Cerere către autorităţile judiciare române privind extrădarea şi predarea persoanei extrădabile în vederea urmăririi sale penale, pe teritoriul statului solicitant, pentru comiterea infracţiunii de sustragerea de bunuri prin înşelăciune, săvârşită în proporţii deosebit de mari

• Legea nr. 302/2004: art. 5 alin. (2)
• Legea nr. 302/2004: rt. 18 - 60
• NCP: art. 154
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a)

În baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării numitului A..

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea de extrădare nr. x din 28.03.2022 formulată de Procuratura Generală a Republicii Belarus.

S-a dispus extrădarea și predarea către autoritățile din Republica Belarus, cu respectarea regulii specialității, a numitului A., persoană cu cetățenie israeliană dată în urmărire internațională de autoritățile judiciare din Belarus din data de 7 aprilie 2016, în baza mesajului cu nr. de referință x (notiță roșie nr. A-2923/4-2016), emis în baza mandatului de arestare (fără număr), la data de 06.05.2015, de Parchetul din districtul B., oraș Minsk, în vederea cercetării penale sub aspectul comiterii infracțiunii de „fraudă la scară largă”, prevăzută de art. 209 din C. pen. al Republicii Belarus.

S-a constatat că persoana extrădabilă a fost reținută pentru 24 de ore, prin ordonanța nr. 12/2022 emisă la data de 07.03.2022 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, cu începere de la 07.03.2022, ora 13:10 și până la 08.03.2022, ora 13:10 și arestată provizoriu de la 08.03.2022 la zi.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a menținut arestarea provizorie, în vederea extrădării, a numitului A., până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus lăsarea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate în cauză.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 275 din 3 mai 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând contestația formulată de persoana extrădabilă A. prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale relevante în materia de referință, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Obiectul procedurii de față îl constituie cererea nr. x, formulată la data de 28 martie 2022, prin care Procuratura Generală a Republicii Belarus a solicitat autorităților judiciare române extrădarea și predarea persoanei extrădabile A., în vederea urmăririi sale penale, pe teritoriul statului solicitant, pentru comiterea infracțiunii de sustragerea de bunuri prin înșelăciune (escrocherie), săvârșită în proporții deosebit de mari, prevăzută de art. 209 alin. (4) din C. pen. al Republicii Belarus.

În cuprinsul adresei nr. x/1055 din 11 martie 2022 a Departamentului (orașului Minsk) districtului B. din cadrul Comitetului de Investigații al Republicii Belarus, a ordonanței de punere sub învinuire din data de 5 decembrie 2019, a ordonanței de anunțare a căutării inculpatului și a ordonanței de modificare a măsurii preventive a angajamentului de a nu părăsi țara și de a avea un comportament adecvat cu arestul din 29 aprilie 2015, toate emise de aceeași instituție și atașate cererii de extrădare, se arată că, în fapt, în sarcina persoanei extrădabile A. s-a reținut că, „în perioada 30 septembrie 2014 – 20 decembrie 2014, aflându-se în diferite districte ale Republicii Belarus, precum și pe teritoriul Federației Ruse, prin înșelăciune, sub pretextul de a susține un show „Moto-freestyle” în incinta unui complex cultural, sportiv și de divertisment multifuncțional „C.”, situat pe strada x, în orașul Minsk, prin vânzarea biletelor la spectacol prin sistemul computerizat de vânzare a biletelor al societății cu răspundere limitată „D.”, neintenționând în prealabil să-și îndeplinescă obligațiile asumate de organizare și desfășurare a spectacolului, a intrat în posesia banilor cetățenilor pentru suma totală de 56.230 ruble belaruse, ce corespunde a 3749 de unități de bază și alcătuiește o proporție deosebit de mare”.

În acest context factual, procedând, prioritar, la stabilirea cadrului normativ care guvernează prezenta cauză, Înalta Curte constată, similar primei instanțe, că între România și Republica Belarus nu este încheiată o convenție bilaterală privind extrădarea, iar cel din urmă stat nu este parte la Convenția europeană de extrădare încheiată la Paris, la 13.12.1957. Ca urmare, între România și Republica Belarus extrădarea operează în baza normelor de curtoazie internațională, cu asigurarea reciprocității, context în care, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române este actul normativ anterior menționat.

