Unele aspecte privind răspunderea penală a executorului judecătoresc

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Ulterior, inculpatul R. M., depășind în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, ignorând prevederile art. 63 din Codul de executare, care prevede că „în scopul asigurării executării documentului executoriu, odată cu intentarea procedurii de executare, executorul judecă­toresc este în drept: a) să aplice sechestru pe mijloacele bănești sau pe bunurile debito­rului; b) să interzică debitorului de a săvârși anumite acte; c) să interzică altor persoane de a transmite debitorului bunuri sau de a îndeplini față de el alte obligații”, precum și regulile generale de sechestrare a bunurilor prevăzute la art. 115 din Codul de executare, a emis încheierile nr. xxx‑1425/13 prin care a dispus Ministerului Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor al Republicii Moldova, Direcției principale înregistrare a Transportului și Calificare a Condu­cătorilor Auto aplicarea interdicțiilor de înstrăinare sub orice formă a mijloacelor de transport, care sunt înregistrate cu drept de proprietate după debitorul D. V., iar ÎS „Cadastru” aplicarea interdicției de înstrăinare sub orice formă a bunurilor imobile care sunt înregistrate cu drept de proprietate pe numele debitorului D. V., acțiuni care nu sunt prevăzute de Codul de executare, contravin regulilor generale de sechestrare a bunu­rilor prevăzute la art. 115 din Codul de executare, prin ce a cauzat daune în proporții consi­derabile intereselor publice, precum și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale lui D. V”.

În motivarea poziției sale, de achitare a inculpatului, instanța de judecată a reținut următoarele: conform lit. a) și v) alin. (1) art. 22 din Codul de executare, executorul jude­cătoresc este în drept să emită acte procedurale în limitele competenței prevăzute de lege și să interzică instituțiilor de stat, persoanelor cu funcție de răspundere, persoa­nelor fizice și persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate și de forma juridică de organizare, efectuarea anumitelor acte în privința debitorului sau a bunurilor lui, inclusiv a bunurilor care vor fi dobândite în viitor, care ar putea duce la împiedicarea executării, și să înainteze cerințe executorii persoanelor cu funcție de răspundere în vederea executării eficiente a documentului executoriu. Din aceste considerente, inculpatul, activând în calitate de executor judecătoresc, era în drept să emită încheierile privind aplicarea interdicțiilor în săvârșirea unor acțiuni, iar adoptarea încheierilor menționate ține de competența executo­rului judecătoresc [18].

Într‑adevăr, din speța indicată rezultă că fapta de exces de putere sau de depășire a atribuțiilor de serviciu a fost imputată inculpatului ca rezultat al emiterii de către acesta, în cadrul procedurii de executare, a două încheieri (pe care cică nu avea dreptul să le emită) prin care s‑a dispus aplicarea interdicțiilor de înstrăinare sub orice formă a mijloacelor de transport și a bunurilor imobile înregistrate cu drept de proprietate pe numele debitorului, D. V., fapt ce a dus la cauzarea ultimului a unor daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege.

