Motive de recurs privind dispunerea eronată a încetării procesului penal pentru infracţiunea de trafic de persoane. Neîmplinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale

• Constituţia României: art. 147
• Constituția României: art. 15 alin. (2)
• NCP: art. 154 alin. (1) lit. c)
• NCP: art. 155 alin. (1)
• NCP: art. 210 alin. (1) lit. a)
• NCP: art. 3
• NCP: art. 35 alin. (1)
• NCP: art. 5
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. e)-j)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 396 alin. (2)
• NCPP: art. 426 lit. b)
• NCPP: art. 431 alin. (1)
• NCPP: art. 432 alin. (1)
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 8
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea. art. 5 C. pen.

S-au înlăturat din conținutul infracțiunii continuate de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., reținute în sarcina inculpatului, actele materiale referitoare la persoanele vătămate B., C., D., E. și F., efect al recunoașterii hotărârii judecătoreaști străine, respectiv sentința penală nr. 40/2009 pronunțată de instanța din Korinthos la data de 12.06.2009, în temeiul art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 6 C. proc. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (69 acte materiale) la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24 de ore din data de 23.10.2012 și arestul preventiv din perioada 24.10.2012-04.03.2013.

În baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A.. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 referitoare la informarea inculpatului în sensul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata G. pentru comiterea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-au înlăturat din conținutul infracțiunii continuate de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., reținute în sarcina inculpatei, actele materiale referitoare la persoanele vătămate B., C., D., E. și F., ca efect al recunoașterii hotărârii judecătoreaști străine, respectiv sentința penală nr. 40/2009 pronunțată de instanța din Korinthos la data de 12.06.2009, în temeiul art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 6 C. proc. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 223/RC din 4 aprilie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării dacă „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”. Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen.., dispunându-se încetarea procesului penal.

În cauză, prin sentința penală nr. 34/F din data de 30 martie 2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr. x/2016, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (69 acte materiale) la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnată inculpata G. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (69 acte materiale) la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare.

Prin decizia penală nr. 139/A din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2016, printre altele, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și G. împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 30.03.2020 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud.

Ulterior, prin decizia penală nr. 1059/A din 19 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen.. și art. 432 alin. (1), cu aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen.., au fost admise în principiu și în fond contestațiile în anulare formulate de contestatorii-condamnați A. și G. împotriva deciziei penale nr. 139/A/02.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, care a fost desființată în parte pe latura penală cu privire la acești inculpați și pronunțându-se o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților A. și G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii trafic de persoane prev. de 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., fapte comise în iunie 2006- februarie 2010, ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale, înlăturându-se toate consecințele condamnărilor.

Prin motivele de recurs în casație, în esență, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susținut că hotărârea recurată este nelegală, apreciind că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal în privința A. și G. pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., având în vedere că la momentul pronunțării de către Curtea de Apel Cluj a deciziei nr. 139/A din 02 februarie 2021 nu era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, nu se analizează corectitudinea reținerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în același sens fiind și jurisprudența instanței supreme „(…) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casație, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute în art. 438 C. proc. pen.” (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicată pe www.x.ro).

Așadar, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., Înalta Curte analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale la momentul pronunțării deciziei de către instanța de apel, prin raportare la legea mai favorabilă reținută prin această hotărâre.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că:

„… în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale” (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 C. pen. după cum urmează:

„(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 – 25.06.2018 – și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 – 30.05.2022 – nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Deopotrivă, instanța are în vedere și decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), prin care s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că „în egală măsură, în contextul examinării instituției prescripției răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparținând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) și una aparținând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripției), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeași interdicție intră și combinarea în cauzele pendinte a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existența caracterului întreruptiv al cursului prescripției în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziții legale succesive.

Revine fiecărei instanțe de judecată învestită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia”.

Înalta Curte constată că infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru care recurenții A. și G. au fost trimiși în judecată, se pedepsește cu închisoare de la de la 3 la 10 ani.

Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., „(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt: (…) c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani”. Alineatul 2 al aceluiași articol reglementează momentul de la care curg aceste termene. Astfel, „Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act”.

Drept urmare, termenul de prescripție generală a răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile de trafic de persoane, prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., de 8 ani, curge de la data de la data epuizării activității infracționale, respectiv de la 04.02.2010 și s-a împlinit la 03.02.2018.

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că la data soluționării apelurilor, respectiv la 02 februarie 2021, era împlinit termenul de prescripție generală a răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile de trafic de persoane, prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că, în mod corect, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților A. și G. pentru comiterea acestor infracțiuni, ca urmare a intervenirii prescripției generale a răspunderii penale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1059/A din 19 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, privind pe intimații inculpați G. și A..

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați G. și A., în cuantum de câte 170 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.