Invocarea autorității de lucru judecat în manifestarea efectului ei negativ. Verificarea existenţei triplei identităţi

• NCPC: art. 509 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 513 alin. (3)

Litigiul vizând dosarul nr. x/2015 – soluționat prin decizia civilă nr. 2055/R din 14 decembrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr. x/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a actului administrativ de sancționare disciplinară – Ordinul nr. 976 din 22 mai 2013 și obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale.

Prin sentința civilă nr. 2755 din 29 aprilie 2014 a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., s-a dispus anularea Ordinului nr. 976 din 22 mai 2013 emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului diferențele de salariu de la retrogradare până la reîncadrare și a fost respinsă cererea privind plata daunelor morale.

Reclamantul a formulat cerere de lămurire a dispozițiilor hotărârii nr. 2755 din 29 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.

Prin încheierea nr. 39 din 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a fost respinsă cererea reclamantului de lămurire a dispozitivului.

Prin decizia civilă nr. 2055/R din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității motivelor de recurs, formulate de reclamant și a respins, ca tardive, aceste motive formulate la data de 28 septembrie 2015; a respins, ca nefondat, recursul inițial declarat de reclamant împotriva încheierii nr. 39 din 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 458 din 2 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, a excepției inadmisibilității invocate de intimat și a susținerilor părților, Înalta Curte urmează să o respingă, pentru considerentele care succed:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Înalta Curte reține că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

În speță, este invocată autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei negativ și, astfel, trebuie verificată existența triplei identități evocată mai sus (de părți, obiect și cauză).

Invocarea art. 509 pct. 8 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, revizuentul a solicitat instanței anularea sentinței civile nr. 518 din 1 februarie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 București și a deciziei civile nr. 1656 A din 05 august 2020 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că aceste hotărâri înfrâng autoritatea lucrului judecat stabilit prin decizia civilă nr. 2055 din 14 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2015, prin care a fost admisă excepția tardivității motivelor de recurs, formulate de reclamantul A., la data de 28.09.2015, s-au respins motivele de recurs, formulate la data de 28.09.2015 și a fost respins, ca nefondat, recursul inițial, declarat de reclamantul A., împotriva încheierii de ședință nr. 39 din 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă.

Astfel cum s-a menționat mai sus, o primă analiză a admisibilității cererii de revizuire se raportează la verificarea triplei identității de părți, obiect și cauză.

Or, litigiul finalizat prin decizia civilă nr. 2055/R din 14 decembrie 2015, a Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a avut ca premisă cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a actului administrativ de sancționare disciplinară, respectiv Ordinul nr. 976 din 22.05.2013 și obligarea pârâtului Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice la plata diferențelor salariale. Cererea a fost soluționată prin sentința civilă nr. 2755 din 29 aprilie 2014, prin care Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a admis, în parte, acțiunea și a dispus anularea ordinului și obligarea la plata diferențelor de salariu. Împotriva acestei din urmă sentințe, reclamantul a formulat cerere de lămurire și completare, formându-se astfel dosarul nr. x/2015, cerere ce a fost respinsă prin încheierea nr. 39 din 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 2055/R din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, decizie în raport cu care se solicită anularea sentinței civile nr. 518 din 1 februarie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 București și a deciziei civile nr. 1656 A din 05 august 2020 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pentru contrarietate de hotărâri, s-a admis excepția tardivității motivelor de recurs, formulate de reclamant și s-au respins, ca tardive, aceste motive formulate la data de 28 septembrie 2015; s-a respins, ca nefondat, recursul inițial declarat de reclamant împotriva încheierii nr. 39 din 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă.

Cel de al doilea litigiu, finalizat prin sentința civilă nr. 518 din 01 februarie 2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în primă instanță și decizia civilă nr. 1656 A din 05 august 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în apel, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018, a avut ca obiect contestație la executare și plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua acte de executare silită și a vizat actele procedurale emise de executorul judecătoresc în cererea de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2755 din 29 aprilie 2014 a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.

Procedând la compararea celor două litigii, în circumstanțele factuale expuse, Înalta Curte constată că acestea au obiect diferit și au fost fundamentate pe cauze juridice distincte, singurul element de identitate fiind unele dintre părțile cauzei – revizuentul A. și intimatul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, care, însă, nu poate determina reținerea autorității de lucru judecat.

Or, lipsa de identitate raportată fie și la un singur element dintre cele trei, față de care se apreciază autoritatea lucrului judecat, este de natură să atragă inadmisibilitatea revizuirii.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire A., împotriva sentinței civile nr. 518 din 1 februarie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 București și a deciziei civile nr. 1656 A din 05 august 2020 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018.

Sursa informației: www.scj.ro.