Întrunirea condiţiilor de tipicitate a infracţiunii. Schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor din infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de neglijenţă în serviciu

• Legea nr. 78/2000: art. 13^2
• NCP: art. 154 alin. (1) lit. d)
• NCP: art. 155 alin. (4)
• NCP: art. 249 alin. (4)
• NCP: art. 297 alin. (1)
• NCP: art. 298
• NCP: art. 309
• NCP: art. 397 alin. (5)
• NCP: art. 5
• NCPP: art. 386 alin. (1)
• NCPP: art. 396 alin. (8)

Prin Sentința penală nr. 264 din 21 decembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, s-a respins cererea formulată de inculpații A. și B. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății din infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplicarea 5 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și din infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplicarea 5 C. pen. în infracțiunea de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 298 C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 66/A din 20 martie 2018)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

În consecință față de cele ce preced cu privire la întrunirea condițiilor de tipicitate a infracțiunii, va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Craiova și de inculpații B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 264 din 21 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2014.

Va desființa, în parte, sentința penală mai sus-menționată și, rejudecând:

Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților B. și A. din infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen., în infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 298 C. pen.

Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei C. din infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen., în infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 298 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (8) C. proc. pen. cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) raportat la art. 155 alin. (4) C. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpaților C., B. și A., pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 298 C. pen., constatând intervenită prescripția specială a răspunderii penale (constatând împlinit termenul prescripției speciale de 10 ani).

În ceea ce privește solicitările de confiscare și de obligare a inculpaților la despăgubiri civile, instanța reține că nu există un raport juridic de prepușenie între D. și mama acesteia (în prezent decedată), cea care a făcut notificarea privind imobilul din strada x nr. 46, după cum un asemenea raport nu există între D. și inculpați.

Partea responsabilă civilmente este persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces. D. nu este chemată să răspundă în prezentul proces penal, citarea sa fiind făcută pentru opozabilitatea hotărârii și pentru a-i permite să își facă apărările cu privire îndeplinirea condițiilor din art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 cu privire la imobilul din strada x nr. 46. Astfel se va constata că numita D. nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză, dar este succesoarea în drepturi a defunctei F., pe numele căreia a fost emisă Dispoziția de restituire nr. x din 19 iulie 2007.

F. a decedat la data de 18 august 2012, neputând fi audiată în cauză. Temeiul soluției de clasare dispusă față de F. prin rechizitoriu (deces) a fost menținut prin Încheierea nr. 136 din 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost respinsă plângerea formulată de D., ce solicita a se constata că fapta nu există. Judecătorul de camera preliminară a reținut că din probele administrate în cauză rezultă existența intenției în comiterea faptei de instigare la abuz în serviciu, întrucât defuncta, cu intenție, a determinat alte persoane să comită fapta prevăzută de legea penală, prin demersurile constant efectuate în vederea obținerii imobilului, deși avea cunoștință de la început de lipsa unui drept legitim la restituire, conform legislației în domeniu. S-a reținut că nelegalitatea acestui demers conștient s-a derulat pe două planuri juridice distincte, respectiv lipsa unui drept legitim la restituirea imobilului în calitate de moștenitor testamentar al predecedatului H., în condițiile în care nu avea calitatea de moștenitor al fratelui acestuia, K., decedat ulterior, respectiv inexistența unui act de deposedare abuzivă din partea statului, în condițiile în care imobilul a fost donat administrației locale, iar donația nu a fost desființată, ambele fiind în contradicție cu dispozițiile legale în materie de restituire, respectiv Legea nr. 10/2001. S-a mai arătat faptul că, deși cunoștea istoricul imobilului și începând cu anul 2005 a beneficiat de asistență juridică calificată prin angajarea unui apărător, în continuare defuncta a persistat în solicitarea de restituire și chiar mai mult, înainte de restituirea efectivă, a încheiat acte de înstrăinare a imobilului și a încasat sume semnificative de bani, ceea ce este un argument suplimentar în susținerea poziției conștiente de obținere nelegală a acestui imobil. Drept urmare, nu se poate reține buna-credință a beneficiarului folosului necuvenit, deci nici a moștenitorului legal.

Instanța de apel nu poate dispune însă deopotrivă confiscarea sumelor de bani de D. constând în valoarea imobilului restituit și să oblige totodată inculpații la plata acelorași sume cu titlu de despăgubiri, deoarece s-ar restitui statului mai mult decât a fost pierdut de către stat (de două ori aceeași sumă).

