Povestea voinţei făr’ de margini

19 mart. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 2.121

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Sașii vin dintr-o poveste de turtă dulce și măceșe amare. Probabil poveștile nu ar fi existat niciodată fără ei. Satele lor înghesuite, porți și case, oameni ținându-se de mâini, horă de piatră tăcută, amintesc de destinele lor legate sfoară pe vecie. Probabil în fața urgiilor. Urgiile par să fi trecut… oamenii însă au rămas înlănțuiți pe vecie. Cu bune și cu rele… Poate și pentru că vin dintr-o poveste. Au un rost… Poveștile se nasc acolo unde pruncii mai cred în ele. Acolo unde părinții mai știu și mai spun povești, iar copiii le așteaptă cu nerăbdare. Într-o astfel de lume, în case visele ard în sobă, luminează mințile crude ale țâncilor și ies pe coș. Pleacă departe, dar nu pentru totdeauna, ci doar pentru a se întoarce atunci când au răspunsuri la toate întrebările rostite și nerostite de pruncii de odinioară.

Pruncii cresc, devin flăcăi de toată isprava și părăsesc casa. Poartă în buzunarul lor de la inimă cea mai grozavă grădină din Eden, cartea viselor trăite aievea la lumina jarului din sobă. Voința e singura ce le va dezlega mai târziu visele de copil.

E aceeași voință ce aievea construia din fire de vis jucăria copilului sărac ori se plimba cu poante de balerină pe tărâmul viselor lor fragede în nopțile lungi de iarnă. În timp, ei vor învăța că voința ridică pereți, deschide ferestre și uși acolo unde nici cele mai vagi adieri de vânt nu trădează schimbările ce vor veni. Voința nu construiește aparențe, ci realități de netăgăduit, care nu pot fi dărâmate cu ciocanul neîncrederii. Dar tot ea înalță, cu satisfacție de Sisif, intrigile celor ce nu au puterea de a-i înțelege dulcele rod… Voința e cea mai de preț dintre școli. E asemeni unui câmp mare mereu roditor, indiferent de ce semințe a adus vântul pe el.

Voința ridică, revendică oameni, țări. Temerari se nasc în fiecare zi. Însă doar puțini dintre ei cuceresc cele mai înalte vârfuri. Ce îi diferențiază? Probabil ea – voința. Și răbdarea. Religia dă cu săpăliga pe câmpul răbdării. Voința poartă ghetuțe de copil, dar calcă cu greutate de bărbat. Învinge zi de zi. Împinge frontul renunțării, arde principiile înfrângerii. Eliberează inimile puternice. Când și când, voința capătă un nume, o vârstă, un destin. Își caută cea mai frumoasă oglindă. Trupurile noastre oglindesc. Simon Maurer oglindește voință. Nu e o întâmplare. Voința alege. Aleșii ei…? Vin din acea lume în care visele se scriu la lumina jarului din sobă. Dintr-o lume de poveste. De turtă dulce și măceșe amare.

Legal Point: Povestiți, vă rugăm, în câteva cuvinte, copilăria dumneavoastră! Știu că ați fost pe aceste meleaguri românești și ați avut o plecare în Germania pentru câțiva ani.

Simon Maurer: Eu m-am născut în Nou Săsesc – este o comună din județul Sibiu, la 24 de km de Sighișoara –, într-un sat extraordinar de frumos. Am avut o copilărie foarte protejată, foarte frumoasă, am trăit în natură. Părinții mei au lucrat în agricultură; tatăl meu făcea și dulgherie în paralel și așa am învățat și ce înseamnă munca de jos. E o muncă frumoasă. Tata a fost un model pentru mine. Când era vorba să începem, de exemplu, un câmp de coasă, el tot timpul vedea sfârșitul. Niciodată n-a fost ceva greu pentru el. Dimpotrivă. De exemplu, dacă mergeam la sapă, noi luam un rând (la porumb), el lua 3. Dar le lua ca să nu ne facă pe noi de râs. Pentru că nimeni nu putea să țină pasul cu el. Sau mergeam la coasă; aveam un câmp de coasă pe care 9 oameni îl coseau într-o zi. El îl cosea singur în 3 zile. Un om extrem de harnic.

Legal Point: Cum ați plecat din țară? Cum a venit vremea să plecați?

