Unele aspecte privind răspunderea penală a executorului judecătoresc

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

In concreto, modificările au vizat normele ce incriminează infracțiunile de corupție, precum și unele infracțiuni conexe corupției (abuzul de putere sau abuzul de serviciu, excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, neglijența în serviciu). Astfel, deși legiuitorul, în Capitolul XV din Partea Specială a Codului penal, a înlocuit, în linii mari, cele două noțiuni, atribuind persoanei publice un conținut cu mult mai cuprinzător decât persoanei cu funcție de răspundere, incluzând‑o pe ultima în prima categorie, totuși, acesta a decis să păstreze, în lipsa unei justificări, noțiunea „persoană cu funcție de răspundere” în Partea Generală a Codului penal, în Capitolul XIII, „Înțelesul unor termeni sau expresii utilizate în Codul penal”, precum și în cadrul unor norme incriminatoare înscrise în unele Capitole din Partea Specială a Codului penal, inclusiv în trei articole din Capitolul XV al Părții Speciale a Codului penal.

În cele din urmă, concluzionăm că executorul judecătoresc, în condițiile actuale, în sensul legii penale a Republicii Moldova, are o dublă calitate: a) de persoană cu funcție de răspundere și b) de persoană publică. În ce ne privește, nu putem susține o atare poziție legislativă. Considerăm că legiuitorul urmează să renunțe definitiv la conceptul de „persoană cu funcție de răspundere”, avându‑se în vedere că noțiunea „persoană publică” înglobează în sine conceputul „persoanei cu funcție de răspundere”, fapt enunțat supra. Dublarea termenilor care pot fi suprapuși după conținut nu poate decât să deruteze pe cel abilitat cu aplicarea legii penale în procesul de încadrare a faptelor infracționale.

Cert este că în ipoteza infracțiunilor de corupere pasivă, abuz de putere sau abuz de serviciu, exces de putere sau depășire a atribuțiilor de serviciu, precum și de neglijență în serviciu, executorul judecătoresc apare în postura de persoană publică [în sensul alin. (2) al art. 123 CP RM], adică de persoană învestită de stat să îndeplinească activități de interes public. Teoretic, în alte cazuri, acesta ar putea apărea în postura de persoană cu funcție de răspundere sau să cumuleze cele două calități (atunci când ambele sunt indicate în textul normei de incriminare).

Practica judiciară însă demonstrează că, de fapt, executorul judecătoresc evoluează, în cele mai dese cazuri, pe post de subiect al infracțiunilor conexe corupției, adică pe post de persoană publică. Printre aceste fapte infracționale evidențiem: abuzul de putere sau abuzul de serviciu (art. 327 CP RM), excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu (art. 328 CP RM), precum și neglijența în serviciu (art. 329 CP RM).

3. În ultima perioadă surprindem un avânt serios de intentare a cauzelor penale în privința executorilor judecătorești în baza art. 328 CP RM, adică pentru excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu. De remarcat că în legislațiile penale ale mai multor state străine nu există norme separate, care să incrimineze în mod distinct excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu așa cum o face legiuitorul moldav. În cazul acestor legislații excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu constituie modalități alternative de exprimare a abuzului de serviciu, fiind deci reunite sub egida unuia și aceluiași articol (alături de abuzul de putere sau de abuzul de serviciu). Bunăoară, norma de la art. 297 din Codul penal al României, în redacția din 2009 [12], intitulat „Abuzul în serviciu”, cuprinde în sine atât abuzul de putere sau abuzul de serviciu, cât și excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, în sensul art. 327 și 328 CP RM. Constatăm că, de fapt, poziția legiuitorului moldav de defalcare a abuzului de serviciu în două norme de incriminare separate este de sorginte sovietică. Remarcăm că cele două articole au pătruns în legea penală a Republicii Moldova prin filiera rusă. Practic, în toate statele ex‑membre ale fostei Uniuni Sovietice există norme similare cu cele de la art. 327 și 328 CP RM.

În linii generale, diferența dintre abuzul de putere sau abuzul de serviciu și excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu rezidă în următoarele:

a) abuzul de putere sau abuzul de serviciu constă în „folosirea situației de serviciu”, adică în săvârșirea unor acțiuni sau inacțiuni care decurg din atribuțiile de serviciu ale făptui­torului și care sunt în limitele competenței sale de serviciu (sublinierea ne aparține – n.a.) ([13], p. 897; [14], p. 860; [15]). În contrast, excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu presupune realizarea unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele dreptu­rilor și atribuțiilor acordate prin lege, adică care depășesc limitele competenței sale de serviciu. Cu privire la acest aspect, în doctrină se punctează: „Sub aspectul laturii obiective, dacă
e să ne referim la deosebirea principală dintre infracțiunea prevăzută la alin. (1)
328 CP RM și infracțiunea specificată la alin. (1) art. 327 CP RM, atunci remarcăm că, în primul caz, făptuitorul își întrece competența, depășind limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege. În opoziție, în ipoteza infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 327 CP RM, cele săvârșite de făptuitor nu exced limitele competenței lui de serviciu” ([13], p. 906; [14], p. 869).

