Solicitare privind constatarea existenţei dreptului de proprietate cu privire la un imobil compus din teren şi construcţie şi dispunerea înscrierii în cartea funciară a dreptului astfel constatat

• Legea nr. 15/1990: art. 20
• NCC: art. 555
• NCC: art. 563
• NCC: art. 893
• NCPC: art. 22 alin. (6)
• NCPC: art. 35
• NCPC: art. 430 alin. (1) şi (2)
• NCPC: art. 435
• NCPC: art. 454
• NCPC: art. 476 alin. (1)
• NCPC: art. 477 alin. (1)
• NCPC: art. 488 pct. 6
• NCPC: art. 497

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 20 noiembrie 2019, reclamantul Municipiul Cluj-Napoca prin Primar a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele Compania de Apă Someș S.A. și A. S.R.L. să constate că Municipiul Cluj-Napoca are calitate de proprietar asupra imobilului teren și parte a construcțiilor aflate în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, înscris inițial în CF x Cluj, nr. top. x și y, actualmente înscris în CF nr. x Cluj-Napoca nr. cadastral x (doar teren) și CF nr. x Cluj-Napoca nr. cadastral x (teren și construcții: C1, C2), să dispună intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor mai sus amintite în favoarea Municipiului Cluj-Napoca, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 89, art. 555 C. civ., art. 35 C. proc. civ. și în subsidiar art. 563 C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2004 din 25 octombrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând motivele de recurs dezvoltate prin prisma cazurilor de casare cărora aceste critici li se circumscriu, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru motivele ce urmează a fi arătate.

În cauza de față, reclamantul Municipiul Cluj a solicitat instanței să constate existența dreptului său de proprietate cu privire la un imobil compus din teren și construcție, situat în Municipiul Cluj, str. x și să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel constatat, acțiunea fiind întemeiată pe art. 35 C. proc. civ. și art. 893 și art. 555 C. civ. subsidiar, reclamantul a cerut ca acțiunea sa să fie analizată în coordonatele art. 563 C. civ., ca o revendicare, pentru ipoteza în care s-a considera că el nu are în prezent posesia asupra bunului indicat în acțiune.

Respingând acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, Tribunalul a reținut, în esență, pe de-o parte că proprietarul tabular al imobilului ce face obiectul acțiunii este pârâta Compania de Apă Someș S.A., care este continuatoarea fostului proprietar tabular Uzinele de Apă și Canalizare ale Municipiului Cluj; la rândul său, această entitate a devenit proprietarul imobilului în temeiul art. 20 din Legea nr. 15/1990, izvorul dreptului de proprietate fiind legea.

Pe de altă parte, s-a constatat că sentința civilă nr. 3507/2006, pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca în dosarul nr. x/2005, prin care s-a constatat, la solicitarea municipalității reclamante, că imobilul teren din Municipiul Cluj, str. x este proprietatea reclamantului (hotărâre invocată prin cererea de chemare în judecată) nu a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâta proprietar tabular; de aceea, față de aceasta nu operează efectul autorității de lucru judecat prevăzut de art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Dimpotrivă, s-a considerat că, în coordonatele art. 435 C. proc. civ., reclamanta nu a răsturnat prin probele administrate – sentința evocată – prezumția rezultată din înscrierea dreptului pârâtei în cartea funciară, astfel că acțiunea a fost considerată ca neîntemeiată.

Admițând apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe, Curtea de Apel a considerat întemeiată acțiunea în partea referitoare la constatarea existenței dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului teren și parțial construcție aflat în litigiu, păstrând sentința exclusiv sub aspectul respingerii cererii subsidiare de revendicare a imobilului.

Instanța de apel, deși a validat aprecierile primei instanțe referitoare la calitatea de proprietar tabular a pârâtei și la calitatea sa de continuator al fostei proprietare tabulare, precum și la împrejurarea că sentința nr. 3507/2006 nu este opozabilă pârâtei Compania de Apă Someș S.A., a consemnat că, ulterior intabulării dreptului de proprietate a pârâtei, imobilul a intrat în patrimoniul Municipiului Cluj Napoca, ceea ce a justificat admiterea acțiunii și constatarea dreptului de proprietate al reclamantului, precum și înscrierea acestuia în cartea funciară.

În continuare, considerentele deciziei recurate se referă la dobândirea dreptului de proprietate de către reclamant în temeiul Legii nr. 119/1948 privind naționalizarea întreprinderilor, observându-se că imobilul în litigiu cuprindea la data intrării în vigoare a acestui act normativ două mori, vizate de legea de naționalizare, astfel că reclamantul a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate cu privire la acest imobil.

Curtea de apel a apreciat că apărările pârâtei referitoare la caracterul abuziv sau nelegal al preluării imobilului, formulate de pârâta Compania de Apă, nu pot fi analizate în acest context procesual, ele fiind specifice numai unei acțiuni formulată conform legii speciale sau dreptului comun, dar unei cereri de restituire, nu unei cereri de păstrare a bunului, cum este cea din cauză.

Față de aceste împrejurări, se constată fondată critica recurentei pârâte Compania de Apă Someș S.A. referitoare la incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, în primul rând se impune a constata că, deși instanța de apel consideră că prezumția de proprietate rezultată din înscrierea dreptului pârâtei în cartea funciară a fost răsturnată de dovada dobândirii ulterioare de către reclamantă a dreptului, argumentarea ce însoțește această statuare face referire la trecerea imobilului în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 119/1948 privind naționalizarea întreprinderilor.

