Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 – completare (O.U.G. nr. 14/2015)

 
 
 
În M. Of. nr. 374 din 28 mai 2015, s-a publicat O.U.G. nr. 14/2015 pentru completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001 (rep. M. Of. nr. 123 din 20 februarie 2007; cu modif. și compl. ult.) și pentru modificarea art. 39 alin. (7²) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale (M. Of. nr. 618 din 18 iulie 2006; cu modif. și compl. ult.).
 
 

Vă prezentăm, în continuare, completările aduse Legii administrației publice locale nr. 215/2001 prin O.U.G. nr. 14/2015:

 

Art. 55 alin. (8¹)-(8⁴) Legea nr. 215/2001 (modificată prin O.U.G. nr. 14/2015)

Noua reglementare

La art. 55, după alin. (8) se introduc patru noi alineate, alin. (8¹)-(8⁴).

Potrivit noii reglementări, art. 55 alin. (8¹)-(8⁴) au următorul conținut:

„(8¹) În situația excepțională în care primarul se află în imposibilitatea exercitării mandatului în conformitate cu prevederile art. 60 [(1) Primarul depune în fața consiliului local jurământul prevăzut la art. 32 alin. (1). (2) Primarul care refuză să depună jurământul este considerat demisionat de drept] sau art. 69 [(1) Mandatul primarului este de 4 ani și se exercită până la depunerea jurământului de către primarul nou-ales. Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav. (2) Mandatul primarului încetează de drept în condițiile legii statutului aleșilor locali, precum și în următoarele situații: a) dacă acesta se află în imposibilitatea exercitării funcției datorită unei boli grave, certificate, care nu permite desfășurarea activității în bune condiții timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic; b) dacă acesta nu își exercită, în mod nejustificat, mandatul timp de 45 de zile consecutiv. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului. (4) Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanța de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare. (5) Instanța de contencios administrativ este obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă] și 70 [(1) Mandatul primarului încetează ca urmare a rezultatului unui referendum local având ca obiect demiterea acestuia, organizat în condițiile legii, conform procedurii prevăzute la art. 55 alin. (3)-(7). (2) Referendumul pentru încetarea mandatului primarului se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de locuitorii comunei, orașului sau municipiului, ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivității locale sau a neexercitării atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului. (3) Cererea va cuprinde motivele ce au stat la baza acesteia, numele și prenumele, data și locul nașterii, seria și numărul buletinului sau ale cărții de identitate și semnătura olografă ale cetățenilor care au solicitat organizarea referendumului. (4) Organizarea referendumului trebuie să fie solicitată, în scris, de cel puțin 25% dintre locuitorii cu drept de vot. Acest procent trebuie să fie realizat în fiecare dintre localitățile componente ale comunei, orașului sau municipiului], consiliul local este dizolvat în condițiile alin. (1)-(6) [(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept: a) în cazul în care acesta nu se întrunește timp de două luni consecutiv, deși a fost convocat conform prevederilor legale; b) în cazul în care nu a adoptat în 3 ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre; c) în situația în care numărul consilierilor locali se reduce sub jumătate plus unu și nu se poate completa prin supleanți. (2) Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale, prefectul sau orice altă persoană interesată poate să sesizeze instanța de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alin. (1). Instanța analizează situația de fapt și se pronunță cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotărârea instanței este definitivă și se comunică prefectului. (3) Consiliul local poate fi dizolvat prin referendum local, organizat în condițiile legii. Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de cel puțin 25% din numărul cetățenilor cu drept de vot înscriși pe listele electorale ale unității administrativ-teritoriale. (4) Cheltuielile pentru organizarea referendumului prevăzut la alin. (3) se suportă din bugetul local. (5) Referendumul local este organizat, în condițiile legii, de către o comisie numită prin ordin al prefectului, compusă dintr-un reprezentant al prefectului, câte un reprezentant al primarului, al consiliului local și al consiliului județean și un judecător de la judecătoria în a cărei jurisdicție se află unitatea administrativ-teritorială în cauză. Secretarul comisiei este asigurat de instituția prefectului. (6) Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puțin jumătate plus unu din numărul total al locuitorilor cu drept de vot. Activitatea consiliului local încetează înainte de termen dacă s-au pronunțat în acest sens cel puțin jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil exprimate.], iar funcția de secretar al unității administrativ-teritoriale este vacantă, prefectul numește prin ordin o persoană prin detașare în condițiile art. 89 alin. (1) [Detașarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care urmează să își desfășoare activitatea funcționarul public, pentru o perioadă de cel mult 6 luni. În cursul unui an calendaristic un funcționar public poate fi detașat mai mult de 6 luni numai cu acordul său scris.] și (2) [Detașarea se poate dispune dacă pregătirea profesională a funcționarului public corespunde atribuțiilor și responsabilităților funcției publice, cu respectarea categoriei, clasei și gradului profesional al funcționarului public. Detașarea se poate dispune și pe o funcție publică de conducere, cu aplicarea dispozițiilor art. 92 alin. (2), dacă funcționarul public îndeplinește condițiile de studii și vechime în specialitatea studiilor și dacă nu există în cadrul autorității sau instituției publice funcționari publici care să exercite cu caracter temporar funcția publică. Funcționarul public poate fi detașat pe o funcție publică inferioară, numai cu acordul său scris] și, după caz, art. 92 [(1) Exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere vacante sau temporar vacante se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile de studii și de vechime în specialitatea studiilor pentru ocuparea funcției publice și care nu are o sancțiune disciplinară aplicată, care nu a fost radiată, în condițiile prezentei legi. (1¹) În mod excepțional, la propunerea justificată a conducătorului autorității sau instituției publice în al cărei stat de funcții există funcția publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici vacantă sau temporar vacantă, exercitarea cu caracter temporar a acesteia poate fi realizată de funcționari publici sau, după caz, de funcționari publici cu statut special care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1), cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Această măsură se dispune prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, în condițiile în care, din motive obiective, funcția publică nu a putut fi ocupată prin mobilitate. (2) Dacă funcția publică este vacantă, măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către persoana care are competența numirii în funcția publică, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. (3) În mod excepțional, perioada prevăzută la alin. (2) poate fi prelungită cu maximum 3 luni, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, dacă autoritatea sau instituția publică a organizat concurs de recrutare sau promovare și funcția publică nu a fost ocupată, în condițiile legii. (4) Dacă funcția publică este temporar vacantă, măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către persoana care are competența legală de numire în funcția publică, până la data încetării suspendării din funcția publică, a detașării titularului funcției publice, până la radierea de drept a sancțiunii disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. c) sau, după caz, în situația în care funcționarul public de conducere exercită cu caracter temporar o altă funcție publică de conducere vacantă sau temporar vacantă ori din categoria înalților funcționari publici, până la expirarea perioadei pentru care s-a dispus exercitarea cu caracter temporar, în condițiile legii. (5) Dacă salariul corespunzător funcției publice pe care o exercită cu caracter temporar este mai mare, funcționarul public are dreptul la acest salariu] din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care să exercite atribuțiile de secretar al unității administrativ-teritoriale pentru a rezolva problemele curente ale comunei, orașului sau municipiului, până la ocuparea funcției publice de conducere de secretar în conformitate cu prevederile legislației privind funcția publică și funcționarii publici.

(8²) Persoana desemnată potrivit prevederilor alin. (8¹) trebuie să îndeplinească condițiile de studii și vechime în specialitatea studiilor în condițiile prezentei legi și ale legislației privind funcția publică și funcționarii publici.

(8³) În situația prevăzută la alin. (8¹), prefectul trebuie să solicite cu celeritate Agenției Naționale a Funcționarilor Publici organizarea concursului pentru ocuparea funcției de conducere de secretar al comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii.

(8⁴) Numirea în funcția de secretar al comunei, orașului sau municipiului, după caz, se face, în situația prevăzută la alin. (8³), de către prefect, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici”.
 

Art. 99 alin. (9)-(12) Legea nr. 215/2001 (modificată prin O.U.G. nr. 14/2015)

 

 
Art. 117 alin. (2) Legea nr. 215/2001 (modificată prin O.U.G. nr. 14/2015)
 

 
ISTORIC

Act modificat	Acte modificatoare
Legea nr. 215/2001 (rep. M. Of. nr. 123 din 20 februarie 2007; cu modif. și compl. ult.)	O.U.G. nr. 20/2008 (M. Of. nr. 177 din 7 martie 2008)
	Legea nr. 35/2008 (M. Of. nr. 196 din 13 martie 2008)
	O.U.G. nr. 66/2008 (M. Of. nr. 409 din 30 mai 2008)
	Legea nr. 131/2008 (M. Of. nr. 485 din 30 iunie 2008)
	Legea nr. 5/2009 (M. Of. nr. 104 din 20 februarie 2009)
	Legea nr. 50/2009 (M. Of. nr. 190 din 26 martie 2009)
	O.U.G. nr. 105/2009 (M. Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009)
	Legea nr. 375/2009 (M. Of. nr. 833 din 3 decembrie 2009)
	Legea nr. 59/2010 (M. Of. nr. 222 din 8 aprilie 2010)
	Legea nr. 264/2010 (M. Of. nr. 872 din 28 decembrie 2010)
	Legea nr. 364/2011 (M. Of. nr. 877 din 12 decembrie 2011)
	Legea nr. 13/2012 (M. Of. nr. 48 din 20 ianuarie 2012)
	Legea nr. 74/2012 (M. Of. nr. 346 din 22 mai 2012)
	Legea nr. 76/2012 (M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012)
	Legea nr. 133/2012 (M. Of. nr. 506 din 24 iulie 2012)
	Legea nr. 20/2014 (M. Of. nr. 191 din 18 martie 2014)
	O.U.G. nr. 18/2014 (M. Of. nr. 305 din 24 aprilie 2014)
	O.U.G. nr. 68/2014 (M. Of. nr. 803 din 4 noiembrie 2014)
	Legea nr. 115/2015 (M. Of. nr. 349 din 20 mai 2015)
	Legea nr. 119/2015 (M. Of. nr. 361 din 26 mai 2015)
	O.U.G. nr. 14/2015 (M. Of. nr. 374 din 28 mai 2015)