b) în cazul abuzului de putere sau abuzului de serviciu, elementul material constă în săvârșirea faptei prejudiciabile, care poate lua forma acțiunii sau inacțiunii, în timp ce, în ipoteza excesului de putere sau a depășirii atribuțiilor de serviciu, fapta prejudiciabilă poate să se exprime doar în manifestarea unui comportament activ, nu și pasiv. Or, este cu neputință săvârșirea unui exces de putere prin manifestarea unui comportament pasiv. Volens nolens, excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu implică săvârșirea unor acțiuni.

Așa cum am menționat supra, excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu (art. 328 CP RM) este infracțiunea cel mai des imputabilă executorilor judecătorești. Acest lucru se datorează, probabil, statutului funcțional al acestora. In concreto, în esență, așa cum rezultă din prevederile art. 1 și 2 din Legea RM nr. 113/2010, precum și ale art. 21 CE RM, executorul judecătoresc este persoana fizică învestită de stat cu competența de a efectua executarea silită a documentelor executorii. Fiind învestit cu atribuții de executare a documentelor executorii, prin activitatea sa, executorul judecătoresc urmărește reali­zarea drepturilor creditorului recunoscute prin hotărâre judecătorească, prin orice moda­litate prevăzută de lege. Evident, executarea unor documente executorii de către execu­torul judecătoresc, de regulă, creează un disconfort pentru debitor. În unele cazuri chiar, debitorul consideră că prin executarea documentelor executorii în care este vizat îi sunt încălcate drepturile și interesele sale, considerent din care acesta apreciază activitatea executorului judecătoresc ca fiind realizată cu depășirea atribuțiilor de serviciu, motiv pentru care și sesizează organele procuraturii.

O asemenea ipoteză nu este exclusă. Într‑adevăr, în activitatea sa, executorului jude­cătoresc, ca, de altfel, oricărei persoane publice (în sensul legii penale), îi este interzis să exercite atribuțiile de serviciu prin realizarea unor acțiuni care depășesc vădit limitele acestor atribuții. Încălcarea unei asemenea interdicții poate antrena răspunderea penală în baza art. 328 CP RM (atunci când săvârșirea acțiunilor ce depășesc vădit limitele drep­turilor și atribuțiilor acordate prin lege duce la cauzarea unor daune în proporții conside­rabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice) sau răspunderea contravențională în baza art. 313 C. contr. RM (atunci când săvârșirea acțiunilor ce depășesc vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege nu duce la cauzarea urmărilor prejudiciabile sus‑indicate).

Practica judiciară însă demonstrează că, în privința executorilor judecătorești, deseori sunt intentate, neîntemeiat, dosare penale în baza art. 328 CP RM, adică pe faptul excesului de putere sau al depășirii atribuțiilor de serviciu soldat cu cauzarea unor daune în pro­porții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

La concret, la o analiză atentă a cazurilor practice în care executorul judecătoresc figurează în postura de subiect activ al excesului de putere sau al depășirii atribuțiilor de serviciu, constatăm următoarele: a) cele mai multe cauze penale intentate în privința executorilor judecătorești „ajung pe masa” instanțelor de judecată; b) în repetate rânduri însă, pe aceste cauze, instanțele de judecată emit sentințe de achitare pe motivul lipsei elementelor componenței de infracțiune (elementelor constitutive).

