Invocarea neconstituționalității propunerii de prelungire a arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării. Respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

• Legea nr. 47/1992: art. 2 alin. (3)
• Legea nr. 47/1992: art. 29
• NCPP: art. 223 alin. (2)
• NCPP: art. 234 alin. (1)
• NCPP: art. 235 alin. (1)
• NCPP: art. 236
• NCPP: art. 242 alin. (1) şi (2)
• NCPP: art. 275 alin. (2)

Prin Încheierea nr. 49/CJDL/2021 din data de 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 235 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 235 alin. (1) din C. proc. pen., arătându-se, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu prevăd un termen maxim în care procurorul de caz să înainteze judecătorului de drepturi și libertăți referatul cu propunere de arestare preventivă, înainte de expirarea duratei arestării preventive. S-a mai arătat că prin modalitatea în care sunt legiferate prevederile art. 235 alin. (1) din C. proc. pen. se încalcă dreptul părților la un proces echitabil, la libertatea individuală, viața intimă, familială și privată și sunt restrânse exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de art. 21, art. 23, art. 26 din Constituție.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Prin sintagma „să aibă legătură cu soluționarea cauzei” se înțelege că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Instrumentul excepției de neconstituționalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziții legale ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces penal, fără a influența însă modul de rezolvare a acestuia.

Recurenții A., B. și C. au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 235 alin. (1) din C. proc. pen. cu ocazia soluționării contestațiilor formulate de aceștia împotriva încheierii penale de dezînvestire din 26 noiembrie 2021 pronunțate în Dosarul nr. x/2021 de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Bihor și împotriva Încheierii penale nr. 59/DL/2021 din 26 noiembrie 2021 pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Bihor.

Totodată, se constată că prin Încheierea penală nr. 59/DL/2021 din 26 noiembrie 2021 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Bihor:

I. A fost admisă propunerea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj și în temeiul art. 236 din C. proc. pen. coroborat cu art. 234 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 223 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații: C., B. și A., măsură dispusă prin Încheierea penală nr. 50/DL/2021 pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 10.10.2021 în Dosar nr. x/2021, prelungită prin Încheierea penală nr. 54/DL/2021 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. x/04.11.2021, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 09.12.2021 până la data de 07.01.2022, inclusiv.

II. În baza art. 242 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate cererile de revocare, respectiv înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar formulată de inculpații C., B. și A., măsură luată prin Încheierea penală nr. 50/DL/10.10.2021 de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Bihor în Dosar nr. x/2021.

Recurenții au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 235 alin. (1) din C. proc. pen., menționând că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu prevăd un termen maxim în care procurorul de caz să înainteze judecătorului de drepturi și libertăți referatul cu propunere de arestare preventivă, înainte de expirarea duratei arestării preventive, fiind contrare art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Art. 235 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi și libertăți cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Înalta Curte apreciază că dispoziția criticată nu are legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere că, de fapt, nu se formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate a textului de lege, ci se dorește, în realitate, completarea acestor prevederi legale. De altfel, Înalta Curte constată că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra hotărârii din judecata cauzei, nefiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Astfel, Înalta Curte reține că legiuitorul nu a stabilit un termen maxim până la care să fie înaintată propunerea de prelungire a arestării preventive, ci în cuprinsul art. 235 alin. (1) din C. proc. pen. a fost reglementat doar un termen minim, de cel puțin 5 zile.

Deși apărarea și-a întemeiat argumentarea și în raport cu Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015 a Curții Constituționale, Înalta Curte observă că prin această decizie s-a clarificat natura juridică a termenului de 5 zile reglementat de art. 235 alin. (1) din C. proc. pen.. Însă, în cauza de față, solicitarea nu privește controlul de constituționalitate al un text de lege, ci se urmărește ca prin invocarea excepției de neconstituționalitate a textului amintit, Curtea Constituțională să stabilească un termen maxim în interiorul căruia să fie înaintat referatul cu propunerea de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale, deoarece acest termen nu a fost prevăzut de legiuitor. Prin urmare, în aceste condiții, Curtea Constituțională ar trebui să se substituie legiuitorului, deoarece prin natura sa, nu este legiuitor pozitiv, iar numai organul legiuitor are competența de a adopta, modifica sau completa legile.

Or, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi acela de a completa dispozițiile legale, aceste aspecte neputând fi supuse controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpații A., B. și C. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Încheierii penale nr. 49/CJDL/2021 din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 80 RON, vor rămâne în sarcina statului și se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.