Săvârşirea instigării la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată. Recidiva postexecutorie. Respingerea cererii de recurs în casație ca fiind nefondată

• Constituția României: art. 15 alin. (2)
• NCP: art. 154 alin. (1) lit. d)
• NCP: art. 155 alin. (1)
• NCP: art. 16 alin. (1) lit. f)
• NCP: art. 244 alin. (1) şi (2)
• NCP: art. 3
• NCP: art. 322 alin. (1)
• NCP: art. 35 alin. (1)
• NCP: art. 38 alin. (1)
• NCP: art. 41 alin. (1)
• NCP: art. 43 alin. (5)
• NCP: art. 47
• NCP: art. 5
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. e)-j)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 426 lit. b)
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 8
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1
• NCPP: art. 475

Prin sentința penală nr. 445 din 26.06.2020, pronunțată de Judecătoria Cluj – Napoca, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, între altele, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., cu reținerea art. 36 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 79 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată (4 acte materiale), prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. privind recidiva postexecutorie raportat la sentința penală nr. 399/2010 pronunțată de Judecătoria Gherla, în dosarul nr. x/2009, definitivă la data de 16.12.2010 prin decizia penală nr. 1020/2010 a Curții de Apel Cluj.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, care se execută în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., care se execută în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., cu reținerea art. 36 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 79 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (4 acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. privind recidiva postexecutorie raportat la sentința penală nr. 399/2010 pronunțată de Judecătoria Gherla, în dosarul nr. x/2009, rămasă definitivă la data de 16.12.2010 prin decizia penală nr. 1020/2010 a Curții de Apel Cluj.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 222/RC din 30 martie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”.

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel subsecvent admiterii contestației în anulare formulate de condamnat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului A., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situației de fapt, acuzațiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 11.11.2014 – 12.11.2014, după ce ar fi întocmit în fals adeverința de venit nr. 836/11.12.2014 din care rezultă în mod nereal că inculpatul C. este angajat al societății E. S.R.L. cu un venit net lunar în cuantum de 1.480 RON în perioada septembrie 2014 – noiembrie 2014, a încredințat această adeverință inculpatului C. și l-a determinat pe acesta să formuleze cererea de creditare și să încheie contractul de credit legat nr. x/15.12.2014 prin care a achiziționat produsele din cuprinsul facturii nr. x nr. x/15.12.2014 emisă de către G. S.R.L, în valoare de 2.547 RON, instigând astfel la inducerea în eroare a societății B. S.A.;

– în perioada 05.12.2014 – 08.12.2014, după ce ar fi întocmit în fals adeverința de venit nr. 432/05.12.2014 din care rezultă în mod nereal că inculpata D. este angajată a F., cu un venit net lunar în cuantum de 1.480 RON în perioada septembrie 2014 – noiembrie 2014, a încredințat această adeverință inculpatei D. și a determinat-o pe aceasta să formuleze cererea de creditare și să încheie contractul de credit legat nr. x/08.12.2014 prin care a achiziționat produsele din cuprinsul facturii x nr. x/08.12.2014 emisă de către G. S.R.L. în valoare de 2.597 RON, instingând astfel la inducerea în eroare a societății B. S.A.;

– în perioada 11.11.2014 – 12.11.2014, după ce ar fi întocmit în fals adeverința de venit nr. 885/11.11.2014 din care rezultă în mod nereal că inculpatul H. este angajat al societății E. S.R.L. cu un venit net lunar în cuantum de 1.180 RON în perioada august 2014 – octombrie 2014, a încredințat această adeverință inculpatului H. și l-a determinat pe acesta să formuleze cererea de creditare și să încheie contractul de credit legat nr. x/13.11.2014, prin care a achiziționat produsele din cuprinsul facturii nr. x nr. x/13.11.2014 emisă de către G. S.R.L, în valoare de 2.847 RON, instigând astfel la inducerea în eroare a societății B. S.A.;

– în luna octombrie 2014, anterior datei de 17.10.2014, după ce ar fi întocmit în fals adeverința de venit nr. 317/17.10.2014 din care rezultă în mod nereal că inculpatul I. este angajat al societății E. S.R.L. cu un venit net lunar în cuantum de 1.230 RON în perioada iulie 2014 – septembrie 2014, adeverință care a fost încredințată inculpatului I. și acest inculpat a fost determinat să formuleze cererea de creditare și să încheie contractul de credit legat nr. x/20.10.2014 prin care a achiziționat produsele din cuprinsul facturii nr. x nr. 710/20.10.2014 emisă de către G. S.R.L, în valoare de 2.847 RON, contribuind astfel la inducerea în eroare a societății B. S.A.;