Acest lucru demonstrează faptul aprecierii eronate de către unele persoane abilitate cu aplicarea legii penale, a prezenței excesului de putere sau a depășirii atribuțiilor de serviciu în acțiunile executorilor judecătorești. În unele cazuri chiar, se constată că organul de urmărire penală intentează dosare penale în baza art. 328 CP RM în lipsa clară a ele­mentelor componenței de infracțiune. De exemplu, într‑o speță din practica judiciară instanța de judecată l‑a achitat pe inculpatul C. R., învinuit de comiterea infracțiunii prevă­zute la alin. (1) art. 328 CP RM. În fapt, instanța a reținut: potrivit rechizitoriului, inculpatul C. R. a fost învinuit că, la data de 19 ianuarie 2011, orele 17:00, având calitatea de executor judecătoresc și fiind persoană cu funcție de răspundere, la propunerea lui S. I., sub pretextul inventarierii moștenirii defunctului N. C., depășind în mod vădit limitele dreptu­rilor prevăzute de art. 7 din Legea Republicii Moldova privind executorii judecătorești
nr. 113 din 17 iunie 2010, în lipsa unui document executoriu, a pătruns ilegal în gospodăria și locuința acestuia, unde locuiau membrii familiei lui, filmând și fotografiind bunurile din casă. În motivarea soluției sale de achitare a inculpatului, instanța a reținut următoarele: inculpatul C. R., în calitatea sa de executor judecătoresc, s‑a deplasat cu S. I. la domiciliul buneilor ultimului cu care, în prealabil, încheiaseră un contract de prestare a serviciilor, având drept obiect constatarea faptelor și stărilor de fapt privind moștenirea lăsată de către defunctul N. C. Atât părțile vătămate, cât și martorii audiați în instanță au confirmat faptul că inculpatul C. R. s‑a prezentat că este executor judecătoresc și că a venit la solicitarea lui S. I. cu scopul de a stabili ce avere a rămas după decesul lui N. C. Prin urmare, scopul deplasării inculpatului C. R., în calitatea sa de executor judecătoresc, la domiciliul părților vătămate a fost de a constata fapte și stări de fapt, nu însă de a executa careva documente executorii. De asemenea, ca reacție la învinuirea înaintată inculpatului instanța a punctat că „nu au suport legal afirmațiile din învinuirea lui C. R., precum că acesta ar fi acționat în lipsa unui document executoriu, întrucât constatarea faptelor și stărilor de fapt de către executorul judecătoresc are loc în afara limitei executării silite a hotărârilor instanțelor de judecată” [16].

Confruntând învinuirea adusă inculpatului C. R. cu cele constatate de instanță în ședința de judecată, surprindem că, de fapt, învinuirea lui C. R. este una abstractă. Despre ce fel de exces de putere poate fi vorba atunci când executorul judecătoresc acționează strict în conformitate cu atribuțiile stabilite prin lege?! Or, legea permite executorilor judecătorești să constate anumite stări de fapt, la cererea persoanei interesate. Tocmai acest drept a și fost exercitat de inculpat, fapt confirmat de părțile vătămate și martori în ședința de judecată și reținut de instanță. Iar exercitarea unui asemenea drept de către executor se face în afara procedurii de executare, motiv pentru care acesta a și acționat în lipsa unui document executoriu. Mai mult, în actul de învinuire lipsește trimiterea exactă la norma concretă din Legea RM nr. 113/2010, care reglementează dreptul concret al inculpatului în postura de executor judecătoresc, care ar fi fost depășit în mod vădit.

Într‑o altă speță din practica judiciară, instanța de judecată l‑a achitat pe inculpatul X, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute la lit. d) alin. (3) art. 328 CP RM (excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu soldate cu urmări grave). Potrivit rechizi­toriului, X a fost învinuit, printre altele, pentru faptul că, „contrar prevederilor art. 74 și 78 din Codul de executare, nu a suspendat procedura de executare a documentului executoriu până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de judecată, deși Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova a dispus suspendarea executării hotărârii instanței de judecată în baza căreia a fost emis documentul executoriu, dar a dispus transferul sumei cauțiunii de pe contul depozitar al Oficiului de Executare X, mun. Chișinău în contul BC „Y” SA, pe contul personal al creditorului P. S., cauzând debitorului U. B. urmări grave”. În moti­varea soluției sale, instanța de judecată a reținut următoarele: executarea documentului executoriu exprimată în eliberarea mijloacelor bănești pe contul creditorului P. S. depuse anterior cu titlu de cauțiune, a fost realizată de inculpat până la momentul înștiințării acestuia despre faptul suspendării executării hotărârii instanței de judecată în baza căreia a fost emis documentul executoriu primit spre executare de inculpat [17].

Într‑o altă speță, prin sentința instanței de fond (Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău) din 13 februarie 2015 și menținută de instanțele ierarhic superioare, inculpatul R. M. a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 328 C RM pe motivul că fapta imputată acestuia nu întrunește elementele constitutive. Potrivit rechizitoriului, inculpatul R. M. a fost învinuit că, „activând în calitate de executor judecătoresc, fiind deci persoană publică, în baza cererii reprezentantului BC „X” SA, a emis încheierea nr. xxx‑1425/13 prin care a primit pentru executare documentul executoriu nr. 2PO‑815/l din 20 septembrie 2013 emis de către Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, în conformitate cu care s‑a decis încasarea de la D. V. în beneficiul BC „X” SA a sumelor bănești datorate în baza contractului de acordare a creditului și cheltuielile de judecată suportate la achitarea taxei de stat pentru depunerea cererii, în mărime totală de 2848,88 lei.