Simon Maurer: Noi am așteptat din 1970 să plecăm din țară. Tata a fost în 1970 în Germania. Imediat când a venit, a depus actele pentru RFG…

Legal Point: Și ca etnici germani aveați posibilitatea teoretică de reîntregire de familie?

Simon Maurer: A venit în 1970, a depus actele pentru plecare și doar în 1983 ne-au dat pașapoartele să plecăm. Am așteptat 13 ani. Știm și de ce. Pentru că tata era foarte important pentru colectiv. Până nu a lăsat-o mai moale cu munca, nu ne-au dat voie să plecăm.

Legal Point: Cum a venit vestea plecării pentru dumneavoastră? Copil fiind, ce ați simțit când ați auzit că plecați?

Simon Maurer: Extraordinar de mare a fost bucuria, dar când am ajuns în Germania, ne-am dat seama că ne lipsesc legăturile sociale, prietenii… și am avut un refugiu în sport. În Germania este o globalizare, sunt toate națiunile. Atunci nu era așa; pentru ei, noi eram niște străini – „ausländeri”. Nu țineau cont că suntem de etnie germană. Iar fotbalul m-a ajutat foarte mult. Am intrat imediat într-un club de fotbal, am jucat la juniori acolo, a fost foarte bine, am avut și succes. După o perioadă, mi-am spus așa: „Mă duc și o iau cu munca de jos”! Și am spus că iau orice job pe care-l găsesc și că nu vreau să mă duc la forțele de muncă să iau vreodată un ban de la șomaj. Și au fost două variante: într-o fabrică unde trebuia să car saci cu produse de ceai și o altă fabrică unde făceam produse cosmetice și liniare pentru școală.

Legal Point: Ce ați ales?

Simon Maurer: Am ales-o pe cea cu cosmetice și cu liniare și am lucrat la împachetat.

Legal Point: Cam ce salariu aveați atunci?

Simon Maurer: Aveam vreo 1.300 de mărci.

Legal Point: Și șomajul cât ar fi fost?

Simon Maurer: Vreo 900. Era mai bine să mă duc la șomaj și să mai lucrez ceva pe lângă asta. Aș fi câștigat mai bine, dar nu intră în concepția mea să mă duc la șomaj.

„Sunt 4 feluri de angajați. Angajatul care nu face ce-i spui, angajatul care face ce-i spui, angajatul care face ce nu-i spui și angajatul care face ce nu-i spui și trage și pe alții după el. Aceștia sunt cei mai valoroși”.

Legal Point: Aici am vrut să ajung, la miezul problemei. Dumneavoastră preferați să lucrați pe o sumă mai mică decât să stați pe aproape aceeași sumă.

Simon Maurer: Eu cred că îmi bat joc de mine și de Dumnezeu, dacă m-a făcut sănătos și apt de muncă, să mă duc să iau niște bani care mi se cuvin. Cu ce drept mă duc eu acolo? Aș fi putut, după lege, să iau, dar nu vreau niște bani nemunciți.

Legal Point: Și șomajul este o formă de ajutor social care te poate proteja în situații de criză.

Simon Maurer: Sunt foarte de acord… dacă nu ai un job.

Legal Point: Dar dacă ai posibilitatea să lucrezi și e sănătate, iar tu vrei doar să te fofilezi…

Simon Maurer: De exemplu, un doctor care a făcut facultate de 5-6 ani nu merge la un job foarte jos. Asta mai înțeleg. Dar nu înțeleg să mă duc să iau niște bani care nu mi se cuvin.

Legal Point: Și cum a fost la fabrica de cosmetice?

Simon Maurer: Am început de jos și am văzut foarte multe neajunsuri în această fabrică, în sistem. Cum era gândită chestia de împachetat și de distribuit. M-am dus din inițiativă proprie și am făcut niște propuneri șefului. Și i-am spus: „Lasă-mă pe mine să-ți reorganizez tot depozitul ăsta”. Și m-am dus după o lună, două, trei, când am văzut că nu este în regulă. Erau foarte grele acele liniare – 40, 50, 60 kg. Și am făcut un sistem perfect. Când mergeai acolo, luai marfa după un sistem foarte bine gândit. Și după 9 luni m-a făcut șef de secție, iar după un an și jumătate am condus 3 secții.

