea judecății, la termenul de judecată stabilit în data de 8 aprilie 2022, instanța, în baza dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei. După repunerea cauzei pe rol la data de 10 august 2022, Tribunalul Caraș-Severin, verificându-și competența, a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Prin urmare, acordarea mai multor termene de judecată a fost determinată de existența unor motive care implicau imposibilitatea dezbaterilor contradictorii asupra excepției necompetenței înainte de verificările dispuse pentru lămuriri și probe suplimentare în temeiul art. 131 alin. (2) C. proc. civ., nefiind cazul unei depășiri a limitelor legale temporale pentru invocarea excepției de necompetență teritorială, în acest sens fiind și dezlegările din par. 57-58 ale Deciziei nr. 31/2019 de recurs în interesul legii, publicate în Monitorul Oficial nr. 133/19 februarie 2020.

Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.

Sursa informației: www.scj.ro.