Răspunderea comitenţilor pentru fapta prepuşilor. Atribuirea săvârşirii unor fapte proprii legate de neluarea măsurilor de securitate în muncă (NCPC, NCC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 2513/2020

NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 6, art. 496; NCC: art. 1373

Înalta Curte constată că instanța de apel, în mod corect, a apreciat că încheierea definitivă prin care judecătorul de cameră preliminară respinge ca nefondată o plângere împotriva unei soluții de clasare are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența/inexistența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, însă nu și cu privire la existența prejudiciului sau a persoanei care a săvârșit-o.

Nu poate fi reținut nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv existența unei motivări contradictorii, susținerile instanței de apel referitoare la caracterul definitiv al soluțiilor de netrimitere în judecată și, cu atât mai mult al încheierilor judecătorului de cameră preliminară fiind corecte. Caracterul definitiv al acestor măsuri nu este afectat de posibilitatea redeschiderii urmăririi penale ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi.

În ceea ce o privește pe pârâta E. S.R.L. instanța de apel a reținut că recurenții reclamanți nu și-au întemeiat acțiunea, față de aceasta, pe dispozițiile art. 1373 C. civ. (răspunderea comitenților pentru fapta prepușilor), atribuindu-i săvârșirea unor fapte proprii legate de neluarea măsurilor de securitate în muncă, ca atare nu putea fi obligată la plata despăgubirii în calitate de prepus al lui F..

Deși instanța de fond a obligat pârâții la plata despăgubirilor în solidar, de către pârâți, reclamanții nu au formulat critici sub acest aspect în apel, ci direct în recurs, astfel încât nici acest motiv de casare nu poate fi primit.

Referitor la critica adusă faptului că instanța de apel a redus cuantumul despăgubirilor morale la care pârâtul apelant F. a fost obligat să plătească recurenților reclamanți, Înalta Curte reține că nu se poate vorbi despre o încălcare a principiului disponibilității ori celui al contradictorialității întrucât reducerea s-a făcut urmare a reevaluării culpei pârâților, fiind înlăturată răspunderea solidară a acestora, ceea ce a condus la reducerea acestei sume la care a fost obligat doar pârâtul F.. Acest lucru nu poate echivala nici cu o pronunțare asupra a ceea ce nu s-a cerut astfel încât să fie incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în raport de cele reținute mai sus.

Referitor la recursul pârâtului F., instanța de apel a apreciat în mod corect că nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat a încheierii penale nr. 1498/2018 a Judecătoriei Oradea față de acesta întrucât în cuprinsul acestei încheieri se reține o culpă a acestuia în producerea accidentului.

Prin reținerea unei culpe în sarcina recurentului F., instanța de apel a considerat că poate analiza răspunderea acestuia urmare a existenței unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, spre deosebire de pârâta D. unde s-a reținut că fapta acesteia nu are legătură de cauzalitate cu decesul victimei astfel încât nu poate fi analizată răspunderea civilă delictuală în lipsa uneia dintre condițiile de existență ale acestei forme de răspundere.

Deși prin cererea de recurs, astfel cum a fost completată, a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte a analizat doar motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la greșita aplicarea a dispozițiilor art. 28 C. proc. pen., celelalte motive apreciindu-le ca fiind invocate formal, neexistând critici care să poată fi încadrate în aceste motive.

Înalta Curte va respinge cererea intimatei pârâte E. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat întrucât nu există nicio dovadă în sensul achitării acestui onorariu de către E. S.R.L. către avocatul său, chitanța aflată la dosar făcând referire doar la F..

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte urmează să respingă recursurile ca nefondate.

Sursa informației: www.scj.ro.