Legal Point: Deci ceea ce ei nu reușeau într-o secție, după un an și jumătate dumneavoastră reușeați să puneți ordine și disciplină în 3 secții.

Simon Maurer: Exact. Eu am un principiu. Și asta le spun și colegilor care lucrează în compania mea. Sunt 4 feluri de angajați. Angajatul care nu face ce-i spui, angajatul care face ce-i spui, angajatul care face ce nu-i spui și angajatul care face ce nu-i spui și trage și pe alții după el. Aceștia sunt cei mai valoroși. Deci să ai un angajat care să vină și căruia să-i pese de această companie, să facă niște lucruri pe care nu i le spui, care vede unde ai niște lipsuri și dorește să dea un plus de valoare companiei care îl plătește. Tot timpul am văzut în șef omul care-mi dă o pâine. Și l-am respectat și i-am fost loial până în pânzele albe. Pentru mine era o onoare – în ultimul job – dacă mă suna șeful la 12 noaptea. De ce? Păi dacă apelează la mine, înseamnă că are încredere.

Legal Point: De ce, în discursul dumneavoastră, îl implicați tot timpul pe Dumnezeu?

„Tot timpul trebuie să vrei mai mult. Și eu am încercat și am urmărit tot timpul să vreau mai mult. Dacă ai mai mult, poți să ai și mai multă influență asupra mediului în care trăiești. Bineînțeles, în sens pozitiv”.

Simon Maurer: Pentru că asta este realitatea. Cum aș putea să spun eu că ceea ce fac este din puterile proprii? Pentru că nu există așa ceva. N-am nicio pregătire; n-am nici pregătire pentru ceea ce fac eu, nici pregătire economică, financiară, nici tehnică, legată de arhitectură sau inginer constructor. Nu am nicio pregătire. Dumnezeu m-a luat pe mine – și asta v-o spun cu cea mai mare responsabilitate – habar n-am de ce. Pentru că am păcatele mele. De ce m-a luat pe mine să gestionez o astfel de afacere, cum e cea de acum, de o anvergură atât mare? Eu tot timpul am avut 2-3 joburi. Am avut jobul meu principal, am avut în administrație, am fost șef de secție și am lucrat în paralel la întreținere. Am măturat străzile, am tuns iarba ș.a.m.d., cu toate că am avut o poziție bună în firmă.

Legal Point: Nu v-ați dat înapoi nici de la munca de jos.

Simon Maurer: Păi cu un salariu normal nu poți să faci mare lucru. Pe lângă asta, am făcut și construcții. Am condus niște șantiere. Am făcut prima dată casa mea, pe urmă alte case. Chestia asta nu prea mergea, iar de la un venit mare la un venit mediu era destul de greu. Și atunci mi-a venit ideea cu România. Hai să vedem ce e posibil în România.

Legal Point: Ajunseserăți la o poziție cât de cât stabilă economic în Germania. Aveați viitorul în față, aveați toate posibilitățile. Limba o cunoșteați din țară și v-ați perfecționat-o acolo, în Germania. Aveați cele mai importante atuuri ca să rămâneți un anonim în marea Germanie și să vă faceți o viață liniștită. Ce v-a determinat să vă întoarceți în România?

Simon Maurer: Plafonarea. Deoarece, dacă te mulțumești cu ceea ce ai, vei cădea. Te plafonezi și trăiești în mediocritate – un cuvânt pe care nu-l suport. O viață mediocră mi se pare imposibil de trăit. Și atunci, trebuie să țintești la mai mult, trebuie să-ți dorești mai mult. Tot timpul trebuie să vrei mai mult. Și eu am încercat și am urmărit tot timpul să vreau mai mult. Dacă ai mai mult, poți să ai și mai multă influență asupra mediului în care trăiești. Bineînțeles, în sens pozitiv.

Legal Point: Ceea ce văd la dumneavoastră este că nu doar ați vrut să aveți mai mult, ci ați vrut să îmbogățiți mai mulți oameni. Nu mă refer neapărat la bani, ci să influențați cât mai mulți oameni, să dați locuri de muncă.

