Solicitare privind obligarea pârâtului la plata contravalorii a 16 tichete de masă încasate necuvenit, contravaloarea autorizaţiei de călătorie, contravaloarea a 18 zile de concediu de odihnă efectuate necuvenit și a echipamentelor de protecţie. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• C. muncii: art. 256
• C. muncii: art. 258
• C. muncii: art. 269 alin. (2)
• H.G. nr. 584/1998: art. 1 alin. (1)
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 22 mai 2019 sub numărul x/2019, reclamanta CN CF CFR S.A. – Sucursala Regională CF Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 3.638,09 RON, reprezentând 176 RON contravaloare a 16 tichete de masă încasate necuvenit, pentru luna iunie 2018, 1.178,10 RON contravaloarea autorizației de călătorie pentru intervalul calendaristic august- decembrie 2018, 1.537 RON contravaloarea a 18 zile de concediu de odihnă efectuate necuvenit, 106,99 RON contravaloarea echipamentelor de protecție, 640 RON contravaloarea avansului aferent lunii iulie.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 256, art. 258 Codul muncii și prevederile Contractului Colectiv de Muncă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 864 din 26 mai 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul litigiului este unul aferent dreptului muncii, având în vedere că reclamanta CN CF CFR S.A. – Sucursala Regională CF Iași a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 3.638,09 RON, reprezentând 176 RON contravaloarea a 16 tichete de masă încasate necuvenit, pentru luna iunie 2018, 1.178,10 RON contravaloarea autorizației de călătorie pentru intervalul calendaristic august- decembrie 2018, 1.537 RON contravaloarea a 18 zile de concediu de odihnă efectuate necuvenit, 106,99 RON contravaloarea echipamentelor de protecție, 640 RON contravaloarea avansului aferent lunii iulie, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 256 și art. 258 din Codul muncii.

Astfel, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă face parte din categoria conflictelor de muncă, iar, conform prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, această cerere se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul.

În materia conflictelor de muncă, competența teritorială prevăzută de art. 269 alin. (2) din Codul Muncii este absolută, litigiul fiind dat în competența tribunalului în circumscripția căruia reclamantul își are sediul, înțelegând prin sediu locul unde acesta își are administrația, și nu sediul procesual ales ori cel al reprezentantului sau al sucursalei.

Cum reclamanta, în speță Compania Națională de Căi Ferate „C.F.R. S.A.” București – prin Sucursala Regională de Căi Ferate Iași, își are sediul în București, bd. x, astfel cum s-a stabilit prin art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 584/1998, în raport de norma cu procedură statuată prin art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, Înalta Curte constată că Tribunalul București este instanța competentă să soluționeze litigiul.

Considerentele primei instanțe învestite cu soluționarea cauzei, potrivit cărora este relevant în stabilirea competenței teritoriale faptul că acțiunea a fost formulată de reclamantă printr-o sucursală regională sunt greșite, deoarece înfrâng o normă de competență teritorială și materială absolută.

În această situație, în cauză, potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul Muncii, competența materială în soluționarea pricinii revine Tribunalului București.

În consecință, având în vedere considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Sursa informației: www.scj.ro.