În consecință, extrădarea numitului A. (cetățean israelian) din România, la solicitarea autorităților judiciare din Republica Belarus, este condiționată de îndeplinirea cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 18 – 60 cuprinse în Capitolul I al Titlului II al Legii nr. 302/2004, republicată.

În acest context normativ, evaluând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate în contestație, Înalta Curte notează următoarele:

Cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Belarus îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată, aceasta fiind formulată în scris, de autoritatea competentă a statului solicitant, și însoțită de copii ale ordonanței de punere sub învinuire a persoanei extrădabile din data de 5 decembrie 2019, ordonanței de anunțare a căutării inculpatului și a ordonanței de modificare a măsurii preventive a angajamentului de a nu părăsi țara și de a avea un comportament adecvat cu arestul din 29 aprilie 2015. În cuprinsul acestor documente se realizează o expunere suficient de clară a faptelor pentru care se solicită extrădarea contestatorului, atât sub aspectul conținutului lor obiectiv concret, al datei și locului săvârșirii lor, cât și sub aspectul calificării juridice a faptelor și al dispozițiilor legale aplicabile în statul solicitant.

În al doilea rând, similar primei instanțe, constată îndeplinite condițiile privind persoana extrădabilă, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, în raport cu statutul de cetățean străin (israelian) aflat pe teritoriul României al contestatorului (la data de 6 martie 2022, ora 21:45, A. a fost depistat la Punctul de Trecere a Frontierei Albita, jud. Vaslui, pe sensul de intrare în România). Nefiindu-i acordat dreptul de azil în România (din informațiile existente rezultând că solicitarea contestatorului a fost respinsă, soluție nedefinitivă) și neavând nici statut de refugiat pe teritoriul acestui stat, contestatorul nu intră în categoria persoanelor exceptate de la extrădare conform art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel cum a susținut apărarea.

Deopotrivă, constată îndeplinite și exigențele privind fapta care dă loc la extrădare, reținând că aceasta nu face parte din categoria celor care ar justifica refuzul extrădării, prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. e) și f) și art. 30 din Legea nr. 302/2004, republicată, sau din categoria celor pentru care încuviințarea extrădării ar fi condiționată de îndeplinirea altor condiții, cum ar fi cele prevăzute de art. 25 și 27 din același act normativ.

În fine, Înalta Curte constată îndeplinite și condițiile dublei incriminări, respectiv a gravității faptei, prevăzute de art. 24 și art. 26 din Legea nr. 302/2004, republicată, reținând că fapta, astfel cum este descrisă în actele procesuale comunicate de autoritățile Republicii Belarus, are corespondent în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. român și că aceasta este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de un an atât în statul solicitant, cât și în cel solicitat. În același context, se constată că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru fapta descrisă, nici potrivit dispozițiilor procesual penale ale statului belarus, dar nici în virtutea art. 154 din C. pen. român.

Constată însă, contrar primei instanțe, că în cauză este incident motivul facultativ de refuz al extrădării prev. de art. art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit căruia „extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate”.

Din interpretarea textului de lege rezultă că acest impediment facultativ la extrădare intervine ori de câte ori, ca efect al predării, situația persoanei extrădabile riscă să fie substanțial afectată în mod negativ, indiferent de factorii care generează un atare risc; dispoziția legală analizată indică, doar cu titlu exemplificativ, vârsta sau starea de sănătate a persoanei, fără a limita, însă, impedimentele la extrădare la aceste ultime două elemente.

Ca urmare, identificarea tuturor împrejurărilor și a factorilor de risc relevanți sub aspectul incidenței motivului facultativ de refuz al extrădării analizat reprezintă atributul instanței învestite cu soluționarea cererii de extrădare, căreia îi revine sarcina de a examina toate informațiile pertinente, referitoare atât la situația particulară a persoanei extrădabile, cât și la cea obiectiv existentă în statul solicitant. Acestei ultime categorii de informații i se pot circumscrie și date care atestă existența unui risc semnificativ – fundamentat pe evaluările repetate ale organismelor competente – de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant și/ori de supunere a persoanei extrădabile unor tratamente inumane sau degradante în acest ultim stat.

Faptul că ipoteza prevăzută de art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu este incidentă în speță nu scutește autoritatea judiciară română de obligația unei atare examinări.

În calitate de parte contractantă la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (ratificată prin Legea nr. 30/1994), România trebuie să se conformeze obligației consacrate de art. 1 din acest instrument juridic, respectiv, aceea de a recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.

