O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 – modificări (O.U.G. nr. 35/2015): Majorarea salariului personalului din sistemul public sanitar

În M. Of. nr. 669 din 2 septembrie 2015, s-a publicat O.U.G. nr. 32/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice (M. Of. nr. 925 din 18 decembrie 2014; cu modif. ult.) aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015 (M. Of. nr. 233 din 6 aprilie 2015), precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe (rep. M. Of. nr. 740 din 21 octombrie 2011; cu modif. ult.).

Respectiva ordonanță de urgență a fost adoptată având în vedere:

– faptul că în prezent salarizarea personalului bugetar se realizează în baza prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, prin legile speciale anuale de aplicare;

– faptul că prin hotărâre a Guvernului salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost majorat, de regulă, în două etape în fiecare an, fapt ce a determinat o egalizare a salariilor indiferent de nivelul studiilor și al activității profesionale prestate, ceea ce generează mari nemulțumiri în rândul angajaților din sistemul public sanitar;

– faptul că migrația personalului de specialitate medico-sanitar bine pregătit și cu experiență profesională este o realitate care își pune amprenta asupra sistemului public sanitar, ceea ce a condus la reale dificultăți în ceea ce privește o optimă funcționare a întregii activități desfășurate în unitățile sanitare publice, precum și în asigurarea efectivă a accesului egal al cetățenilor la îngrijirile medicale și creșterea calității vieții;

– faptul că motivarea financiară a personalului este o măsură care se impune cu necesitate, având în vedere pe de o parte salariile din unitățile sanitare private și pe de altă parte oferta financiară a sistemului sanitar din afara granițelor României;

– faptul că, în prezent, autoritățile administrației publice locale apreciază că locuințele aflate în administrarea consiliilor locale prin direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București sunt destinate medicilor rezidenți doar pe durata rezidențiatului;

– faptul că medicii rezidenți nu se încadrează, în prezent, în prevederile legale privind achiziționarea unor locuințe construite prin programele Agenției Naționale pentru Locuințe, în regim de închiriere, deoarece nu sunt incluși în categoria tinerilor specialiști din sănătate;

– faptul că, potrivit prevederilor legale în vigoare, se reglementează noțiunea de „specialist” pentru programul de construcții de locuințe proprietate personală prin credit ipotecar, derulat prin Agenția Națională pentru Locuințe, astfel că este necesară reglementarea noțiunii de „tânăr specialist din învățământ sau sănătate” și pentru beneficiarii programelor privind construcția de locuințe pentru tineri, destinate închirierii;

– evitarea apariției unor confuzii în interpretarea normei juridice și în vederea asigurării unui cadru coerent instituțional este necesară și includerea medicilor rezidenți în categoria tinerilor specialiști din sănătate care pot achiziționa locuințele realizate prin programele Autorității Naționale pentru Locuințe destinate închirierii, având la bază aceleași considerente, respectiv migrația personalului de specialitate medico-sanitar bine pregătit, aspect care a condus la reale dificultăți în ceea ce privește o optimă funcționare a întregii activități desfășurate în unitățile sanitare publice;

– faptul că deficitele și decalajele acumulate an de an fac ca starea acestui sistem de importanță națională să se deterioreze de la zi la zi;

– stoparea exodului medicilor către alte țări, fenomen care a luat amploare în ultimul timp, dovadă în acest sens fiind și numărul medicilor, care – raportat la totalul populației României – este cel mai mic din Europa;

– faptul că la nivel național majoritatea pacienților se adresează sistemului public sanitar, impunându-se cu necesitate adoptarea de măsuri prin care și sistemul public să devină atractiv pentru personalul de specialitate medico-sanitar și să determine stabilitatea personalului la nivelul acestui sistem;

– faptul că în rețeaua de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă numărul personalului de specialitate este în continuă scădere, specializarea nefiind atractivă pentru rezidenți, din cauza salariilor foarte mici și responsabilităților foarte mari în procesul de expertizare medicală a capacității de muncă și încadrării sau neîncadrării în grad de invaliditate a persoanelor expertizate;

– faptul că aceste situații aduc atingere interesului public general și constituie un motiv de urgență deosebită și extraordinară, a cărui reglementare nu poate fi amânată;

– neadoptarea prezentului act normativ în regim de urgență poate avea drept consecință accentuarea migrației de personal calificat și cu experiență în domeniu către locuri de muncă mai atractive din punct de vedere financiar;

– faptul că aspectele mai sus menționate constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunându-se adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență.

Modificarea O.U.G. nr. 83/2014

Vă prezentăm, în continuare, modificările O.U.G. nr. 83/2014 aduse prin O.U.G. nr. 32/2015:

 Art. 1 alin. (5⁵)-(5¹⁰) O.U.G. nr. 83/2014 (modificată prin O.U.G. nr. 32/2015)

 
Art. 28 O.U.G. nr. 83/2014 (modificată prin O.U.G. nr. 32/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 28 prevedea faptul că, începând cu 1 ianuarie 2015, cuantumul salariului lunar brut/soldei brute lunare luat/luate în calcul la stabilirea bursei de rezidențiat potrivit art. 18 din O.U.G. nr. 103/2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare, este de 3.100 lei.

Modificarea Legii nr. 152/1998

Vă prezentăm, în continuare, modificările Legii nr. 152/1998 aduse prin O.U.G. nr. 32/2015:

Art. 8 alin. (1¹) Legea nr. 152/1998 (modificată prin O.U.G. nr. 32/2015)

 
Art. 10 alin. (2) lit. d¹) – partea dispozitivă – Legea nr. 152/1998 (modificată prin O.U.G. nr. 32/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 10 alin. (2) lit. d¹) în partea dispozitivă prevedea faptul că vânzarea locuințelor prevăzute la alin. (1) se face cu respectarea următoarelor condiții obligatorii:

(…)

d¹) valoarea de vânzare stabilită, conform prevederilor lit. a), se ponderează cu un coeficient determinat în funcție de ierarhizarea localităților pe ranguri, stabilită prin Legea nr. 351/2001, cu modificările și completările ulterioare, astfel.

ISTORIC