Recurs nefondat. Reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond

• NCP: art. 188 alin. (1)
• NCP: art. 199 alin. (1)
• NCP: art. 218 alin. (1) şi (3) lit. b)
• NCP: art. 77 lit. e)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 433
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 7
• NCPP: art. 442 alin. (1) și (2)
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

Prin sentința penală nr. 168 din data de 27.09.2021 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2020, în baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 199 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., deținut în Penitenciarul Craiova, la pedeapsa principală de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra unui membru de familie.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1it. a), b) și h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o durată de 5 ani, a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen., după executarea pedepsei principale, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 568/RC din 9 noiembrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Prin încheierea din data de 14 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, s-a dispus admiterea, în principiu, a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 553 din data de 07 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020 doar sub aspectul cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de recurentul-inculpat A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 14 septembrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Prealabil, constată că legiuitorul a reglementat recursul în casație ca fiind o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte. Astfel, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.

În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată.

Concluzionând, instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recurentul-inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Înalta Curte reține că sintagma nu este prevăzută de legea penală, circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situații în care fie nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința cărora a operat dezincriminarea.

În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probator. Ca atare, motivele de casare invocate de recurentul A. trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În raport de situația de fapt reținută cu titlu definitiv de instanța de apel, urmare a administrării probelor, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate a infracțiunilor de omor asupra unui membru de familie prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 199 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. e) C. pen., respectiv de viol prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., curtea de apel realizând o analiză corespunzătoare sub acest aspect.

În acest context, Înalta Curte reține că faptele inculpatului A. care, în data de 24.05.2020, în locuința comună din orașul Drăgănești-Olt, jud. Olt, profitând de starea de vulnerabilitate a mamei sale, victima B., determinată de vârsta înaintată (78 de ani), cât și de faptul că avea probleme locomotorii, fiind imobilizată la pat, în aceeași locuință, a agresat-o fizic, în mod repetat, lovind-o cu pumnii în toate regiunile anatomice, provocându-i mai mult de 32 de echimoze la nivelul corpului și multiple fracturi costale, invocând că aceasta își satisfăcea în mod involuntar necesitățile biologice în pat – leziuni care, la data de 28.05.2020 au determinat decesul acesteia, pe fondul unei insuficiențe cardio-respiratorii acute, consecința acestor politraumatisme, iar cu ocazia efectuării autopsiei, la examenul genital, s-au identificat pe cadranul convențional (la nivelul poziției 4 și 6), două infiltrate sanguine de 0,5 cm. fiecare, leziuni traumatice, care pot data din 24 sau 25.05.2020 și care s-au putut produce prin intromisiunea unui corp bont la nivelul vaginului, posibil în cadrul unui raport sexual, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor asupra unui membru de familie prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 199 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. e) C. pen., respectiv de viol prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.

Cât privește critica inculpatului referitoare la inexistența legăturii de cauzalitate între acțiunile ce i se impută și rezultatul incriminat de lege, instanța de apel, a făcut o analiză amplă, arătând că, raportul de expertiză medico-legală concluzionează că această legătură este una directă, chiar dacă s-a suprapus pe un fond patologic preexistent, firesc de altfel în cazul unei persoane cu vârsta victimei. Existența unor afecțiuni severe ale victimei, preexistente agresiunii, nu exclud legătura de cauzalitate atât timp cât nu aceste afecțiuni au fost cele care au generat decesul. Rezultatul incriminat de lege respectiv moartea victimei nu a survenit ca urmare a unei evoluții naturale a bolilor de care aceasta suferea, la o dată imprevizibilă, ci la scurt timp după lovirea sa de către inculpat ca urmare directă a traumatismelor suferite. De asemenea, în ceea ce privește forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul în cazul infracțiunii prev. de art. 188 C. pen. s-a reținut că acesta a acceptat producerea acestui rezultat, a ignorat nejustificat posibilitatea reală a intervenirii decesului, în pofida semnelor evidente ale suferinței prin care trecea victima, poziție subiectivă specifică vinovăției în forma intenției indirecte.

Deopotrivă, în ceea ce privește infracțiunea de viol în forma calificată prin hotărârea recurată se reține că la autopsie s-a constatat că victima prezenta două infiltrații sangvine de 0,5 cm fiecare la pozițiile 4 și 6 de pe cadranul himeneal, leziuni cel mai probabil produse în același timp cu cele constatate pe corpul victimei și care sunt specifice unui raport sexual.

Ca atare, se constată că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile necesare întrunirii laturii obiective a infracțiunilor pentru care a fost condamnat recurentul, motivele expuse în recurs în casație vizând în realitate exclusiv reevaluarea probatoriului administrat.

Astfel cum s-a arătat anterior în considerațiunile teoretice, Înalta Curte nu poate da o nouă reapreciere probatoriului și nici modului în care acestea au fost administrate, în acest cadru procesual, neputând fi analizată temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probator.

Recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. În realitate, inculpatul solicită pe calea recursului în casație analizarea circumstanțelor comiterii faptei și reinterpretarea probelor administrate, ceea ce nu este posibil, Înalta Curte verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 553 din data de 07 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020.

Văzând art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.