Or, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, extrădarea unui cetățean străin de către un stat parte la Convenție poate ridica probleme din perspectiva articolului 3, atunci când există motive substanțiale de a crede că extrădarea ar expune respectiva persoană unui risc real de a fi supusă unor tratamente contrare art. 3 din Convenție în statul solicitant (mutatis mutandis, cauza Ahmed contra Austriei, nr. 25964/94, hotărârea din 17 decembrie 1996).

Sfera tratamentelor prevăzute de articolul 3 include condițiile inumane sau precare de detenție care ating un anumit nivel de gravitate, Convenția interzicând în temeni absoluți tortura sau tratamentele inumane ori degradante. Manifestările care umilesc și înjosesc o persoană, demonstrând lipsă de respect față de demnitatea ființei umane sau care dau naștere unor sentimente de frică, angoasă sau de inferioritate de natură a înfrânge rezistența sa morală sau fizică pot fi caracterizate ca degradante, Curtea Europeană subsumând, exemplificativ, acestei categorii cazurile de supraaglomerare a locurilor de detenție (inclusiv preventivă), accesul inexistent sau limitat la lumină naturală, surse de ventilație sau de încălzire, obiecte de igienă (mutatis mutandis, cauza Ananyev și alții contra Rusiei, nr. 42525/07 și 60800/08, hotărârea din 10 ianuarie 2012).

În contextul acestor considerente teoretice, Înalta Curte constată că, în cazul particular al contestatorului, aceste elemente au făcut deja, anterior, obiectul unei statuări judiciare definitive din partea unei instanțe străine, respectiv, Curtea de Apel Budapesta care, prin hotărârea din 3 iunie 2020, a respins o cerere similară a autorităților judiciare din Belarus, de extrădare a numitului A. în vederea urmăririi sale pentru faptele descrise și în cererea adresată în speță autorităților române.

În argumentarea acestei soluții, luând act de constatările făcute de Comisia Împotriva Torturii în cuprinsul Raportului din anul 2020 al Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite, cu privire la condițiile deplorabile și practica torturii și a relelor tratamente în unitățile de detenție din Belarus și la lipsa garanțiilor fundamentale ale persoanelor deținute în acest stat, instanța ungară a constatat că, în baza documentelor transmise, statul solicitant nu a furnizat informații specifice cu privire la modul în care ar fi asigurate drepturile la un proces echitabil în cazul extrădării numitului A. și condițiile de care ar beneficia acesta în cazul plasării în detenție.

Instanța ungară solicitată a concluzionat că:

„în cadrul procedurii, în baza informațiilor suplimentare solicitate și primite, autoritatea judiciară din Belarus nu a exclus cu o certitudine neechivocă posibilitatea ca persoana extrădată să fie supusă torturii sau tratamentelor inumane sau degradante în statul solicitant. Din acest motiv, și în baza informațiilor disponibile, poate exista riscul real ca acuzatului să nu i se garanteze aplicarea cerințelor art. 3 din Convenția internațională împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, aprobată la a XXXIX – a Ședință a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (promulgată în Ungaria prin Decretul-lege nr. 3 din 1988), în continuare, aplicarea cerințelor articolului 3 din Convenția semnată în data de 4 noiembrie 1950 la Roma privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – și cele opt protocoale adiționale la aceasta – (promulgată în Ungaria prin Legea nr. XXXI din 1993). Instanța s-a bazat pe informații obiective, de încredere, exacte și suficient de actuale cu privire la condițiile de detenție din statul membru emitent, în conformitate cu Protocolul ONU menționat mai sus, care demonstrează în mod specific o tulburare sistemică sau generalizată.

Comparând cuprinsul documentului internațional cu lipsa informațiilor suplimentare solicitate, instanța apreciază că garanția oferită în cazul A. nu este suficientă pentru remedierea deficienței sistemice într-un caz individual”.

Or, instanța română învestită în prezenta procedură cu solicitarea de extrădare a aceleiași persoane nu poate face abstracție de constatările cu caracter definitiv ale instanței ungare anterior expuse, de vreme ce nu s-au evidențiat elemente noi, din care să rezulte în mod credibil o modificare semnificativă a situației persoanelor supuse unei privări preventive de libertate pe teritoriul statului solicitant.

În acest sens, Înalta Curte observă că circumstanțele care au justificat refuzul extrădării din Ungaria sunt confirmate și de datele aflate la dosarul autorității române, din care se desprind concluzii similare ale forurilor internaționale care monitorizează situația din Belarus, atât anterior anului 2020, cât și ulterior.

