Solicitare privind anularea deciziei de pensie şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare neplafonate

• Legea nr. 47/1992: art. 29 alin. (5)
• NCPC: art. 174
• NCPC: art. 413 alin. (1) pct. 1
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 5
• NCPC: art. 496 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 ianuarie 2020, pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Casa Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat anularea Deciziei de pensie nr. x din 11.11.2019 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne precum și anularea Hotărârii Comisiei de Contestații din cadrul M.A.I. nr. 20013 din 23.12.2019 și obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la emiterea unei noi decizii de pensionare neplafonate începând cu data de 01.10.2019, care să prevadă aplicarea sau adăugarea atât a procentului de 9 % pentru contribuția la pensia suplimentară prevăzut de art. 108 lit. c) din Legea nr. 223/2015, cât și a sporului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 80/1995, după determinarea cuantumului pensiei prevăzut de art. 30 din Legea nr. 223/2015.

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la eliminarea plafonării cuantumului net al pensiei la media soldelor nete stabilită de art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 și la plata drepturilor de pensie actualizate, la care să se adauge daunele compensatorii sub forma ratei inflației la data plății efective precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, începând cu data de 01.10.2019 și până la data plății efective.

De asemenea, tot în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, arătând că plafonarea cuantumului pensiei și stabilirea acesteia la media soldelor lunare nete corespunzătoare soldelor lunare brute cuprinse în baza de calcul a pensiei este neconstituțională și îi discriminează pe militarii care au trecut în rezervă, cu drept la pensie, după 15.09.2017, în raport de cei care au trecut în rezervă la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, prin înghețarea pensiilor militare.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile din C. proc. civ., Codul Muncii, Constituția României, Legea nr. 80/1995 și Legea nr. 223/2015.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 542 din 8 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

Criticile recurentei privind aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prin măsura dispusă de suspendare a cauzei, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate.

Temeiul juridic în considerarea căruia instanța sesizată a suspendat judecata cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către instanța de contencios constituțional este cel prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a judecății, oferind judecătorului opțiunea de a aprecia asupra oportunității aplicării acestei măsuri față de împrejurările concrete ale cauzei, astfel încât drepturile procesuale ale părților sa fie exercitate cu bună credință.

Prin urmare, instanța de apel, analizând excepția de neconstituționalitate raportat la împrejurările concrete, a apreciat că se impune suspendarea judecății în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Critica recurentei privind suspendarea în mod greșit a cauzei întrucât, pe de o parte, au fost abrogate prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47 din 1992 prin Legea 177/2010, iar, pe de altă parte, sesizarea instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate nu este prevăzută în C. proc. civ. ca fiind un caz de suspendare de drept sau facultativă a judecării cauzei, este nefondată.

Lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în situația admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, relevă intenția legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către instanțe a unei asemenea măsuri. În egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanța de judecată nu poate suspenda cursul judecății în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcție de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

În acest sens este Decizia nr. 676 din 29 octombrie 2019 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 36 din 20 ianuarie 2020, în cuprinsul căreia instanța de contencios constituțional a reținut, la pct. 27, că în materie civilă legiuitorul nu a reglementat expres interdicția de a suspenda cauza în ipoteza admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional, fiind aplicabile astfel dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nici argumentul recurentei privind introducerea de către legiuitor a cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. pentru a elimina posibilitatea suspendării judecății nu este fondat, existența cazului de revizuire neînlăturând per se posibilitatea suspendării facultative a judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

De asemenea, nici critica recurentei privind tergiversarea soluționării cauzelor prin măsura suspendării nu este fondată.

În cauză, partea interesată de soluționarea cauzei într-un termen rezonabil este chiar intimatul-reclamant, cel care a solicitat suspendarea judecății cauzei, exercitând un drept conferit de lege, respectiv sesizarea instanței de contencios constituțional, pentru ca litigiul să fie soluționat în acord cu drepturile fundamentale prevăzute în Constituția României.

Demersul judiciar al reclamantului nu urmărește încălcarea principiului celerității soluționării litigiilor, ci are un scop legitim, respectiv controlul constituțional al normei de drept de care depinde soluționarea cauzei.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de apel, având în vedere actele dosarului și susținerile părților, a argumentat în mod just că dezlegarea pricinii depinde în mod necesar de soluționarea excepției de neconstituționalitate, inclusiv în considerarea poziției procesuale a reclamantului, care a solicitat oprirea cursului judecății, în condițiile în care îi aparținea interesul soluționării cu celeritate a cauzei.

În consecință, se va reține că din perspectiva cerințelor impuse de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., respectiv încălcarea formelor de procedură, argumentele recurentei nu relevă niciun viciu de legalitate a încheierii recurate, care să atragă casarea acesteia.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva încheierii din 20 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.