Aprecierea admisibilităţii sesizării cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză. Respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale și constatarea excepţiei invocate ca inadmisibilă

• Constituţia României: art. 57
• Legea nr. 47/1992: art. 29
• NCP: art. 155 alin. (1)
• NCP: art. 275 alin. (2)

Prin încheierea penală din data de 10 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018 a respins, ca neîntemeiate, cererile de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea art. 155 alin. (1) C. pen. și de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934, formulate de apelantul inculpat A., prin avocat ales.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 39 din 26 ianuarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul declarat de inculpatul A. cu privire la dispoziție de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 155 alin. (1) C. pen.:

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.:

Din examinarea actelor dosarului, rezultă că în mod corect a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul A., prin apărător ales, fiind inadmisibilă, așa cum în mod corect a constatat prima instanță.

Din interpretarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că instanța de contencios constituțional poate fi sesizată cu o excepție de neconstituționalitate ridicată în fața instanței judecătorești, dacă se constată îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții: ca excepția de neconstituționalitate să se refere la neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, aceasta să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, precum și condiția ca asupra excepției să nu se fi pronunțat Curtea Constituțională printr-o decizie anterioară, prin constatarea acesteia ca fiind neconstituțională.

Analizând incidența condițiilor sus-menționate în cauză, raportat la excepția invocată, se constată că excepția se referă la un text de lege cu privire la care s-a statuat deja asupra constituționalității acestuia printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Recurentul a susținut că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât textul este lipsit de claritate juridică, imprevizibil și menit a determina interpretări arbitrare din partea instanțelor de judecată.

Prin Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale s-a statuat asupra neconstituționalității soluției legislative care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că aspectele de neconstituționalitate invocate reprezintă în realitate critici cu privire la această instituție de drept penal – deja supusă controlului de constituționalitate al Curții Constituționale – prin care se urmărește obținerea unor clarificări suplimentare cu privire la efectele deciziei Curții Constituționale.

În realitate, solicitarea recurentului vizează o interpretare din partea Curții Constituționale a efectelor propriei decizii, care a tranșat deja problema de neconstituționalitate a textului.

Rezultă din cele de mai sus că aprecierea admisibilității sesizării cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este strâns legată de problema efectelor deciziilor Curții Constituționale, în condițiile în care deciziile de neconstituționalitate și cele interpretative sunt obligatorii în aplicare.

Curtea Constituțională a statuat în mod expres obligativitatea deciziilor interpretative:

„indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, atât instanțele judecătorești, cât și organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare” (Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011; în același sens, paragraful 55 din Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014).

Ca atare, din moment ce solicitarea recurentului privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. nu s-ar putea face decât interpretând, peste ceea ce Curtea Constituțională a statuat în dispozitivul și considerentele Deciziei nr. 297/2018, excepția invocată este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992.

Având în vedere dispozițiile art. 57 din Constituție, Înalta Curte apreciază că exercitarea dreptului procesual prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu s-a realizat în concordanță și în vederea atingerii scopului pentru care acest drept a fost recunoscut de lege, iar sesizarea Curții Constituționale ar fi nejustificată, astfel cum a apreciat prima instanță.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prima instanță a apreciat, în mod corect, că se impune respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, constatând excepția invocată ca inadmisibilă, prin raportare la condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1994, invocarea formală de către inculpatul A. a textului de lege pretins neconstituțional neimpunând sesizarea instanței de contencios constituțional.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției din încheierea penală din data de 10 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.