Sub acest aspect, reține, pe de o parte, concluziile Raportului privind condițiile de detenție în Republica Belarus întocmit de Federația Internațională pentru Drepturile Omului (FIDH) în iunie 2008, potrivit cărora „condițiile închisorii din Belarus sunt extrem de nesatisfăcătoare și echivalează cu un tratament inuman interzis de Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane și degradante și alte tratate internaționale ratificate de Republica Belarus:

– deținuții nu au acces la documentele legale de bază care le definesc drepturile și obligațiile;

– deținuții sunt practic lipsiți de protecție legală;

– condițiile sunt deosebit de grele pentru deținuții administrativi: fără paturi, dușuri, plimbări, supraaglomerare a celulelor, salubritate proastă, calitate proastă a alimentelor și a apei, interzicerea coletelor etc;

– condițiile de detenție ale Ministerului de Interne sunt și ele precare: supraaglomerare, umiditate ridicată, temperaturi scăzute iarna și temperaturi ridicate vara, calitate scăzută a alimentelor, tuberculoză răspândită;

– deținuții plasați în secții de izolare punitivă sunt ținuți fără comunicare, la temperaturi scăzute și fără posibilitatea de a se deplasa; calitatea alimentelor este scăzută, iar cantitățile sunt insuficiente, ceea ce duce la boli grave;

– condițiile de transport ale deținuților sunt extrem de nesatisfăcătoare, deoarece aceștia pot fi lipsiți de hrană sau apă pentru zile;

– condamnații capitali sunt ținuți în deplină izolare de lume și nu sunt conștienți de soarta lor;

– arestările în masă în perioade de tensiune politică duc la condiții de detenție total inacceptabile”.

În ceea ce privește condițiile de arestare preventivă, s-a concluzionat că acestea sunt aceleași cu cele de detenție: „cel mai frecvent, respondenții s-au plâns de celule supraaglomerate, anti-igienizare pe scară largă, calitate scăzută a alimentelor și îngrijiri medicale nesatisfăcătoare”; „posibil, astfel de condiții în instituțiile de prejudiciu sunt rezultatul lipsei de finanțare și lipsei oricărui control asupra unităților penitenciare”.

Raportat la aceste constatări, Federația Internațională pentru Drepturile Omului (FIDH) a recomandat statelor terțe să refuze extrădarea suspecților în Belarus deoarece condițiile de detenție sunt inumane și fac imposibilă apărarea juridică adecvată în cadrul procedurilor penale.

Pe de altă parte, deficiențele anterior descrise au persistat și ulterior anului 2020, fiind constatate de Consiliul Drepturilor Omului al ONU în cadrul raportului din anul 2021, Raportorul special privind situația drepturilor omului în Belarus, care a precizat că „este profund alarmat de escaladarea fără precedent a încălcărilor drepturilor omului în Belarus la care a asistat în perioada analizată (anul 2020 și începutul anului 2021). În timp ce criza politică și evenimentele sociale au dovedit încă o dată caracterul ciclic al creșterii încălcărilor drepturilor omului în perioadele electorale în Belarus, ele au relevat, de asemenea, deficiențele instituționale adânc înrădăcinate ale mecanismului de stat, în special al poliției și al sistemului de justiție, folosit nu pentru a proteja drepturile omului, ci mai degrabă pentru a le restrânge. O preocupare deosebită o reprezintă faptul că situația continuă să se înrăutățească într-un climat de frică, impunitate și lipsă de răspundere pentru făptuitori”.

În cuprinsul aceluiași raport s-a reținut că:

„persoanele aflate în arest preventiv sau care execută pedepse de arest administrativ au fost ținute în condiții inumane, în celule supraaglomerate, lipsite de ventilație, acces la apă sau la toaletă. Combinate cu întârzierile în accesul la asistență medicală, astfel de condiții sanitare precare au reprezentat o sursă de îngrijorare suplimentară în contextul pandemiei bolii coronavirus (COVID-19)”.

