Verificarea admisibilității cererii de executare a mandatelor europene de arestare. Respingerea contestației ca nefondată

• Legea nr. 302/2004: art. 84
• Legea nr. 302/2004: art. 86
• Legea nr. 302/2004: art. 87
• Legea nr. 302/2004: art. 89
• Legea nr. 302/2004: art. 97
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (2) lit. c)
• NCP: art. 228
• NCP: art. 229
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) lit. b)

Prin sentința penală nr. 50/PI din data de 25 februarie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind persoana solicitată A. – cetățean român.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Udine la data de 15.02.2018 în dosarul nr. x/2017 SIEP în baza hotărârii nr. 2498/2016-Reg. Gen Nr. 1662/2015- RGNR nr. 5141/2014 pronunțată de Tribunalului Udine la data de 03.10.2016 definitivă la data de 17.01.2017 prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 20 de zile închisoare pentru comiterea unei infracțiuni din prezenta decizie, 1 an și 2 luni și 15 zile închisoare; 10 luni și 3 zile arest pentru executarea pedepselor concurente, pedeapsă rămasă de executat 1 an, 2 luni și 15 zile; 10 luni și 3 zile arest pentru măsura de executare a pedepselor concurente;

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 151 din 10 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând sentința atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Din dispozițiile art. 86 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din prezenta lege.

Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerințele legii, dat fiind faptul că autoritățile italiene au menționat că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităților judiciare române o constituie mandatul european de arestare emis la data de 15.02.2018, în dosarul nr. x/2017 SIEP, de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Udine pe numele persoanei solicitate A..

În ceea ce privește condiția dublei incriminări, Înalta Curte reține, în acord cu prima instanță care, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatelor europene de arestare, în mod corect a constatat că acestea se referă la predarea persoanei solicitate, în vederea executării unei pedepse rezultante de pedeapsă de 1(unu) an, 2(două) luni și 15(cincisprezece) zile de închisoare, rezultată din contopirea mai multor pedepse la care a fost condamnat de instanțele judiciare din Italia, acesta incluzând și pedeapsa de 4 luni și 15 zile închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt constând în aceea că în data de 10.02.2014 ar fi sustras bunuri dintr-un supermarket din Udine în valoare de 37, 29 de euro, sub aspectul comiterii unor infracțiuni care este incriminată și de legea română: furt calificat prevăzut de art. 228, 229 din C. pen.

Persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa autorităților din Italia invocând art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004.

Dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia.

Astfel, Înalta Curte reține că persoana solicitată a precizat că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare italiene, însă, din actele dosarului, din însăși declarația persoanei solicitate dată în fața primei instanțe, rezultă că aceasta nu mai locuiește de 7 ani pe teritoriul României, în prezent locuind împreună cu concubinul acesteia și cu cei doi copii minori pe teritoriul Franței, copii fiind școlarizați pe teritoriul Franței, iar persoana solicitată are un serviciu tot în Franța iar aceasta s-a întors în România doar pentru a-și schimba cartea de identitate întrucât aceasta expirase.

De altfel, persoana solicitată A. nu a făcut dovada rezidenței legale și continue pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, chiar acesta declarând că se află în țară doar pentru a-și schimba cartea de identitate, întrucât aceasta expirase, iar copii și concubinul său se află în Franța.

În același timp, situațiile prevăzute în art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia „poate refuza”) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Astfel, se constată că motivul invocat de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 99 alin. (2) din Legea 302/2004și, ca atare, criticile apărării din această perspectivă nu pot fi primite.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 425^1 alin. (7) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 50/PI din data de 25 februarie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.