În ce ne privește, nu putem susține o asemenea învinuirea adusă inculpatului R. M., întrucât este una arbitrară și, cel mai probabil, un caz de învinuire selectivă. Cum poate fi învinuit un executor judecătoresc pentru exces de putere sau depășire a atribuțiilor de serviciu atunci când acesta își exercită drepturile strict prevăzute de lege și în conformitate cu legea? Or, prevederile Codului de executare al Republicii Moldova conferă executorului judecătoresc dreptul de a aplica interdicții de înstrăinare a bunurilor cei aparțin debito­rului. Mai mult, aplicarea respectivelor interdicții nu a fost una arbitrară, ci în vederea executării eficiente a documentului executoriu primit spre exe­cutare. Atunci în ce constă excesul de putere imputat inculpatului? Care drepturi prevăzute de lege au fost depășite vădit de către inculpat în procesul executării docu­mentului executoriu? Răspunsul este clar: niciunul. În aceste condiții se fundamentează concluzia că învinuirea adusă inculpa­tului R. M. este neîntemeiată. La concret, lipsește cu desăvârșire elementul material al infrac­țiunii. Cu acest prilej, în doctrină se punctează că specific pentru acțiunea prejudi­ciabilă de depășire a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege este că făptui­torul comite o acțiune care nu este in competența lui de serviciu sau în competența exclu­sivă a lui de serviciu, dar este în competența unei alte persoane sau a unui alt organ ori acțiune care nu se află în competența a nici unei persoane sau a nici unui organ ([13], p. 905‑906; [14],
p. 868). De asemenea, potrivit pct. 5 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „cu privire la aplicarea legislației, referitoare la răspun­derea penală pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu, excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, precum și neglijența în serviciu” nr. 7 din 15 mai 2017, „în cazul excesului de putere sau al depășirii atribuțiilor de serviciu (art. 328 CP M), persoana publică, respectiv persoana cu funcție de demnitate publică, comite unele acțiuni, în competențele căreia sau în compe­tența exclusivă a căreia nu intră efectuarea actelor de natura celor care ocazio­nează depă­șirea limitelor drepturilor și atribuțiilor, acordate de lege, împotriva intereselor publice ori private”. Supra am demonstrat însă că inculpatul a acționat în limitele legii, fără a depăși limitele atribuțiilor acordate.

În concluzie, analizând învinuirea adusă inculpatului R. M. și nu doar, se creează impresia existenței unei imixtiuni în activitatea executorului judecătoresc prin instituirea clară a unor obstacole în calea executării documentelor executorii. O asemenea stare a lucru­rilor contravine principiului independenței executorului judecătoresc. În acest sens, conform art. 7 CE RM, precum și art. 6 din Legea RM nr. 113/2010, executorul judecătoresc este inde­pendent în activitatea sa și se supune numai legii. Orice imixtiune în activitatea de executare a documentelor executorii este inadmisibilă și atrage răspundere în condițiile legii.

De asemenea, art. 6 din Legea RM nr. 113/2010 prevede suplimentar următoarele garanții în exercitarea nestingherită de către executor a atribuțiilor acordate prin lege:

a) în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, executorul judecătoresc nu poate fi reținut și percheziționat, nefiind posibilă ridicarea actelor și bunurilor legate de realizarea proce­durii de executare decât în cazul în care săvârșește infracțiuni flagrante; b) în cazul reți­nerii executorului judecătoresc sau al pornirii urmăririi penale, organul care a efectuat aceste măsuri este obligat să informeze Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Execu­torilor Judecătorești în decursul a 6 ore; c) ridicarea de la executorul judecătoresc a actelor și a bunurilor ce țin de procedura de executare se efectuează doar cu autorizarea judecă­torului de instrucție.

În cele din urmă, învederăm următoarele: pe de o parte, statul este cointeresat în execu­tarea promptă a hotărârilor judecătorești, în acest sens acordând executorilor judecăto­rești, pe bună dreptate, tot mai multă libertate funcțională în executarea documentelor executorii, fapt dictat inclusiv de pierderile în masă a Republicii Moldova la CEDO pe probleme legate de executarea hotărârilor judecătorești, iar pe de altă parte, tot statul (în persoana organelor procuraturii) este cel ce creează piedici în executarea hotărârilor jude­cătorești în termen rezonabil, pe calea intentării unor procese penale în privința execu­torilor judecătorești pe faptul excesului de putere sau al depășirii atribuțiilor de serviciu, în cele mai dese cazuri neîntemeiate.

Concluzii

1) Norma de la alin. (3) art. 319 C. contr. RM (ce sancționează efectuarea actelor de executare silită de către altă persoană decât executorul judecătoresc) este specială în raport cu norma de la art. 541 C. contr. RM, care stabilește răspunderea pentru practicarea unei profesii sau a unei activități, alta decât activitatea de întreprinzător, fără deținerea licenței sau a altei autorizații, dacă legea prevede ca obligatorie deținerea acesteia.

2) Începând cu 23 iulie 2010 executorul judecătoresc nu mai are statut de funcționar public, ci de persoană învestită de stat să îndeplinească activități de interes public, adică de liber profesionist, fiind deci echivalat cu statutul avocatului, notarului, administra­torului autorizat, expertului judiciar, mediatorului, interpretului și traducătorului antrenat de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiției, de organele procuraturii, de organele de urmărire penală sau instanțe judecătorești.