Simon Maurer: Știți care este ideea? Eu le spun oamenilor care se angajează la noi că, dacă semnează cu mine un contract, dacă nu progresează emoțional, profesional și economic, vor pleca. Asta înseamnă că nu vor aduce niciun plus de valoare acestei societăți. Și credeți-mă, cei care sunt aici, toți au progresat și progresează. Toți colegii și-au luat apartamente la noi, unii care nici nu visau vreodată că-și vor achiziționa un apartament. E foarte interesant cum vin oamenii la început
și cum își schimbă inclusiv atitudinea. Au alt curaj, altă încredere în ei după un anumit timp.

Legal Point: Probabil că îi urmărește pe toți ceea ce le spuneți la început: „Dacă nu crești, trebuie să pleci”. Și fiecare luptă, se perfecționează, se educă pentru a crește. Cum ați început în România? Ați avut așa mulți bani când ați pornit?

Simon Maurer: Am avut bani, dar am riscat totul. Am avut în Germania o casă de 3 apartamente, la 24 de ani. Am avut niște bani strânși, dar m-am dus la bancă și am spus: „Vreau să pun ipotecă pe casă și să-mi dați tot ce este posibil pe casa asta”. Și am venit și am riscat, băgând toți banii în România. Dacă eșuam în România, munceam probabil o viață numai pentru datorie. M-am dus în Cluj…

Legal Point: Cum ați avut acest curaj?

Simon Maurer: Păi dacă nu riști, n-o să câștigi niciodată. Eu le spun alor mei: „Fraților, dacă nu riscați, n-o să faceți acel pas”. Pentru că probabil unii își spun: „Ce noroc are ăsta”! Eu sunt convins că, dacă Dumnezeu nu voia, eu nu ajungeam în România. Sunt convins că tot lucrul acesta de care v-am povestit este foarte clar trasat de El. Eu sunt 100% convins de asta. Cu ceea ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani de zile, cum au decurs lucrurile. Pentru că am avut și o perioadă grea în România, a venit criza.

Legal Point: Ne întoarcem la Cluj.

Simon Maurer: Da. Am făcut un proiect de imobiliare – avem 29 de apartamente acolo. Am văzut că sunt foarte mulți pe piață și am ales atunci Brașovul. Eu am fost de multe ori în Brașov, fostul asociat a venit din Brașov și eu l-am trimis: „Vezi ce-i în Brașov, în orașul tău”. Și a văzut că nu-i nimeni. Când am venit prima dată aici, nimic, niciun apartament. Aici era pășune. Și așa am luat primul teren. Îmi spunea un prieten: „Tu vrei să te duci acolo, în Bartolomeu, un cartier din Brașov? Garantat n-o să-ți meargă”. Eu însă știu că o să fac un cartier nou, de sine stătător, fără legătură cu cartierul vechi.

Legal Point: De unde știați că o să meargă?

Simon Maurer: Dumnezeu îți dă minte, rațiune și înțelepciune ca să vezi lucrurile cum nu le văd alții. Cum vă explicați dumneavoastră că eu, băiat de la țară, plecat în Germania 22 de ani, veneam doar în concediu în țară, am venit în Brașov și am fost primul care a făcut apartamente? Cum vă explicați chestia asta? Asta nu e o chestie de școală, nu-i de inteligență; e chestie de înțelepciune, pe care ți-o dă doar Dumnezeu.

Legal Point: Cum ați început?

Simon Maurer: Am luat 40.000 de metri pătrați, am luat autorizație de construcție și am început să vindem și să construim. Doar că a venit criza, am fost în asociere cu cineva care nu mi-a făcut deloc bine, nici economic, nici emoțional. Ne-a luat criza, dar Dumnezeu ne-a ajutat să terminăm ansamblul fără să fie păgubit vreun client. Am rămas cu datorii la bancă și la mai mulți furnizori și am avut aceste 10 hectare cu 1.850.000 de euro datorii. Și 850.000 de euro aportul propriu. Și a venit data scadenței. M-am dus la bancă și am cerut un an pentru a le da banii înapoi. Gândiți-vă, asta a fost la sfârșitul lui 2008, începutul lui 2009.

Legal Point: La o bancă din Germania sau din România?

