Urmărirea sancţionării de către instanţă a neîndeplinirii de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a unei obligaţii legale, referitoare la emiterea titlului de plată, ulterior emiterii titlului de despăgubire. Admiterea recursului declarat de pârâtă, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulată de reclamante ca fiind neîntemeiată

11 apr. 2024
Vizualizari: 170
  • Legea nr. 247/2005: art. 18
  • Legea nr. 554/2004: art. 20
  • Legii nr. 165/2013: art. 3 pct. 4 lit. g)
  • Legii nr. 165/2013: art. 4
  • NCPC: art. 496 alin. (1)

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015, reclamantele A., prin mandatar B. și C.. în contradictoriu cu ANRP – Comisia națională pentru compensarea imobilelor a solicitat obligarea pârâtei să emită titlul de plata corespunzător sumei de 36.600,00 RON, actualizata la data plății, plătibilă într-o singura transa și, în subsidiar, să emită titlul de plata corespunzător sumei de 36.600,00 RON actualizată, plătibilă în cele 5 transe anuale egale prevăzute de lege începând cu data de 01.01.2014, urmând ca instanța să stabilească termenele exigibilității creanței reclamantului.

Primul ciclu procesul

Prin sentința civilă nr. 1334 din 12 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a respins cererea reclamantelor A. și C., formulată în contradictoriu cu această autoritate, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, reclamantele A. și C. au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu s-a intrat în cercetarea fondului, iar în subsidiar, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Decizia instanței de recurs

Prin decizia nr. 2358 din 6 iunie 2018 Înalta Curte de Casației și Justiție a admis recursul declarat de reclamantele A. și C. împotriva sentinței civile nr. 1334 din data de 12 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1507 din 15 martie 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentelor și apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Demersul procesual declanșat de reclamante urmărește sancționarea de către instanță a neîndeplinirii de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a unei obligații legale, referitoare la emiterea titlului de plată, ulterior emiterii titlului de despăgubire.

Astfel, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în aplicarea Legii nr. 247/2005, a emis în favoarea reclamantelor A. și C. Decizia nr. 134167/FF/26.08.2010 vizând despăgubiri în sumă de 36.600 RON.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente (în vigoare la data emiterii titlului de despăgubire), „După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată (…)”. În continuare, capitolul IV din lege reglementa modul de valorificare a titlurilor de despăgubire.

Atât dispozițiile art. 18, cât și cele ale capitolului VI din Legea nr. 247/2005, au fost abrogate, în întregime, prin Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Legea nr. 165/2013 reglementează modul de acordare a măsurilor compensatorii, iar dispozițiile sale sunt aplicabile dosarelor de despăgubire nefinalizate până la data intrării în vigoare a acestei legi, chiar dacă procedura a început anterior, în baza Legii nr. 247/2005.

Aplicarea în timp a legii speciale rezultă din art. 4 al Legii nr. 165/2013, potrivit cărora „dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (…)”.

Potrivit art. 41 din Legea nr. 165/2013, „(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 RON. (3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. (4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere. (5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21”.

Astfel, art. 41 din Legea nr. 165/2013 stabilește obligația Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de emitere a titlului de plată, după emiterea – fie de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fie de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ulterior Legii nr. 165/2013 – a unei decizii cuprinzând titlul de despăgubire.

Fiind titularele unui titlu de despăgubire emis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, recurentele-reclamante beneficiază de dispozițiile art. 41 din acest act normativ, conform cărora Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată ce va deveni scadent după data de 01.01.2014 și care se va eșalona (…), dar nu înainte de realizarea procedurilor prevăzute de art. 21 din aceeași lege.

Deciziile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților se încadrează în categoria deciziilor emise de entitățile învestite de lege în procedura de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013, dată fiind atribuția de emitere a titlului de plată prevăzută de art. 41. De altfel, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este menționată în mod expres în art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013 ca fiind o „entitate învestită de lege”, respectiv una dintre structurile cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.

În speță, la data pronunțării sentinței nr. 5415/17.12.2018 nu fusese emis un titlul de plată de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Deopotrivă, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în favoarea reclamantelor Decizia nr. 134167-26.08.2010, având ca obiect despăgubiri în valoare de 36000 RON.

Această sumă, actualizată cu indicele de inflație, a fost plătită în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2012 al BEJ D..

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Prin sentința civilă nr. 12753/8.08.2013, Judecătoria Sectorului 2 București a admis contestația la executare și a anulat executarea și toate actele de executare întocmite de executorul judecătoresc. Sentința a rămas definitivă la data de 2.06.2014, prin respingerea recursului.

Cererea pârâtei de întoarcere a executării silite a făcut obiectul dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 București. Prin sentința civilă nr. 3764/22.03.2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 777R/20.09.2016, instanta de judecată a dispus întoarcerea executării silite și a obligat pe pârâtele A. și C. la plata către reclamantă a sumei de 44.982,80 RON, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflației de la data încasării până la data restituirii efective.

Față de cele anterior învederate, Înalta Curte reține că în mod corect a susținut recurenta pârâtă că întoarcerea executării reprezintă obligația pentru creditor de a proceda la restituirea către debitor a tot ce i-a luat prin executare silită, când după săvârșirea executării intervine anularea titlului executoriu sau a executării silite.

Urmare deciziei anterior menționate, reclamantele B. (în calitate de moștenitoare a reclamantei A. conform Certificatului de moștenitor legal nr. 98/10.07.2018) și C. și-au dat acordul expres să opereze compensarea în temeiul O.U.G. nr. 63/2018 și în condițiile adresei înregistrată sub nr. x/24.10.2018 de Guvernul României- Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, dosar recurs.

În acest context, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis la data de 11 aprilie 2019 decizia de compensare nr. 76 a creanțelor reciproce între statul român și doamnele B. și C., în calitate de beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietăților potrivit căreia: „Art. 1 – Se constată compensarea creanțelor între doamna C. și B. și statul român, până la concurența sumei de 36.600 RON”.

Față de toate acestea și reținând că, în speță, solicitările reclamantelor au fost satisfăcute, Înalta Curte găsind fondat motivul de recurs, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 5415 din data de 17 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamantele A. și C., ca neîntemeiată.

Sursa informației: www.scj.ro.

Urmărirea sancționării de către instanță a neîndeplinirii de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a unei obligații legale, referitoare la emiterea titlului de plată, ulterior emiterii titlului de despăgubire. Admiterea recursului declarat de pârâtă, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulată de reclamante ca fiind neîntemeiată was last modified: aprilie 10th, 2024 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.