Scurte consideraţii privind derogarea de la aplicarea sancţiunilor internaţionale instituite în baza O.U.G. nr. 202/2008

Context

Ca noutăți recente, la data de 25 februarie 2023, Consiliul Uniunii Europene a adoptat cel de-al zecelea pachet de sancțiuni economice și individuale împotriva Rusiei ca răspuns la conflictul armat desfășurat pe teritoriul Ucrainei, moment ce a coincis cu marcarea unui an de la invadarea la scară largă a Ucrainei de către Rusia.

În același timp, și alte state s-au alăturat demersurilor de sancționare a Rusiei pentru agresiunea militară declanșată împotriva Ucrainei, dintre care pot fi amintite, cu caracter de exemplu, Statele Unite ale Americii și Marea Britanie.

Pe plan local, România, în calitate de stat membru al Organizației Națiunilor Unite și al Uniunii Europene, și-a asumat obligația de a pune în aplicare angajamentele internaționale, sens în care a adoptat încă din 2008 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale („O.U.G. nr. 202/2008”).

Conform prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 202/2008, acest act normativ creează cadrul general privind modalitatea de punere în aplicare a sancțiunilor internaționale decise de către Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite sau de organismele Uniunii Europene.

În continuare, conform dispozițiilor art. 4 alin. (1) din același act normativ, se instituie în sarcina autorităților și instituțiilor publice din România, în aria lor de competență, obligația de a da curs actelor normative care prevăd sancțiuni internaționale prin adoptarea măsurilor necesare care să asigure implementarea acestora. În această categorie putem enumera, de exemplu, Autoritatea de Supraveghere Financiară sau Agenția Națională de Administrare Fiscală („ANAF”).

Aspecte generale privind derogarea

Odată ce autoritățile naționale au pus în aplicare sancțiunile internaționale, pentru părțile implicate sau afectate de măsura restrictivă devine relevant de stabilit dacă măsurile respective pot suferi modificări sau chiar pot fi desființate în raport cu acestea.

În acest scop, prevederile art. 8-8^3 din O.U.G. nr. 202/2008 fac referire la procedura de derogare, procedură care poate îmbrăca două forme, una generală și una specială.

Dispozițiile art. 8 descriu derogarea în varianta generală, stabilind că „Pentru obținerea unei derogări de la aplicarea sancțiunilor internaționale, cu respectarea condițiilor stabilite de actul prevăzut la art. 1 alin. (1) sau de actul normativ prevăzut la art. 4 alin. (4), orice persoană poate adresa, în scris, o cerere autorității române competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență, care va fi însoțită de toate documentele relevante”.

Asupra derogării urmează să decidă autoritatea competentă sesizată, după ce, în prealabil, a obținut de la Ministerul Afacerilor Externe avizul de conformitate cu dreptul internațional, document ce se prevede că va fi transmis în cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării formulate de autoritatea competentă.

Cererea de derogare urmează să fie soluționată în termen de 15 zile de la primirea acesteia, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, respectiv 5 zile dacă derogarea privește satisfacerea unor necesități de bază sau pentru motive umanitare.

Recent introdusă prin O.U.G. nr. 79/2022, de modificare a O.U.G. nr. 202/2008, derogarea în forma specială presupune deblocarea provizorie a fondurilor și/sau resurselor economice care fac obiectul măsurii restrictive prin instituirea unui sistem de supraveghere.

Autorizarea derogării de către ANAF

Pentru situația în care măsura restrictivă este pusă în aplicare de către ANAF, în completarea dispozițiilor O.U.G. nr. 202/2008, relevante sunt și dispozițiile Procedurii privind modalitatea de ducere la îndeplinire a atribuțiilor ANAF în domeniul sancțiunilor internaționale aprobată prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 1984/2019 („Procedura”).

În cuprinsul Procedurii, printre altele, sunt detaliate atribuțiile ANAF în domeniul sancțiunilor internaționale, precum și mecanismele prin care se poate solicita derogarea (autorizarea) de la aplicarea sancțiunilor internaționale (dispozițiile art. 27-32 din Procedură).

În practică, ANAF își exercită rolul prin emiterea de ordine de blocare a fondurilor și/sau resurselor economice deținute de entitățile/persoanele fizice vizate de sancțiunile internaționale.

Pentru acordarea derogării, pe lângă condițiile generale enumerate în cuprinsul O.U.G. nr. 202/2008, Procedura conține și un set de cerințe specifice, precum: ce trebuie să conțină cererea de derogare/autorizare, care sunt documentele suport, procedura de complinire a lipsurilor/corectare a erorilor, procedura de soluționare, calea de atac, etc.

În situația în care ANAF aprobă cererea de derogare/autorizare, aceasta este urmată de emiterea ordinului de deblocare a fondurilor și/sau resurselor economice înghețate.

Materialul integral poate fi consultat aici.