Tentativă de tâlhărie calificată și nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Recidiva postcondamnatorie. Revocarea liberării condiţionate din executarea pedepsei

• Legea nr. 302/2004: art. 109
• Legea nr. 302/2004: art. 163
• Legea nr. 302/2004: art. 166 alin. (6) lit. a)
• Legea nr. 302/2004: art. 167 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 279 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (2) lit. c) şi alin. (3)
• NCP: art. 104 alin. (2)
• NCP: art. 41 alin. (3)
• NCP: art. 5
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)
• VCP: art. 20
• VCP: art. 211 alin. (1)
• VCP: art. 34 alin. (1) lit. b)
• VCP: art. 37 alin. (3)
• VCP: art. 61 alin. (2)

Prin Sentința penală nr. 9/F din data de 19 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a respins cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 19 octombrie 2020 în Dosarul de executare nr. x/2013 de Judecătorul superior de la Tribunalul Penal nr. 2 Madrid, Spania, față de persoana solicitată A.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea pe cale incidentală a pedepsei rezultantă de 5 ani și 7 luni închisoare aplicată persoanei solicitate A. prin Sentința penală nr. 00181/2913 din 24 mai 2013 a Judecătoriei pentru cazuri penale nr. 25 Madrid, Spania, definitivă la data de 11 iulie 2013, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de jaf cu intimidare și cu utilizarea mijloacelor periculoase, prevăzută de art. 16 și art. 62 raportat la art. 237 și art. 242 alin. (1) și (3) din C. pen. spaniol, deținerea unei arme interzise, prevăzută de art. 564 alin. (11) și (22) din C. pen. spaniol, pedeapsă rezultantă pe care a echivalat-o, conform art. 166 alin. (4) – (9) din Legea nr. 302/2004, cu o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de: tentativă de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 20 din C. pen. din 1969, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), c) și alin. (21) lit. b) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. (faptă din data de 17 decembrie 2012), nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. (faptă din data de 17 decembrie 2012).

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 77 din 2 februarie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, examinând contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 9/F din data de 19 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020 pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată: (2) Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent; (3) În situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109.

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, (…) dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent;

De asemenea, art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată prevede condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine (1) Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă și executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;c) persoana condamnată are cetățenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

Raportat la textele menționate, Înalta Curte constată că din mandatul european de arestare emis la data de 19 octombrie 2020, în Dosarul de executare nr. 1671/2013 de Judecătorul superior de la Tribunalul Penal nr. 2 Madrid, Spania, rezultă că față de persoana solicitată A. s-a dispus executarea unei pedepse 5 ani și 7 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 00181/2913 din 24 mai 2013 a Judecătoriei pentru cazuri penale nr. 25 Madrid, Spania, definitivă la data de 11 iulie 2013, pentru săvârșirea infracțiunilor de: tentativă de jaf cu intimidare și cu utilizarea mijloacelor periculoase, prevăzută de art. 16 și art. 62 raportat la art. 237 și art. 242 alin. (1) și (3) din C. pen. spaniol și deținerea unei arme interzise, prevăzută de art. 564 alin. (11) și (22) din C. pen. spaniol.

Astfel, se reține că prin sentința penală nr. 00181/2913 din 24.05.2013 a Judecătoriei pentru cazuri penale nr. 25 Madrid, definitivă la data de 11.07.2013, persoana solicitată A. a fost condamnată în mod definitiv la o pedeapsă rezultantă 5 ani și 7 luni închisoare, compusă din: 3 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de tentativă de jaf cu intimidare și cu utilizarea mijloacelor periculoase, prevăzută de art. 16 și art. 62 raportat la art. 237 și art. 242 alin. (1) și (3) din C. pen. spaniol și 2 ani și 3 luni închisoare pentru infracțiunea de deținerea unei arme interzise, prevăzută de art. 564 alin. (11) și (22) din C. pen. spaniol.

