Activitatea independentă antreprenorială (de freelance) și noile provocări ale angajatorilor

Pandemia COVID-19 a însemnat pentru noi toți o adaptare forțată la un nou stil de viață, iar munca de la distanță, care a îmbrăcat adesea forma home office-ului, a fost una dintre principalele provocări cu care s-au confruntat atât angajatorii, cât și angajații.

Cu toate acestea, munca de la distanță sau, așa cum a descris-o Forbes, „un dar născut în tragedie”, s-a dovedit a fi nu numai posibilă și eficientă, ci și atractivă, în special pentru anumite domenii de activitate. Spus altfel, munca de la distanță a devenit cu ușurință un accelerator pentru activitățile independente (antreprenoriale sau de tip „freelancing”) (desfășurate ca PFA-uri sau SRL-uri unipersonale). Credem că această schimbare nu este una trecătoare, ci, având în vedere apetitul crescut pentru tranziția de la statutul de angajat la cel de freelancer/liber profesionist/antreprenor, mai degrabă una care va șlefui definitiv felul în care ne vom desfășura activitatea de zi cu zi.

Cu toate acestea, având în vedere modul în care autoritățile fiscale române se raportează (încă) la relațiile comerciale cu persoanele liber profesioniste, este cel puțin firesc ca societățile românești, în special cele mari, să se întrebe dacă este oportună o trecere de la o politică de HR centrată exclusiv pe angajați la o cultură care să încurajeze diversitatea, promovând (chiar și parțial) colaborarea cu persoanele liber profesioniste. Știm că o asemenea tranziție nu este ușor de făcut și ne dorim să trecem în revistă principalele aspecte juridice și fiscale care trebuie luate în considerare. Ne dorim să ne sprijinim clienții în procesul lor decizional și să îi ajutăm să se adapteze cât mai ușor la această nouă realitate sociologică. Iată cele trei subiecte principale de avut în vedere:

1. Procesele și procedurile interne trebuie adaptate

Societățile au investit și investesc în continuare resurse substanțiale pentru crearea și menținerea unui mediu de lucru eficient și funcțional – iar o mare parte din eforturile lor au fost direcționate către elaborarea și implementarea unor politici interne integrate, menite să reglementeze raporturile de muncă, sub toate aspectele lor. Un alt aspect important este dat de faptul că multe societăți din România nu se supun doar politicilor locale, ci și politicilor de grup. Acesta este probabil unul din motivele pentru care angajatorii tind să respingă solicitările tot mai frecvente ale angajaților de a trece de la un raport de muncă, la un contract de colaborare cu un PFA sau o microîntreprindere.

În acest context, angajatorii au intuit deja foarte corect că vor fi nevoiți să adapteze procedurile interne în funcție de noua realitate cu care se confruntă. Demersul este bineînțeles unul elaborat. Recomandarea constantă pe care o facem în acest context clienților noștri este de a apela din timp la specialiști în politici de conformitate, pentru a putea susține tendințele de piață, fără a compromite modelul operațional practicat de societate și fără a se supune unor riscuri inutile.

2. Implicațiile fiscale sunt esențiale

Deși munca la distanță poate părea similară cu activitatea independentă în anumite privințe, angajații care lucrează de acasă și liber profesioniștii nu sunt unul și același lucru. De fapt, ei fac obiectul unor regimuri juridice și fiscale complet diferite. Și relația lor cu societățile pentru care își desfășoară activitatea este, de asemenea, foarte diferită.

Este important să nu cădem în capcana structurării personalului exclusiv pe considerente fiscale. Este bine cunoscut faptul că, în general, contractele de muncă poartă o sarcină fiscală foarte mare (aproximativ 44% din venitul brut), în timp ce contractele de colaborare cu liber-profesioniștii sunt supuse unui regim de impozitare mult mai blând, în funcție de modul cum sunt structurate. Din acest motiv, este întotdeauna tentant pentru angajatori și angajați, deopotrivă, să se îndrepte spre această formă de colaborare. (…)

Materialul integral poate fi vizualizat aici.