Or, nu rezultă din considerentele deciziei recurate când a avut loc înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei (sau, eventual, a antecesoarei acesteia), pentru a se putea considera că modul de dobândire a dreptului de proprietate al reclamantei (naționalizarea, invocată, de altfel, direct prin motivarea cererii de apel), a avut loc ulterior înscrierii dreptului pârâtei.

Dimpotrivă, din cele reținute de prima instanță și reluate (incomplet) de instanța de apel, rezultă că înscrierea în cartea funciară a dreptului pârâtei a fost realizată cu caracter final după pronunțarea sentinței civile nr. 8504/2012 a Judecătoriei Cluj Napoca.

În aceste coordonate, menționarea dobândirii ulterioare a dreptului de către reclamant (în anul 1948) apare ca cel puțin contradictorie cu celelalte constatări.

Aceste împrejurări relevă insuficienta stabilire a faptelor, care cad exclusiv în sarcina instanțelor de fond, viciu ce atrage după sine imposibilitatea realizării controlului judiciar de către instanța de recurs, care nu poate verifica dacă dispozițiile de drept substanțial au fost corect aplicate de instanța de apel în analiza cauzei.

În același context, al motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă Compania de Apă Someș S.A. a susținut absența oricărei argumentări a instanței de apel cu privire la legalitatea dobândirii de către aceasta a dreptului de proprietate.

Se observă în această privință că prima instanță a statuat în sensul dobândirii dreptului de proprietate de către pârâta Compania de Apă în temeiul Legii nr. 15/1990, aspect criticat de reclamant prin apelul său și susținut în cuprinsul întâmpinării pârâtei depusă la instanța de apel.

Or, chiar în logica dobândirii imobilului de către reclamant în temeiul legii naționalizării, dacă dreptul înscris în cartea funciară în beneficiul pârâtei a avut ca izvor aplicarea legii privind privatizarea (ulterioară anului 1990), soluționarea acțiunii de față necesita verificarea susținerilor părților care se plasau în registrul existenței sau nu a unui drept de proprietate al pârâtei.

Aceasta întrucât, pe de-o parte existența dreptului pârâtei asupra imobilului în temeiul Legii nr. 15/1990 fusese deja reținută de tribunal ca unul dintre motivele respingerii acțiunii, iar schimbarea soluției de către instanța de apel presupunea, între altele, ca în cadrul motivării hotărârii sale, să se găsească invalidarea acestui argument.

Pe de altă parte, chestiunea existenței și validității dreptului pârâtei pretins dobândit în temeiul legii făcea obiectul învestirii instanței de apel cu și mai multă măsură din perspectiva motivelor concrete ale căii de atac și a apărărilor formulate prin întâmpinare.

Suplimentar, dacă pârâta a dobândit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 15/1990, o asemenea operațiune a cuprins transferul dreptului de la stat (titularul proprietății publice la data schimbării regimului politic, în anul 1989) către noua înființată entitate de drept privat, împrejurare ce necesita un răspuns dat apărărilor pârâtei în sensul că dreptul de proprietate nu mai poate aparține în prezent municipalității (știut fiind că, anterior anului 1990, nu exista distincție în ceea ce privește regimul juridic al proprietății statului, care aparținea statului în general și nu unei entități a statului în particular).

Aceste constatări relevă că motivul de nelegalitate analizat (absența oricăror dezlegări referitoare la existența și legalitatea dobândirii dreptului înscris în cartea funciară în beneficiul pârâtei) poate fi examinat și prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., deoarece instanța de apel era ținută de art. 9 alin. (2), de art. 22 alin. (6) și respectiv de art. 476 alin. (1) și art. 477 alin. (1) C. proc. civ. să analizeze aceste chestiuni.

De aceea, motivul de recurs ce privește omisiunea de analiză a susținerilor și apărărilor părților relevante pentru soluționarea căii de atac devolutive a apelului este găsit fondat, atât prin prisma art. 488 pct. 5, cât și a art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Aceste împrejurări atrag incidența art. 497 C. proc. civ., respectiv admiterea recursului declarat de pârâta Compania de Apă Someș S.A., casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare, cu observația că motivul de recurs întemeiat pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ. – legat de greșita aplicare a normelor de drept substanțial – nu poate fi analizat pentru că lipsește suportul unei situații de fapt complet stabilite de instanțele de fond.

Va fi admis și recursul declarat de pârâta A., deoarece rejudecarea cauzei în apel – și reevaluarea corespunzătoare a temeiniciei cererii de chemare în judecată – implică a se avea în vedere și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor, cerere accesorie, urmând ca la rejudecare o eventuală admitere a acțiunii la instanța de apel să aibă în vedere și cele susținute de recurenta A. referitoare la poziția sa procesuală și la aplicarea prevederilor art. 454 C. proc. civ.

De asemenea, va fi admis și recursul incident declarat de reclamant, care are scop conservator și care a vizat exclusiv păstrarea în dezbatere a cererii sale subsidiare de revendicare, având în vedere respingerea în tot a acțiunii sale de către prima instanță și contestarea acestei soluții prin cererea de apel a acestei părți (împrejurare prin prisma căreia se consideră că această cale de atac nu este inadmisibilă, de vreme ce instanța de apel a păstrat respingerea cererii sale subsidiare de către tribunal, iar partea era interesată în a contesta inclusiv această soluție, pentru ipoteza admiterii apărărilor părții adverse referitoare la inadmisibilitatea acțiunii din petitul principal).

Sursa informației: www.scj.ro.