Simon Maurer: Din România. A fost o chestie extrem de dureroasă. Mă rugam zi și noapte. Nu mai știam, eram disperat. Și mi-a venit ideea unui proiect adaptat crizei, suprafețe mult mai mici și la un preț de vânzare egal cu prețul de producție. Și toți au spus că sunt nebun. Și când am început acest proiect, eu am făcut o preconizare că prețurile vor scădea cu 30%. Și au scăzut cu 50%. Deci am construit cu 50% mai ieftin aici decât în primul proiect. Vă dau un singur exemplu: kilogramul de fier costa 4 lei înainte de criză, în criză – 1,69.

Legal Point: Practic, v-a avantajat dintr-un punct de vedere calculul acesta pe care l-ați făcut inițial.

Simon Maurer: Nu m-a avantajat. A fost cheia succesului. Nu aveam ce să fac. Și am ieșit la vânzare în aprilie 2009 și am vândut în prima lună peste 80 de locuințe. Era coadă la mine. Având în vedere că toți dădeau faliment, nu mai mergea niciun proiect… Și după 9 luni am plătit ultimul leu din 1.850.000 de euro. Deci asta a fost cea mai tare experiență pe care am avut-o în viața mea. Pentru că, omenește, toată lumea a fugit din oraș; nu mai exista nimeni. Acum au venit toți – mai sunt vreo 20 de dezvoltatori care au venit după mine. Nu mai exista atunci nimeni în piață. Eram singur.

Legal Point: V-ați gândit vreodată ce s-ar fi întâmplat dacă directorul de la bancă ar fi zis: „Domnule, nu vă putem lăsa încă un an”?

Simon Maurer: Nu există. Dumnezeu nu te lasă să te faci de rușine.

Legal Point: Ați avut această convingere puternică.

Simon Maurer: Păi atâta mă rugam: „Doamne, ajută-mă măcar să plec din țara asta, dar să nu rămân cu un leu dator”. Și acum vă spun ce am făcut cu datoriile rămase din primul proiect. M-am dus și am cumpărat toate bunurile din firmă la prețul fără licitație. N-am speculat să iau la un preț mai mic. Am plătit acel preț ca să plătesc datoriile. Cred că această casă de insolvență n-a avut un astfel de caz în care să se plătească toate datoriile. Puteam să speculez și să iau și sub jumătate de preț. M-am dus, l-am plătit, doar să plătesc toate datoriile vizavi de bancă și furnizor.

Legal Point: Ce v-a determinat pe dumneavoastră să fiți atât de exact în legătură cu datoriile de la stat, cu angajații, inclusiv cu faptul, cum mi-ați spus adineauri, că puteați să profitați în criză, să cumpărați lucrurile la un preț mic, dar totuși ați rămas la același preț, dând valoare lucrurilor respective, ceea ce a uimit pe foarte mulți? Ce este în spatele acestui comportament al dumneavoastră în legătură cu legea, în legătură cu cerințele pieței românești?

Simon Maurer: Povesteam de exemplul părinților. Cum aș fi putut să fiu eu altcumva dacă părinții mi-au dat aceste lecții? Cum poți să fii altfel dacă ai o credință în Dumnezeu? Cum aș putea să nu plătesc pe cineva care lucrează pentru mine? Cum aș putea să nu-i returnez banii celui care-mi dă niște bani împrumut? Înseamnă că am făcut un parteneriat, a avut încredere în mine. Mi-a dat niște bani să-i gestionez. Iar în momentul în care respecți aceste valori, nu ai cum să procedezi altfel. Eu niciodată nu aș chema pe cineva la muncă dacă nu am cash în conturi.

Legal Point: V-ați bazat pe lucruri concrete.

Simon Maurer: Da, bineînțeles. Nu iau cash-ul din conturi pentru a investi în alte părți ca să-mi măresc afacerea și să periclitez afacerea în derulare.

Legal Point: Și creditul în fața oamenilor.

Simon Maurer: Normal. Păi gândiți-vă că noi vindem 30% pe recomandări. Ce denotă asta? De ce stau eu în mijlocul oamenilor? Dacă tu ai făcut niște lucruri necurate, te duci undeva, pe o insulă. Dar nu concep așa ceva. Eu vreau să stau în fața fiecăruia, cu toate neajunsurile – că se mai întâmplă și la noi, avem neajunsuri, deficiențe. Dar noi mergem și le remediem și le demonstrăm că suntem un partener și după ce predăm aceste locuințe. Pentru mine, clientul este mai important după ce i-am predat locuința. Pentru că a intrat în comunitatea mea, în familia mea. În momentul în care i-am predat un lucru, e făcut de mine, eu răspund de el. Și atunci, dacă el are o problemă, pot să-l ignor?

Legal Point: Să înțeleg că această mentenanță de după este o altă cheie în vinderea apartamentelor la Maurer Imobiliare?

Simon Maurer: Normal. Pentru mentenanță noi facem niște eforturi extraordinare. Uitați-vă cum arată spațiile verzi. Dacă omului i se sparge o țeavă în casă, mergem și o remediem în totalitate. Nici nu se pune problema! Noi am prelungit garanția de la 2 la 5 ani. Timp de 5 ani de zile, tot ce se întâmplă la el în apartament, noi mergem și remediem. Și din 4.000 de clienți pe care-i avem cu primul proiect împreună, cred că sunt vreo 20 de cârcotași, în rest sunt mulțumiți.

Legal Point: Câte blocuri aveți în Avantgarden 3?

Simon Maurer: 18 blocuri, extinderea în Avantgarden 4-47 de blocuri. Și am vândut anul trecut 1.100 de locuințe. Ceva de neimaginat. Niciodată n-am visat la chestia asta.

Legal Point: Care sunt provocările dumneavoastră acum?

Simon Maurer: Provocarea profesională este că ne extindem acum masiv. Am luat un teren la Tg. Mureș foarte mare, pentru 5.000 de apartamente. Semnăm probabil săptămâna viitoare la Constanța pentru 3.000 de locuințe. Sunt două terenuri la București pe care probabil o să le dezvoltăm și mai este un proiect foarte mare la Iași, despre care vom vedea, pentru că e mai greu să achiziționăm acel teren, întrucât este extrem de scump. Astea sunt provocările profesionale. Provocarea emoțională, spirituală este că, crescând foarte mult, nu mai este atmosfera aceea pe care mi-aș dori-o. Mie întotdeauna mi-a plăcut atmosfera de familie, să fim mult mai aproape. Dar având în vedere că sunt foarte mulți, nici nu am timp să mă ocup de personal cum m-am ocupat odată.

Legal Point: Spuneați despre faptul că aspectul emoțional, sufletesc contează enorm pentru dumneavoastră. Ce vreți să spuneți?

Simon Maurer: Acum 4 sau 5 ani am ținut o ședință în care le-am vorbit oamenilor de inteligența emoțională. Toți se uitau la mine și mi-au mărturisit după 2 ani de zile că habar n-au avut; cu toate că le-am dat detalii. Dar a fost o chestie străină. Acum se vorbește peste tot despre inteligența emoțională, și în marketing, și peste tot. Ce vreau să spun cu asta? Vă dau un exemplu: eu pot să vorbesc cu dumneavoastră într-un fel, pe aceeași temă, și cu altcineva altfel. Dumneavoastră o percepeți pozitiv, altă persoană o percepe negativ. Cum pun o problemă în situații diferite? Eu, de exemplu, când văd că un coleg nu este binedispus, nu trec pe lângă el fără să-mi pese. Mie îmi pasă de această persoană. În Germania se spune să citești printre rânduri. Asta înseamnă partea emoțională, care este extrem de importantă, să transporți în firma ta partea emoțională și partea spirituală.

Legal Point: Cum reușește un om de afaceri la nivelul dumneavoastră să gestioneze echilibrul între viața de familie și viața profesională? Știu că aveți niște copii minunați.

Simon Maurer: Se spune că un șef bun muncește puțin. Eu nu pot să mă plâng că muncesc prea mult. Am foarte mult timp liber, călătoresc destul de mult și îmi petrec mult timp și cu familia. De regulă, de joi noi plecăm în satul meu natal – avem acolo un mic paradis, unde ne retragem și savurăm. Ar fi foarte rău și n-aș conduce bine această companie dacă n-aș avea încredere în acești oameni că pot lucra singuri. Nu sunt un om care să îi sufoce, vrând să aibă control asupra a orice. Le acord încredere ca să-și facă treaba. Și ei o răsplătesc prin implicare, prin muncă și prin dăruire, de care dau dovadă zi de zi.


Povestea voinței făr’ de margini was last modified: martie 19th, 2019 by Simon Maurer
634 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Simon Maurer

Simon Maurer

Este antreprenor.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter