Managementul parchetelor de pe lângă judecătorii în situația absenței sau a imposibilității exercitării funcției de către prim-procuror

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Recentele modificări aduse Regulamentului de ordine interioară al parchetelor^[1] sunt de natură să creeze confuzii în ceea ce privește managementul parchetelor de pe lângă judecătorii în situația absenței sau imposibilității exercitării funcției de către prim-procuror și înlocuitorul de drept al acestuia.

Dispoziția ce formează obiectul analizei prezentului articol este cea cuprinsă în art. 131 alin. (4)-(6) din Regulament, respectiv:

(4) „În cazul absenței sau imposibilității exercitării funcției în mod concomitent de către prim-procuror și adjunctul sau adjuncții săi, în măsura în care această funcție este prevăzută, conducerea parchetului va fi asigurată, în ordinea stabilită prin ordin al prim-procurorului parchetului de pe lângă judecătorie sau, după caz, al conducătorului ierarhic superior, de procurorii cu alte funcții de conducere din cadrul respectivului parchet de pe lângă judecătorie, care preiau atribuțiile administrative specifice acestei funcții”.

(5) „În situațiile prevăzute la alin. (4), actele procesuale supuse, potrivit legii, confirmării procurorului ierarhic superior sunt verificate de prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal”.

(6) „În situațiile prevăzute la alin. (3) și (4), prim-procurorul va delega dreptul de semnătură prim-procurorului adjunct sau, după caz, procurorului cu altă funcție de conducere desemnat”.

Textul în discuție din legislația secundară vine ca o dezvoltare a art. 105 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară^[2], respectiv:

„(1) În funcție de volumul de activitate, la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunalele, judecătoriile care își au sediul în reședințele de județ, precum și parchetele de pe lângă judecătoriile din municipiul București, procurorul general sau, după caz, prim-procurorul poate fi ajutat de 1-2 adjuncți, iar la parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori și familie și celelalte judecătorii, prim-procurorul poate fi ajutat de un adjunct.

(2) La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, procurorul general sau, după caz, prim-procurorul poate fi ajutat de 1-3 adjuncți.

(3) La parchetele de pe lângă curțile de apel unde există un singur procuror general adjunct, în perioada absenței procurorului general sau a imposibilității exercitării funcției, indiferent de cauza acesteia, procurorul general adjunct îl înlocuiește de drept în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în această calitate. În cazul vacanței funcției de procuror general, indiferent de cauza acesteia, procurorul general adjunct îl înlocuiește de drept în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în această calitate, până la delegarea unui procuror în funcția de procuror general. În cazul în care există 2 sau 3 procurori generali adjuncți, prin ordin al procurorului general se va stabili ordinea în care se exercită conducerea parchetului de pe lângă curtea de apel.

(4) Dispozițiile alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător și parchetelor de pe lângă tribunale, tribunalele pentru minori și familie și judecătorii”.

Problema pe care o ridică textul din Regulament se referă la situația parchetelor de pe lângă judecătorii unde în schemă nu este prevăzută funcția de prim-procuror adjunct, dar și la cazul în care, deși această funcție este prevăzută, titularul ei se află în imposibilitate de a prelua atribuțiile prim-procurorului.

Înainte de a proceda la analiza textului, se impune precizarea că pentru cele 182 de parchete de pe lângă judecătorii nu sunt prevăzute alte posturi de conducere  în afara celor de prim-procuror și prim-procuror adjunct.

Pornind de la această realitate, textul art. 131, în variantele normative ale alin. (4) și (6) din Regulament, devine inaplicabil întrucât, în lipsa prim-procurorului și a prim-procurorului adjunct, nu există un alt procuror care să dețină o funcție de conducere și căruia să-i poată fi delegate atribuțiile manageriale de administrare a parchetului.

Evident că, într-o astfel de situație, până la intervenirea modificării dispoziției regulamentare, este necesar să se găsească o soluție pentru a asigura buna funcționare a parchetelor de pe lângă judecătorii.

Prin urmare, în dezlegarea acestei probleme trebuie să pornim de la instituția delegării în cele două forme ale sale cunoscute în activitatea parchetelor, respectiv delegarea instituită prin lege și delegarea managerială dezvoltată de știința managementului.

În reglementarea activității pachetelor se regăsesc și dispozițiile legale care prevăd că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii-șefi ai structurilor de parchet specializate, Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și conducătorii parchetelor de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii sunt înlocuiți de drept, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, de adjuncți^[3].

Caracteristicile acestei forme de delegare sunt următoarele:

a. intervine numai în absența temporară a conducătorului de parchet;
b. persoana căreia îi sunt delegate atribuțiile este înlocuitorul de drept al celui care deleagă;
c. prin această formă de delegare sunt transferate temporar toate atribuțiile conferite de lege conducătorilor de parchete;
d. înlocuitorului de drept îi revin și responsabilitățile corelative atribuțiilor delegate.

În vechea reglementare exista o prevedere potrivit căreia, în situația parchetelor de pe lângă judecătorii ale căror scheme de personal nu prevedeau postul de prim-procuror adjunct sau prim-procurorul adjunct se afla în imposibilitate de a-l înlocui pe prim-procuror, delegarea atribuțiilor și a dreptului de semnătură se făcea către un procuror propus de conducătorul unității și desemnat de prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal^[4].

În prezent, potrivit dispozițiilor regulamentare înscrise în art. 131 alin. (4) și (6), acest tip de delegare nu poate interveni decât către o persoană care îndeplinește, în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, o altă funcție de conducere decât aceea de prim-procuror adjunct, ceea ce, în realitate, nu există la nicio unitate de parchet de acest nivel.

O altă formă a delegării întâlnită în activitatea parchetelor este cea dezvoltată de știința managementului, potrivit căreia managerii își transferă către subordonați doar o parte a atribuțiilor ce le revin, rămânând responsabili pentru modul de îndeplinire a acestora.

Această formă de delegare poate interveni numai cu privire la atribuțiile administrative, în condițiile în care nu există înlocuitorul de drept sau o altă persoană cu funcție de conducere.

Întrucât textul art. 131 alin. (4) și (6) din Regulament nu-și poate găsi aplicabilitatea în practică, singura soluție pentru a depăși acest blocaj legislativ este aceea de a folosi instituția delegării manageriale a atribuțiilor administrative, prim-procurorul parchetului de pe lângă judecătorie urmând să desemneze un procuror care, pe perioada absenței sale, să îndeplinească doar atribuțiile administrative, rămânând, totodată, responsabil de modul în care procurorul delegat aduce la îndeplinire această sarcină.

În baza acestei forme de delegare managerială se poate admite ca și dreptul de semnătură să fie delegat, dar numai cu privire la aspectele administrative ce țin doar de activitățile curente care privesc asigurarea bunei funcționări a unității de parchet și a relațiilor cu alte instituții.

Apreciem că într-o astfel de situație, funcția managerială de control va fi realizată de prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal, în baza dispoziției înscrise în art. 103 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, potrivit căreia „procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel și prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale exercită și atribuții de coordonare și control al administrării parchetului unde funcționează, precum și al parchetelor din circumscripție”.

În ceea ce privește celelalte prerogative conferite de Codul de procedură penală, care se circumscriu principiului controlului ierarhic, vor fi aplicabile dispozițiile art. 131 alin. (5) din Regulament, potrivit cărora actele procesuale supuse, potrivit legii, confirmării procurorului ierarhic superior sunt verificate de prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal.

Având în vedere faptul că textul art. 131 alin. (4) și (6) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor se dovedește a fi inaplicabil în situația parchetelor de pe lângă judecătorii care nu au prevăzut în schemă postul de prim-procuror adjunct, precum și în situația în care postul nu este ocupat sau prim-procurorul adjunct se află în imposibilitate de a-l înlocui pe prim-procuror, considerăm că se impune modificarea Regulamentului în sensul înlăturării cerinței ca persoana delegată să îndeplinească o funcție de conducere.