Obligația lichidatorului de expunere pe piață într-o manieră adecvată a bunurilor debitoarei – art. 154 din Legea nr. 85/2014

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Interesul pentru această temă a pornit de la situații de speță în care asociați, acționari sau chiar terți față de o anumită procedură de insolvență achită creanțe înscrise la masa credală cu scopul de a dobândi majoritatea drepturilor de vot în adunarea creditorilor. Scopul pentru care sunt achitate creanțele altor subiecți de drept nu este unul altruist, ci acela de a impune prin vot o modalitate de vânzare care fie favorizează creditorul devenit majoritar pentru o eventuală adjudecare în contul creanței, fie netezește calea unui SPV pregătit special pentru cumpărarea bunurilor în condiții dinainte convenite.

Pentru facilitarea realizării unui asemenea scop, una dintre modalitățile utilizate este aceea de a adopta prin regulamentul de vânzare o manieră de expunere de piață irelevantă care restrânge diseminarea informației și face ca oferta publică de vânzare să nu ajungă la publicul larg. Crearea unor condiții de competitivitate la licitația publică este subminată astfel de la bun început.

Cu titlu de exemplu, în astfel de Regulamente se precizează că publicitatea se va face prin afișarea anunțului de vânzare la sediul imobilului, la sediul vânzării, la sediul lichidatorului, la sediul primăriei. Este sediul tribunalului sau sediul primăriei „o piață”? Cu siguranță nu.

Aceste modalități de afișare vin de la prima variantă a Codului civil din 1864 unde, la art. 470, se stipula că „Vânzarea se va anunța înainte cu 3 zile cel puțin la comună, la domiciliul datornicului și la poarta autorității judecătorești”.

De atunci au trecut 159 de ani, perioadă în care a avut loc cea mai rapidă evoluție tehnologică din istoria omenirii.

Problemele teoretice de drept pe care le‑am identificat sunt următoarele:

a. Este obligația de expunere pe piață într‑o manieră adecvată o obligație autonomă a lichidatorului judiciar, sau modalitatea de expunere pe piață este încapsulată în Regulamentul de vânzare?

b. Dacă regulamentul de vânzare nu a fost supus controlului judiciar pe calea con­testației la hotărârea adunării creditorilor, chestiunea privind lipsa unei expuneri pe piață într‑o manieră adecvată mai poate fi analizată de instanță în cadrul unei contestații împotriva modalității în care lichidatorul a realizat vânzarea?

c. Stabilirea prin Regulament a modalității de expunere pe piață este o chestiune de oportunitate cu privire la care doar creditorii decid? Dar dacă votul este un veritabil abuz de drept de vot fondat pe o veritabilă fraudă la lege?

d. Este expunerea pe piață într‑o manieră adecvată o chestiune de legalitate, de ordine publică, deoarece derivă din principiile procedurii din insolvență?

Probabil că în practică au existat puține situații în care problema a fost adusă în fața judecătorului sindic pe calea contestației, deoarece nu am reușit să identific un număr suficient de mare de soluții jurisprudențiale, însă am extras două hotărâri ale căror considerente sunt diametral opuse.

Vă voi supune atenției considerentele acestor hotărâri pe măsură ce voi aplica metoda de interpretare sistematică și literară a textului de lege.

Conform dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014:

„(1) Lichidarea bunurilor din averea debito­rului va fi efectuată de lichidatorul judiciar sub controlul judecătorului‑sindic. Pentru maximi­zarea valorii averii debitorului, lichidatorul judiciar va face toate demersurile de expunere pe piață, într‑o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului.

(2) În cazul licitației publice, publicitatea se va face și prin afișare pe site‑ul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România.”

Conform alin. (4) al aceluiași articol, „În cazul în care procedura de vânzare se organizează pe o platformă electronică indicată de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, procesul‑verbal se va semna doar de acesta”.

Din interpretarea normei se indentifică:

i) Un scop;

ii) O metodă;

iii) O obligație imperativă a lichidatorului judiciar.

i) Scopul obligației de expunere pe piață într‑o manieră adecvată este maximizarea valorii averii debitorului, definit ca principiu de art. 4 alin. (1) pct. 1 din Lege.