3) Comparativ cu statutul avocatului, mediatorului etc., cel al executorului judecă­toresc (de liber profesionist) este unul special, fapt rezultat din prevederile legale ce prescriu activitatea acestuia, actul lui fiind act de dispoziție.

4) În sensul reglementărilor penale în vigoare, executorul judecătoresc reprezintă persoană publică, evoluând pe post de persoană învestită de stat să îndeplinească activități de interes public.

5) Modificarea statutului extrapenal al executorului judecătoresc din funcționar public în persoană învestită de stat să îndeplinească activități de interes public (liber profesionist cu statut special) nu a avut niciun impact asupra încadrării juridico‑penale a faptelor infracționale comise de executorul judecătoresc în legătura cu această calitate în sfera publică.

6) În sensul legii penale a Republicii Moldova, în condițiile actuale, executorul judecă­toresc are o dublă calitate: a) de persoană cu funcție de răspundere și, b) de persoană publică.

7) Excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu (art. 328 CP RM) este infrac­țiunea cel mai des imputabilă executorilor judecătorești, lucru datorat, probabil, statutului funcțional al acestora.

8) Practica judiciară a Republicii Moldova demonstrează că, în privința executorilor judecătorești, deseori, sunt intentate, neîntemeiat, dosare penale în baza art. 328 CP RM, pentru faptul excesului de putere sau al depășirii atribuțiilor de serviciu.

Referințe

[1] Codul penal al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 18 aprilie 2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 128‑129, republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 72‑74.

[2] Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 14 martie 2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 104‑110.

[3] Codul contravențional al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 24 octombrie 2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 3‑6.

[4] Codul de executare al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 24 decembrie 2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 214‑220.

[5] Legea Republicii Moldova cu privire la executorii judecătorești, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 17 iunie 2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 26‑28.

[6] Legea Republicii Moldova cu privire la sistemul de executare silită, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 6 iulie 2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 126‑130.

[7] Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Regulamentului și structurii Departamentului de executare a deciziilor judiciare, adoptată de Guvernul Republicii Moldova la 15 martie 2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002,
nr. 40‑42.

[8] BĂBĂLĂU, D. Răspunderea penală pentru practicarea ilegală a activității de întreprin­zător. Chișinău: Tipografia Centrală, 2016. 304 p.

[9] Legea Republicii Moldova pentru modificarea și completarea unor acte legislative, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 2 decembrie 2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 25‑28.

[10] Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 6 mai 2014. Dosarul
nr. 1ra‑650/14; http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=2156 (vizitat 5 ianuarie 2018).

[11] POPOV, R. Subiectul infracțiunilor prevăzute în Capitolele XV și XVI din Partea Specială a Codului penal. Chișinău: CEP USM, 2012. 315 p.

[12] Codul penal al României, în redacția anului 2009. În: Monitorul Oficial al României, 2009, nr. 510.

[13] BRÎNZA, S., STATI, V. Tratat de drept penal. Partea Specială. Vol. II. Chișinău: Tipografia Centrală, 2015. 1300 p.

[14] BRÎNZA, S., STATI, V. Drept penal. Partea Specială. Vol. II. Chișinău: Tipografia Centrală, 2011. 1324 p.

[15] Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor” nr. 23 din 28 iunie 2004. În: Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, 2004, nr. 8; http://jurisprudenta. csj. md/search_hot_expl. php?id=37 (vizitat 25. 01. 2018).

[16] Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 06 mai 2014. Dosarul nr. 1ra‑650/14; http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal. php?id=2156 (vizitat 25 ianuarie 2018).

[17] Sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 30 ianuarie 2017. Dosarul
nr. 1‑102/17; https://jc.instante.justice.md/apps/pdf_generator/base64/create_pdf.php
(25 ianuarie 2018).

[18] Decizia Colegiului lărgit al Curții Supreme de Justiție din 06 octombrie 2015.
Dosar nr. 1ra‑833/2015; http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=4933 (vizitat 25 ianuarie 2018).