Încuviințarea executării silite va fi de competența instanței judecătorești. S-au publicat modificările Codului de procedură civilă privind executarea silită

Încuviințarea executării silite va fi de competența instanței judecătorești

În M. Of. nr. 85 din 4 februarie 2016, s-a publicat O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Codului de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe.

Executarea silită nu va mai putea fi încuviințată de executorii judecătorești

Potrivit modificărilor aduse de O.U.G. nr. 1/2016 Codului de procedură civilă, executarea silită nu va mai putea fi încuviințată de executorii judecătorești. Competența de a încuviința cererea de executare silită va reveni instanței judecătorești, care va efectua, astfel, un control judecătoresc preventiv asupra declanșării procedurii de executare silită propriu-zisă, ca garanție a respectării dreptului justițiabililor la un proces echitabil.

Respectiva modificare vine în urma unei decizii a Curții Constituționale cu privire la art. 666 („Încuviințarea executării silite”) [(1) Cererea de executare silită se soluționează în maximum 3 zile de la înregistrarea ei. (2) Executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților. Motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare. (3) Încheierea va cuprinde, în afara mențiunilor prevăzute la art. 657 alin. (1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, atunci când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviințat urmărirea, când s-a încuviințat urmărirea silită a bunurilor debitorului, și modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta. (4) Încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc competent să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviințarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării. De asemenea, încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate. (5) Executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă executorie; 4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot duce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege. (6) Încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite poate fi supusă controlului instanței de executare pe calea contestației la executare, în condițiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța de executare.] din Codul de procedură civilă. Astfel, prin Decizia nr. 895/2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată asupra respectivului articol, stabilind că acesta contravine prevederilor art. 1 alin. (4) [Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale.] din Constituție, prin prisma exercitării de către executorii judecătorești a unei activități specifice instanțelor judecătorești, precum și ale art. 21 alin. (3) [Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.] și art. 124 [(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii. (2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. (3) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.] din Constituție, prin prisma faptului că declanșarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc, iar, în acest fel, pe de o parte, exigențele dreptului la un proces echitabil, sub aspectul imparțialității și independenței autorității, nu sunt respectate, iar, pe de altă parte, înfăptuirea justiției este „delegată” executorului judecătoresc.

Prin actul normativ adoptat, Guvernul a  pus de acord dispozițiile Codului de procedură civilă cu Constituția României, precum și cu decizia Curții Constituționale, revenindu-se, practic, în privința formalităților premergătoare declanșării executării silite propriu-zise, la sistemul consacrat inițial de noul Cod de procedură civilă, anterior modificării sale prin Legea nr. 138/2014.

Alte acte normative modificate de O.U.G. nr. 1/2016

O.U.G. nr. 1/2016 modifică și următoarele acte normative:

– Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (rep. M. Of. nr. 826 din 13 septembrie 2005; cu modif. ult.);

– Codul civil republicat;

– Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil (M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011; cu modif. ult.);

– O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (M. Of. nr. 392 din 29 iunie 2013; cu modif. ult.).

Alte prevederi ale O.U.G. nr. 1/2016

Art. VI prevede la primul alineat faptul că începând cu data intrării în vigoare a respectivei ordonanțe de urgență, cererile de încuviințare a executării silite se soluționează de către instanțele judecătorești și cu procedura prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, astfel cum a fost modificată prin respectiva ordonanță de urgență.

La alineatul următor, stabilește faptul că începând cu data intrării în vigoare a respectivei ordonanțe de urgență, executarea ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat se poate face numai după încuviințarea executării potrivit art. 2.445 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu cele aduse prin respectiva ordonanță de urgență, de către instanța judecătorească prevăzută la art. 181¹ din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin respectiva ordonanță de urgență.

Conform art. VII, ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii și/sau încuviințarea executării de către executorul judecătoresc, acestea vor fi puse în executare după încuviințarea executării de către instanța judecătorească competentă potrivit legii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.

Art. VIII stabilește republicarea în Monitorul Oficial a Codului de procedură civilă, cu modificările aduse prin respectiva ordonanță de urgență, după aprobarea prin lege a acesteia, în Monitorul Oficial al României, Partea I.
 

Vă recomandăm: