Pactele societare în societățile cotate în dreptul italian

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

1. Introducere

Odată cu începutul noului mileniu, omenirea trece prin schimbări profunde. Am asistat, în doar câțiva ani, la transformări incredibile: era informațională, computerizarea rapidă, la nașterea biotehnologiei și chiar la inteligența artificială.

Pentru a supraviețui în anii care vin, organizațiile de succes – antreprenoriale, guvernamentale sau nonprofit – au nevoie de schimbări profunde de management. Oamenii care lucrează pentru ele vor fi nevoiți să gândească mai repede și să lucreze mai inteligent.

Astfel, prezentul articol încearcă să aducă noutate în sfera dezbaterilor juridice, să sintetizeze, plecând de la sursele normative italiene și de la evoluția conceptului de pacte societare în societățile cotate, analizând totodată contextul în care aceste pacte au apărut, s-au manifestat și au  evoluat.

Plecând de la dispozițiile Decretului-Lege nr. 58/1998, propun o serie de considerații privind pactele societare care stau la baza reglementărilor actuale italiene, în încercarea de a sintetiza conceptul și de a îl expune astfel cum s-a cristalizat în practică, în jurisprudență, în doctrină, în dreptul italian.

2. Regulament

Așa cum am precizat anterior, Decretul-Lege nr. 58 din februarie 1998 (Textul consolidat al dispozițiilor privind intermedierea financiară, în conformitate cu articolele 8 și 21 din Legea nr. 52 din  6 februarie 1996, actualizată cu modificările aduse prin Decretul Legislativ nr. 233 din 15 decembrie 2017, în vigoare de la 28 februarie 2018)^[1] – text unic al dispozițiilor privind intermedierea financiară (denumit în continuare lege) – care în art. 122 stabilește regimul unor astfel de acorduri^[2]:

„Acordurile acționarilor

1. Acordurile acționarilor, sub orice formă ar fi stipulate, referitoare la exercitarea drepturilor de vot în societățile cu acțiuni listate și societățile care le controlează în termen de cinci zile sunt:

a) comunicate de Consob^[3];

b) publicate pentru extragere în presa zilnică;

c) înregistrate la Registrul Comerțului din locul în care își are sediul social;

d) comunicate societăților cu acțiuni.

 2. Consob, prin regulament, stabilește metodele și conținutul comunicării, extrasul și publicația.

3. În cazul nerespectării obligațiilor prevăzute la alineatul (1), acordurile sunt anulate.

4. Dreptul de vot privind acțiunile cotate pentru care nu au fost îndeplinite obligațiile prevăzute la alineatul (1) nu poate fi exercitat. În caz de nerespectare, se aplică articolul 14, paragraful 5. De asemenea, apelul poate fi propus de Consob în termenul indicat la articolul 14 alineatul (6).

5. Acest articol se aplică pactelor stipulate sub orice formă:

a) care stabilesc obligațiile de consultare prealabilă pentru exercitarea derptului de vot în societățile pe acțiuni listate și în societățile pe care le controlează;

b) care plasează limite la transferul acțiunilor sau instrumentelor financiare aferente care atribuie drepturi de cumpărare sau de subscriere;

c) care prevăd achiziționarea acțiunilor sau instrumentelor financiare prevăzute la lit. b);

d) care au ca obiect sau efect exercitarea în comun a unei influențe dominante asupra acestor societăți;

e) destinate să încurajeze sau să contracareze realizarea obiectivelor unei oferte publice de cumpărare sau de schimb, inclusiv angajamentele de a nu adera la o ofertă.”

Aceste dispoziții, în realitate, apără interesele acționarilor minoritari pentru a cunoaște în mod complet și în timp util similitudinea persoanelor care, asupra societății cotate, exercită o putere de conducere și control sau doar o acțiune având puterea de a-i modifica conținutul.

Totodată, se subliniază că, în scopul de a proteja investitorii și acționarii minoritari, se dorește o reglementare a unor profiluri ale convențiilor societare, care în mare parte se remarcă pentru  structurile de proprietate ale societăților cotate: publicitatea și durata.

Art. 122^[4] și art. 123^[5] „Durata acordurilor și dreptul de retragere:

1. Acordurile menționate la art. 122, dacă sunt pe perioadă determinată, nu pot avea o durată mai mare de trei ani și sunt considerate a fi încheiate pentru această durată chiar dacă părțile au prevăzut un termen mai lung; acordurile putându-se reînnoi la expirarea termenului.

2. Acordurile pot fi, de asemenea, prevăzute pe o perioadă nedeterminată; în acest caz, fiecare contractant are dreptul de se retrage cu un preaviz de șase Articolul 122, alineatele (1) și (2) se aplică retragerii.

3. Acționarii care doresc să participe la o ofertă publică de achiziție sau la o ofertă de schimb promovată în conformitate cu articolele 106 sau 107, pot să se retragă fără preaviz din acordurile prevăzute la articolul 122. Declarația de retragere nu are efect decât dacă transferul de acțiuni a fost perfectat”.

Textele de lege mai sus citate împreună cu articolele 2341-bis și 2341-ter din Codul Civil italian au tendința și doresc să garanteze un anumit grad de stabilitate în guvernarea societăților, element reținut, oricum, a fi de mare ajutor în scopul unei gestionări eficiente a societăților.

V. Cariello^[6] subliniază: „o putere de control gestionată din umbră, inaccesibilă cunoașterii pentru cei care nu participă la aceasta, ar exclude posibilitatea fiecărui acționar și a minorităților organizate de a evalua așteptările și perspectivele propriei activități în cadrul societății.”

Cu privire la pactele societare, acestea merg mână în mână cu ordinea publică economică, dar structurile de putere pe care le formează, deoarece deformează funcționarea firească a mecanismului social, trebuie să poată fi recunoscute de cei care nu le cunosc^[7].

3. Identificarea situațiilor

Cu privire la regimul schițat de Textul consolidat al dispozițiilor privind intermedierea financiară, acesta se aplică pactelor care intră în categoria menționată la art. 122, cu împrejurarea ca acesta să aibă ca obiect societăți italiene ale căror acțiuni să fie cotate pe piețele reglementate italiene sau ale altor țări ale Uniunii Europene^[8].

Astfel, se exclud din sfera de aplicare, pactele care se referă la societățile italiene cotate pe piețele reglementate ale țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, de asemenea și cele care se referă la societățile străine cotate pe piețele italiene reglementate.

Comparând cele două opțiuni legislative, în prima parte, este absolut întemeiat într-o percepție de respect reciproc a normelor naționale, aceasta fiind confirmate și de dispozițiile art. 124^[9]: „Cazuri de inaplicabilitate. Consob poate declara inaplicabile articolele 120, 121, 122 și 123, alin. (2), teza II, societăților italiene cu acțiuni cotate numai pe piețele reglementate din alte țări ale Uniunii Europene, luând în considerare legea aplicabilă acestor societăți în virtutea listării” lege care, prevede dreptul de a nu se supune îndatoririi respectării dispozițiilor în materie de pacte societare, societățile italiene cu acțiuni cotate doar pe piețele reglementate ale altor țări ale Uniunii Europene^[10].

Pe de altă parte, a doua opțiune, este de neînțeles (fiind mai ușor de lămurit doar în funcție de motivațiile faptice, cum ar fi imposibilitatea de a efectua o impunere a procedurilor originare de  la autoritățile italiene față de societățile străine): din ce cauză pactele societare ce au ca obiect guvernarea unei societăți, de exemplu cea olandeză, ale cărei activități sunt negociate pe Piața computerizată italiană, nu trebuie să aparțină regimului de publicitate prevăzut de legea italiană, adică, cu alte cuvinte, de ce acționarul minoritar trebuie să fie mai puțin protejat față de corespondentul său care a cumpărat o miză minoritară într-o societate cotată italiană^[11]?

Privind lucrurile din perspectiva celuilalt, alegerea pare cu atât mai mult de neînțeles (mai ales din perspectiva teoriei generale a dreptului), deoarece amintim că regulamentul este aplicat pactelor ce au ca obiect societățile, chiar dacă sunt de naționalitate străină și activează pe piața cotată italiană.

Davide Proverbio^[12], identifică din punct de vedere al conținuturilor pactelor societare așa cum sunt reglementate de legea italiană, sindicatele de vot (adică acele pacte ce au ca obiect modul de exercitare a dreptului de vot). Această identificare și analiză se justifică, dat fiind faptul că aceste pacte, eminamente, reprezintă instrumentul cu ajutorul căruia grupurile mai mult sau mai puțin extinse de asociați pot ajunge să exercite controlul unei societăți cotate.

Ceea ce se observă imediat, este că aceste pacte, cu deosebire, reflectă mijlocul special cu ajutorul căruia grupurile de asociați pot ajunge să valorifice controlul unei societăți cotate.

4. Forma

Pactele reglementate de art. 122 din lege precizează că acestea pot fi stipulate sub orice formă.

Marea majoritate a doctrinei și jurisprudența recentă^[13] au ajuns la concluzia că este probabil să se introducă (pe lângă înscris autentic și act simplu sub semnătură privată) și în formă verbală, având ca excepție necesitatea de a efectua transcrierea acestora în scopuri de publicitate^[14].

S-a subliniat că din considerente comunicare și probă, forma scrisă este absolut necesară, ceea ce demonstrează că este o diferență majoră între forma necesară pentru ca un contract să fie valabil și forma pe care acest pact o ia pentru a desfășura anumite efecte legale.

Din acest punct de vedere, în doctrină s-a apreciat că „în realitate, o astfel de coexistență între forma liberă ad validitatem și forma necesară în scopuri de publicitate nu constituie un caz izolat: să ne gândim, de exemplu, la transferul de cote ale unei societăți cu răspundere limitată care, conform doctrinei, poate fi stabilit între părți [omissis] sub forme pur și simplu verbale, rămânând valabilă necesitatea de a efectua, chiar și ulterior, consacrarea acestui pact în formă scrisă [omissis], cu scopul de a face ca respectivul transfer să fie opozabil societății odată ce sunt îndeplinite formalitățile^[15]”.

5. Durata

Tot Regulamentul stabilește că pactele societare pot fi stipulate atât pe perioadă determinată, cât și pe perioadă nedeterminată.

Pe de o parte, durata pactului nu o să poată depăși trei ani: adică, dacă părțile vor să stabilească o perioadă care depășește trei ani, nu vor putea face acest lucru și va trebui redusă, mai exact, la trei ani. Mai mult decât atât, regulamentul precizează în articolul 123, alin. (1) enunțat anterior, că aceste pacte pot fi reînnoite la scadență^[16].

Ce înseamnă asta? Odată ce pactul a ajuns la scadența stabilită inițial, părțile pot reînnoi pactul (la fel ca și prima dată, fără să depășească trei ani), în aceiași termeni și în aceleași condiții sau chiar în alți termeni și alte condiții.

După cum se știe, legiuitorul a prevăzut pactele care pot fi stipulate pe perioadă nedeterminată. Față de această soluție legislativă s-au exprimat opinii diferite: prima tabără nefiind de acord deoarece este incoerentă față de raportul care a inspirat întreaga reformă a piețelor financiare, cea de-a doua fiind de acord, întrucât durata pe perioada nedeterminată, este compensată de posibilitatea de renunțare, pe care fiecare membru al unui pact pe durată nedeterminată o poate  exercita cu un preaviz de șase luni. Acest drept care poate proteja mai mult decât suficient eficiența pieței de control societar^[17].

Mai mult decât atât, în ceea ce privește renunțarea, art. 123 alin. (3) din lege prevede că: „în caz de lansare a unei oferte publice de achiziție, membrii unui pact societar relevant pot rezilia fără niciun preaviz acest pact, cu condiția ca, printre altele , în acest caz, eficacitatea renunțării să fie condiționată de transferul efectiv al acțiunilor^[18]”.

6. Publicitatea

Așa cum am precizat anterior, la art. 122, alin. (1) și (5) din lege așa cum a fost modificat, în materia publicității prevede condiția că aceasta trebuie să aibă ca obiect participanții care să depășească în total 2% din capitalul emitentului, pactele reglementate de acesta trebuie să fie comunicate la Consob, publicate în presa zilnică, depuse la Registrul comerțului în a cărui competență teritorială se află și, în fine, comunicate societăților cu acțiuni cotate. Tot acest procedeu se desfășoară în maxim cinci zile de la respectiva stipulare^[19].

De asemenea, alineatul (5)-bis al aceluiași articol prevede faptul că: „pactelor din prezentul articol nu li se aplică art. 2341-bis și 2341-ter C. civ.”, excluzând astfel orice dubiu privind  interpretările privind aplicabilitatea codurilor relevante ale societăților cotate.

Legislația italiană prevede transmiterea unei copii integrale a pactului declarată conformă cu originalul, însoțită de copia extrasului publicată în presa zilnică, numele acelui ziar și data publicării.

De asemenea, va trebui să conțină elemente adecvate pentru a identifica părțile pactului și persoanele care le controlează, precum și data depunerii la Registrul Comerțului.

7.  Concluzii

Trei elemente esențiale au fost avute în vedere pentru analiza pactelor societare în societățile cotate: forma, durata și publicitatea.

Legea este menită să protejeze minoritățile acționare, exclusiv dispozițiile care privesc publicitatea pactelor societare, acestea având capacitatea de a garanta alegeri de investiții conștiente, deoarece sunt structurate de puterea cunoscută pe piață, dar în încercarea de a evita paralizarea acestor structuri, se face referire la durată.

După o simplă analiză, se poate observa că pactele cu durată determinată nu pot depăși 3 ani, iar cele care au durată nedeterminată se supun dreptului de reziliere ad nutum cu preaviz de 6 luni.

În orice caz, toți membrii care doresc să adere la un pact societar la o ofertă publică de achiziție, pot renunța, întotdeauna, fără preaviz.

În cele din urmă, legea prevede un regim de publicitate cvadripartit, pe care sunt obligați să îl îndeplinească toate părțile între ele, în solidar. În ceea ce privește sancțiunile prevăzute în caz de încălcare a acestor obligații, acestea sunt nulitatea pactului și anularea dreptului de vot aferent acțiunilor sindicatului, cu consecința contestării hotărârilor adoptate prin votul majorității asociaților care nu și-au îndeplinit obligațiile^[20].