Conform art. 4 din actul normativ, „Prevederile prezentei legi se bazează pe următoarele principii: 1) maximizarea gradului de valorificare a activelor și de recuperare a creanțelor (…)”.

Acest principiu al maximizării se coroborează cu principiul de la art. 4 alin. (1) pct. 11, o aplicație a principiului celerității, constând în valorificarea în timp util și într‑o manieră cât mai eficientă a activelor. Fiind în chestiune principii, celeritatea și eficiența nu ar trebui să se contrapună unul celuilalt, ci ar trebui deopotrivă aplicate în practică.

ii) Metoda: lichidatorul judiciar va face toate demersurile de expunere pe piață, într‑o formă adecvată.

Demersurile de expunere pe piață într‑o formă adecvată se corelează de asemenea cu principiul de la art. 4 alin. (1) pct. 5 referitor la necesitatea de a se asigura un grad ridicat de transparență și previzibilitate în procedurile prevăzute de prezenta lege.

Printr‑o decizie a Curții de Apel Cluj s‑a statuat judicios că principiile definite de lege fac parte din ordinea publică și că încălcarea lor nu poate conduce decât la aplicarea sancțiunii nulității absolute.

În cuprinsul Hotărârii nr. 376/2019, Curtea de Apel Cluj, Secția a II‑a civilă, a reținut următoarele:

„Astfel, în măsura în care se aduc în discuție chestiuni legate de respectarea principiilor care guvernează procedura insolvenței, cum ar fi maximizarea gradului de valorificare a activelor și de recuperare a creanțelor, asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare și derulare a procedurii într‑un timp util și rezonabil, într‑o manieră obiectivă și imparțială, cu un minim de costuri, asigurarea unui grad ridicat de transparență și previzibilitate în procedură, valorificarea în timp util și într‑o manieră cât mai eficientă a activelor, acestea sunt legate de ordinea publică și justifică pe deplin incidența unei nulități virtuale absolute. Corect susține apelantul că normele ce instituie principiile fundamentale ale procedurii insolvenței au vocația de a proteja un interes general, caz în care încălcarea normei justifică o nulitate absolută. Prezumția de nulitate relativă poate opera doar atunci când legea este neîndestulătoare sub aspectul precizării naturii nulității și a caracterului interesului ocrotit prin norma încălcată. Dacă rezultă din lege caracterul de ordine publică al normei, poate fi incidentă doar nulitatea absolută.”

 Printr‑o altă decizie de speță, cu nr. 224/2022, Curtea de Apel Craiova a îmbrățișat un raționament diametral opus, considerând că este suficient ca lichidatorul judiciar să respecte prescripțiile Regulamentului de vânzare privind publicitatea și că, oricum, legea nu prevede nici o sancțiune în caz contrar:

„Curtea reține că prin Regulamentul de vânzare s‑a stabilit modalitatea prin care să fie realizată publicitatea vânzării, probatoriul administrat în cauză conducând la concluzia că aceste dispoziții au fost respectate.

Mai mult decât atât, Curtea constată că legea nu prevede o sancțiune în cazul nerespectării condițiilor de publicitate privind vânzarea.”

În acest caz de speță, Regulamentul de vânzare prevedea un mod de efectuare a publicității care ocolea orice idee de „piață”, anunțurile fiind afișate la locul imobilului, la comună și la tribunal, iar anunțul într‑un ziar național s‑a publicat cu 3 zile înainte de data licitației.

Consecința a fost aceea că singurul care a cunoscut data licitației a fost creditorul prin votul căruia s‑a aprobat Regulamentul, acest creditor a adjudecat toate bunurile în bloc în contul creanței sale, la 75% din valoarea de evaluare, iar creanțele creditorilor bugetari și chirografari au rămas neachitate.

Într‑un alt caz de speță, un practician în insolvență a fost înlocuit din dosar la cererea creditorului majo­ritar, cu motivarea că ar fi tergiversat vânzarea prin expunerea repetată pe piață a bunurilor supuse vânzării. Valoarea patrimoniului supus lichi­dării era mult mai mare decât valoarea masei credale, iar creditorul majoritar nu considera că interesul acționarilor trebuie avut în vedere. În acest context, trebuie amintit că acționarii sunt creditori de ultim rang îndreptățiți să culeagă excedentul net al lichidării, conform dispozițiilor art. 176 din Lege. Trebuie, de asemenea, să ținem cont că, în bilanț, capitalul social depus este element de pasiv, o datorie a societății față de acționari.

Este posibil ca sintagma „expunere pe piață într‑o manieră adecvată” să apară ca fiind redactată într‑o manieră prea generală și, prin aceasta, dificil de aplicat în practică și că, pentru judecător, este mai sigur să se raporteze la un regulament aprobat chiar de către creditori.

Cu toate acestea, obligativitatea „expunerii pe piață într‑o manieră adecvată” este o chestiune de apreciere a unei situații de fapt, raportată la uzanțele obișnuite dintr‑o societate deschisă. În funcție de interesul pe care îl avem în calitate de consumatori, știm unde să căutăm și a devenit o obișnuință ca, orice fel de oferte am căuta, primul lucru pe care îl facem să fie acela de a căuta pe internet.

Știm cu siguranță că a scăzut extrem de mult tirajul ziarelor tipărite și că publicitatea s‑a mutat în online și pe platforme specializate, cum sunt OLX și PUBLI24.

În această cursă a digitalizării, UNPIR a ținut efectiv pasul de la bun început, prin amendarea Legii nr. 85/2014 și prin crearea propriei platforme de anunțuri de vânzare și de asemenea prin crearea platformei de licitații online. Pentru a verifica eficiența acestei platforme, am efectuat măsurători detaliate mai jos.

 Pentru a măsura impactul, am analizat datele pe o perioadă de 6 luni.

Pe pagina https:/licitații‑insolventa.ro

Pe pagina https:/licitații‑unpir.ro

Valoare totală bunuri scoase la vânzare prin licitații online

Din experiența proprie, într‑un dosar în care am fost numiți de instanță după înlocuirea unui alt lichidator, am reușit să vindem într‑un termen rezonabil de 2 luni după ce am postat anunțurile de vânzare pe site‑ul UNPIR. În perioada anterioară, timp de câțiva ani, nu se reușise valorificarea.

Cu siguranță pentru vânzarea unor afaceri cu caracter special, cum ar fi core business‑ul unui operator aerian, combinate industriale sau mall‑uri există alte metode de publicitate pentru a asigura succesul vânzării, însă pentru cele mai multe categorii de bunuri platforma UNPIR și‑a dovedit eficiența.

iii) Este obligația de expunere pe piață într‑o manieră adecvată o obligație autonomă a lichidatorului judiciar sau este el obligat să țină cont de conținutul regulamentului de vânzare?

 Din interpretarea literală a normelor de drept rezultă că suntem în prezența unei obligații imperative:

„lichidatorul judiciar va face toate demersurile de expunere pe piață, într‑o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului.”

„publicitatea se va face și prin afișare pe site‑ul UNPIR.”

Fiind în prezența unor norme cu caracter imperativ edictate în scopul realizării unor principii ale legii insolvenței, corect calificate ca fiind de ordine publică de instanța din Cluj, în opinia mea, obligația lichidatorului judiciar de a realiza o expunere pe piață adecvată este o obligație autonomă de orice altă decizie ar putea impune creditorii majoritari prin intermediul regulamentului de vânzare.

De altfel, din interpretarea literală a aceluiași articol, 154, rezultă că atribuția adunării creditorilor este de a aproba tipul de vânzare, metoda de vânzare, nu și care este modalitatea cea mai adecvată de expunere pe piață a bunurilor.

 Concluzia finală pe care o extrag la finalul acestei analize este aceea că, derivând din principii ale legii insolvenței care se înscriu în conceptul juridic de ordine publică, obligația de expunere pe piață într‑o manieră adecvată este o obligație imperativă stabilită de lege în sarcina lichidatorului judiciar, autonomă de orice prescripții ale Regulamentului de vânzare. Aprecierea în concret a caracterului adecvat al publicității este o chestiune de fapt, de la caz la caz, în funcție de natura bunurilor și de piața bunurilor respective, însă un singur lucru este cert aici, și anume că marketingul și publicitatea s‑au mutat online.