– în luna decembrie 2014, anterior datei de 11.12.2014, ar fi întocmit în fals adeverința de venit nr. 836/11.12.2014 din care rezultă în mod nereal că inculpatul C. este angajat al societății E. S.R.L., cu un venit net lunar în cuantum de 1.480 RON în perioada septembrie 2014 – noiembrie 2014, cu scopul ca inculpatul C. să formuleze cererea de creditare și să încheie contractul de credit legat nr. x/15.12.2014 prin care a achiziționat produsele din cuprinsul facturii nr. x nr. 742/15.12.2014 emisă de către G. S.R.L, în valoare de 2.547 RON;

– în luna decembrie 2014, anterior datei de 05.12.2014, ar fi întocmit în fals adeverința de venit nr. 432/05.12.2014 din care rezultă în mod nereal că inculpata D. este angajată a F., cu un venit net lunar în cuantum de 1.180 RON în perioada septembrie 2014 – noiembrie 2014, cu scopul ca inculpata D. să formuleze cererea de creditare și să încheie contractul de credit legat nr. x/08.12.2014 prin care a achiziționat produsele din cuprinsul facturii nr. x nr. 740/08.12.2014 emisă de către G. S.R.L, în valoare de 2.597 RON;

– în luna noiembrie 2014, anterior datei de 11.11.2014, ar fi întocmit în fals adeverința de venit nr. 885/11.11.2014 din care rezultă în mod nereal că inculpatul J. este angajat al societății E. S.R.L., cu un venit net lunar în cuantum de 1.180 RON în perioada august 2014 – octombrie 2014, cu scopul ca inculpatul J. să formuleze cererea de creditare și să încheie contractul de credit legat nr. x/13.11.2014 prin care a achiziționat produsele din cuprinsul facturii nr. x nr. 721/13.11.2014 emisă de către G. S.R.L, în valoare de 2.847 RON;

– în luna octombrie 2014, anterior datei de 17.10.2014, ar fi întocmit în fals adeverința de venit nr. 317/17.10.2014 din care rezultă în mod nereal că inculpatul I. este angajat al societății E. S.R.L., cu un venit net lunar în cuantum de 1.230 RON în perioada iulie 2014 – septembrie 2014, cu scopul ca inculpatul I. să formuleze cererea de creditare și să încheie contractul de credit legat nr. x/20.10.2014 prin care a achiziționat produsele din cuprinsul facturii nr. x nr. 710/20.10.2014 emisă de către G. S.R.L, în valoare de 2.968 RON.

Astfel, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de instigare la înșelăciune în formă continuată (4 acte materiale), prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a art. 41 alin. (1) C. pen. și a art. 43 alin. (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (4 acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a art. 41 alin. (1) și a art. 43 alin. (5) C. pen., totul în condițiile art. 38 alin. (1) C. pen.

Curtea a reținut că data de început a termenului de prescripție generală a răspunderii penale este luna decembrie 2014 (data ultimei acțiuni), pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, iar, în absența din fondul activ al legislației penale a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, termenul de prescripție s-a împlinit în luna decembrie 2019, anterior pronunțării deciziei penale nr. 922/A din 22.09.2020 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că:

„… în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale” (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

„(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022.

Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 – 25.06.2018 – și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 – 30.05.2022 – nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Astfel, în speță, Înalta Curte observă că, subsecvent admiterii contestației în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. – soluție ce nu poate face, în sine, obiect de cenzură în recurs în casație – Curtea de Apel Cluj a rejudecat apelul, valorificând, în acest cadru procesual, prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare și aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă anterior menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunile deduse judecății, prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. și art. 47 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani și a început să curgă în luna decembrie 2014, data săvârșirii ultimei acțiuni din cadrul infracțiunilor continuate.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, termenul de prescripție generală s-a împlinit, în speță, în luna decembrie 2019, pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului A..

În consecință, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpat prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1060/A din 19 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, privind pe inculpatul A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina statului

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul – condamnat A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.