Totodată, Înalta Curte observă că în fișa de cazier judiciar a persoanei solicitate, aflată la pagina 15 dosarul curții de apel, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 139 din 22 ianuarie 2010 a Judecătoriei Brăila (Dosar nr. x/2009), definitivă prin Decizia penală nr. 429 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, pedeapsă pe care a executat-o de la 20 februarie 2009 până la 6 iunie 2012, când a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 439 zile închisoare.

Așadar, așa cum a reținut și instanța de fond, faptele din prezenta cauză au fost comise de persoana solicitată A. la data de 17 decembrie 2012, înainte ca pedeapsa anterioară la care a fost condamnat să fie considerată împlinită, în cauză, fiind incidente dispozițiile legale referitoare la recidiva postcondamnatorie, punându-se totodată problema revocării liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare.

Analizând dispozițiile art. 37 alin. (3) din C. pen. din 1969, cât și art. 41 alin. (3) din C. pen. în vigoare, se constată că dispozițiile legale referitoare la stabilirea de recidivă sunt mai favorabile în C. pen. din 1969. De asemenea, dispozițiile privind revocarea liberării condiționate art. 61 alin. (2) din C. pen. din 1969 sunt mai favorabile față de dispozițiile art. 104 alin. (2) din C. pen., astfel că, în cauză, în mod corect s-a reținut încadrarea juridică în baza C. pen. din 1969, ca fiind legea penală mai favorabilă în raport de C. pen. în vigoare în prezent.

Prin urmare, în ceea ce privește restul de pedeapsă rămas neexecutat contopirea restului rămas neexecutat din pedeapsă, având în vedere dispozițiile art. 61 alin. (1) teza a II-a din C. pen. din 1969 și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, în mod corect, instanța de fond a revocat liberarea condiționată și a contopit restul rămas neexecutat de 439 de zile la pedeapsa de 5 ani și 7 luni, rezultând aplicarea pedepsei cea mai grea de 5 ani și 7 luni închisoare, sporită la 5 ani și 10 luni închisoare.

Relativ la solicitarea apărării în sensul deducerii perioadei executate în Spania, Înalta Curte constată că instanța de fond a dedus perioada executată în Spania, respectiv de la 17 decembrie 2012 până la 18 aprilie 2016, precum și durata reținerii de 24 de ore.

În continuare, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 stabilesc că instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată de instanța străină, atunci când: a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română; b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română sau atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța străină constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

În același sens sunt și prevederile art. 166 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, pedeapsa stabilită de instanța română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația persoanei condamnate.

Având în vedere că natura pedepselor cu închisoarea aplicate persoanei solicitate A. de autoritățile judiciare din Spania corespund, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedeapsa cu închisoarea reglementată de legea penală română, iar durata lor nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceleași infracțiuni sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română, precum și că există și un concurs de infracțiuni, în mod corect, s-a constatat că durata pedepsei rezultante aplicate nu depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, iar instanța de fond a realizat o analiză corespunzătoare și a dispus recunoașterea pe cale incidentală a pedepsei de 5 ani și 7 luni închisoare aplicată persoanei solicitate A. prin Sentința penală nr. 00181/2913 din 24 mai 2013 a Judecătoriei pentru cazuri penale nr. 25 Madrid, Spania, definitivă la data de 11 iulie 2013, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de jaf cu intimidare și cu utilizarea mijloacelor periculoase, prevăzută de art. 16 și art. 62 raportat la art. 237 și art. 242 alin. (1) și (3) din C. pen. spaniol și deținerea unei arme interzise, prevăzută de art. 564 alin. (11) și (22) din C. pen. spaniol.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 166 alin. (4) – (9) din Legea nr. 302/2004, se constată că infracțiunile realizează elementele de tipicitate ale infracțiunilor de tentativă de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 20 din C. pen. din 1969, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), c) și alin. (21) lit. b) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. (faptă din data de 17 decembrie 2012) și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. (faptă din data de 17 decembrie 2012).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 9/F din data de 19 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.