În același sens, raportul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite (E.) pentru Drepturile Omului din 4 martie 2022, care oferă o privire de ansamblu asupra situației drepturilor omului în Belarus cu privire la alegerile din 9 august 2020, inclusiv aplicarea detențiilor arbitrare, torturii și altor tratamente crude, inumane sau degradante, eșecul de a investiga în mod eficient acuzațiile de astfel de încălcări și lipsa de respect pentru un proces echitabil și drepturile la un proces echitabil, a constatat că „mărturiile victimelor și ale martorilor colectate în contextul examinării au coroborat numeroasele relatări despre tortură, maltratare și condiții inumane de detenție documentate și analizate de alte organizații, inclusiv cele ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Mecanismul dimensiunii umane de la Moscova. Aceste analize dau mai mult credibilitate constatărilor făcute de E. conform cărora tortura și relele tratamente au fost utilizate sistematic ca instrumente de pedepsire și intimidare a deținuților”.

În contextul acestor constatări, Înaltul Comisar al Națiunilor Unite a recomandat celorlalte state membre ale Națiunilor Unite să respecte pe deplin principiul nereturnării, în special în ceea ce privește apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii și victimele încălcărilor drepturilor omului care au fugit din Belarus pe teritoriile lor și să ia măsuri pentru a le proteja drepturile și a le permite să ducă o viață demnă (…).

Deși aceste ultime două rapoarte ale Națiunilor Unite abordează situația respectării drepturilor omului în Belarus, în perioada 2020-2021, în special din perspectiva reacțiilor autorităților statului belarus față de participanții la manifestațiile și protestele subsecvente alegerilor prezidențiale din 9 august 2020, acestea, prin informațiile furnizate, coroborate cu restul materialelor transmise de Ministerul Justiției și de Ministerul Afacerilor Externe, relevă riscul semnificativ și credibil al unei încălcări nediferențiate, cu caracter sistematic, a drepturilor omului, precum și al nesocotirii garanțiilor fundamentale de care trebuie să beneficieze o persoană privată de liberate în statul solicitant.

O atare concluzie este întărită și de informațiile transmise primei instanțe, la data de 14 aprilie 2022, de către Ministerul Afacerilor Externe al României, din care rezultă că potrivit „evaluărilor tuturor organizațiilor internaționale, situația drepturilor omului în Belarus continuă să fie problematică. Opozanții politici, activiștii pentru drepturile omului și mass-media independentă sunt supuse presiunii și măsurilor opresive din partea autorităților. Guvernul de la Minsk a fost criticat pentru încălcări ale drepturilor omului și pentru persecuția organizațiilor neguvernamentale (…) și pentru nerespectarea standardelor electorale. Legislația restrictivă în privința libertăților fundamentale nu a fost amendată, iar autoritățile nu au întreprins măsuri de remediere a încălcărilor grave, sistematice ale drepturilor omului”.

În contextul anterior expus, Înalta Curte conchide că datele obiective aflate la dispoziția sa fundamentează în mod credibil temerea că predarea contestatorului A. către statul Belarus l-ar expune unui risc semnificativ de a fi deținut preventiv în condiții inumane sau degradante și de a nu-i fi respectate drepturile fundamentale pe teritoriul acestuia, pe parcursul procedurii penale.

Împrejurarea că faptele de care este acuzată persoană extrădabilă nu constituie infracțiuni politice ori că ea nu aparține categoriilor de opozanți interni sau activiști, expuse în mod particular riscului de presiune din partea autorităților, nu este susceptibilă a înlătura o atare concluzie. Odată relevat caracterul sistemic al condițiilor inumane sau degradante de detenție preventivă, la fel ca și cel al încălcării drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant, efectele acestei constatări se răsfrâng inevitabil și asupra cazurilor individuale de privare de libertate, în așteptarea procesului, cum este cazul contestatorului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată incidența unui impediment la extrădarea contestatorului A. și, în consecință, necesitatea reformării integrale a hotărârii contestate, prin respingerea cererii de extrădare ce face obiectul cauzei. În acest context, devine superfluă evaluarea celorlalte motive de refuz al extrădării invocate de contestator și expuse detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004, va admite contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 41 din data de 15 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, va desființa, în integralitate, hotărârea atacată, iar în rejudecare:

În temeiul art. 52 alin. (7) raportat la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, va respinge cererea de extrădare nr. x din 28.03.2022 formulată de Procuratura Generală a Republicii Belarus față de numitul A. și va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădabile, dacă nu este arestată în altă cauză.

Totodată, va constată că persoana extrădabilă a fost reținută de la 07.03.2022 până la 08.03.2022 și arestată provizoriu de la 08.03.2022 la zi.

Ca efect al soluției dispuse, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în cuantum de 253 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.