Având în vedere că, potrivit analizei laturii penale, s-a stabilit emiterea nelegală a Dispoziției de retrocedare nr. 145 din 19 iulie 2007, în ceea ce privește soluționarea laturii civile, instanța de apel constată că se impune restabilirea situației anterioare emiterii Dispoziției nr. x din 19 iulie 2007 față de care s-a constatat deja că este consecința infracțiunii de neglijență în serviciu. Astfel, va restabili situația anterioară comiterii infracțiunii și va dispune anularea Dispoziției nr. x din 19 iulie 2007 emisă de inculpatul B., în calitate de primar al municipiului Craiova, județul Dolj, de restituire în natură a imobilului din municipiul Craiova, str. x (actualmente bulevardul x nr. 38 B).

Totodată, se constată că imobilul a fost înstrăinat ulterior, în prezent nemaifiind în proprietatea lui D., moștenitoarea notificatoarei F. În ceea ce îi privește pe terții dobânditori ai imobilului, aceștia nu fost părți în prezenta cauză. Drept urmare, în cauza de față instanța nu poate proceda în continuare la soluționarea acțiunii civile ce decurge din anularea dispoziției de restituire având în vedere că s-a constatat în prezentul proces, pe baza probelor administrate că, cel puțin pentru 1/2 din dreptul de proprietate nu a fost dovedită nici măcar o aparență a calității notificatoarei de a solicitat restituirea, dar există o aparență cu privire la îndreptățirea notificatoarei la cealaltă jumătate din dreptul de proprietate asupra imobilului din strada x nr. 46. Instanța prezentă a soluționat cauza pe baza probelor administrate în cursul urmăriri penale și cercetării judecătorești cu privire la situația juridică a imobilului, astfel cum s-a prezentat aceasta la data la care inculpații au dat dispoziția de restituire a imobilului. Deși inculpații s-au întemeiat în Dispoziția nr. x din 19 iulie 2007 pe probe incomplete, incerte sau insuficiente, astfel că emiterea dispoziției a fost contrară legii, instanța nu poate ignora faptul că D., în calitate de succesoare în drepturi a numitei F., decedată, poate să facă demersuri legale și să administreze alte probe care să clarifice situația juridică a imobilului.

În consecință, va lăsa nesoluționată acțiunea civilă împotriva numitei D., în calitate de succesoare în drepturi a numitei F., decedată, acțiune ce decurge din anularea Dispoziției nr. x din 19 iulie 2007 (titular: partea civilă unitatea administrativ teritorială municipiul Craiova).

Având în vedere soluționarea laturii civile prin restabilirea situației anterioare, pentru a nu se ajunge la îmbogățirea fără justă cauză a UAT municipiul Craiova (atât prin redobândirea imobilului în natură cât și prin obținerea contravalorii imobilului), va respinge cererea formulată de partea civilă unitatea administrativ teritorială municipiul Craiova, de obligare a inculpaților la plata despăgubirilor civile, deoarece soluționarea laturii civile față de aceștia s-a făcut prin anularea actului pe care l-au emis, respectiv Dispoziția de restituire nr. x din 19 iulie 2007.

Drept urmare, va ridica măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaților B. și A. conform Ordonanței nr. 154/P/2013 din 19 decembrie 2014, emisă de D.N.A. – Serviciul Teritorial Craiova.

Va obliga inculpații C., B. și A., la plata cheltuielilor judiciare către stat pentru soluționarea cauzei în primă instanță, în sumă de câte 300 RON.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În temeiul art. 397 alin. (5) C. proc. pen., va menține măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanța nr. 154/P/2013 din 12 decembrie 2014 emisă de D.N.A. – Serviciul Teritorial Craiova asupra bunurilor numitei D. Aceste măsuri vor înceta de drept dacă partea civilă unitatea administrativ teritorială municipiul Craiova nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Vor fi respinse apelurile declarate de III. [vizează sechestrul asigurător menținut de instanța de fond, care este legal instituit, în raport de dispozițiile art. 249 alin. (4) C. proc. pen. și nu poate fi ridicat față de soluția instanței de apel de a lăsa nesoluționată acțiunea civilă împotriva numitei D., în calitate de succesoare în drepturi a numitei F., decedată, acțiune ce decurge din anularea Dispoziției nr. x din 19 iulie 2007] și Cabinet de avocat E. (constatare a nulității absolute a Contractului de asistență juridică nr. x din 6 octombrie 2005 nu este soluționată de către instanța de fond care a dispus față de aceasta o soluție de disjungere sub aspectul cererii procurorului).

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Craiova și de inculpații B. și A., vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.