Întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale, prin îndeplinirea unor acte de procedură comunicate inculpatului, şi care a cunoscut, drept moment final, pronunţarea deciziei penale. Respingerea contestației ca nefondată

• NCP: art. 153
• NCP: art. 154 alin. (1) lit. d)
• NCP: art. 155 alin. (4)
• NCP: art. 160-163
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)
• NCPP: art. 426 alin. (1) lit. b)
• NCPP: art. 598 alin. (1)

Prin sentința penală nr. 164/F din data de 13.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 597 alin. (4) din C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul- condamnat A..

S-a dispus ca onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul- condamnat, în cuantum de 300 RON, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției, precum și avansarea și plata din fondul special al Ministerului Justiției a onorariului cuvenit interpretului de limba italiană – 3 ore, în regim de urgență.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat pe contestator la plata sumei de 1000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, cheltuieli ce nu includ onorariul cuvenit apărătorului și interpretului desemnați din oficiu.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 09.02.2021, sub nr. x/2021 a fost înregistrată contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 335/A/10.11.2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 984 din 2 decembrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată de condamnatul A. prin prisma dispozițiilor legale invocate, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei

În ceea ce privește dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei trebuie să cuprindă situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă.

Contestația la executare nu are natura juridică a unei căi de atac ordinare, nu se poate proceda la o nouă judecată pe fondul cauzei, având în vedere natura juridică a instituției procesuale a contestației la executare, reglementată de prevederile art. 597 și următoarele din C. proc. pen.. Așa cum s-a menționat anterior, aceasta reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării.

Astfel, pe calea contestației la executare se poate invoca doar prescripția executării pedepsei și nu prescripția răspunderii penale, întrucât pe această cale pot fi invocate numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor.

În această ordine de idei, pe calea contestației la executare se poate invoca, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., doar prescripția executării pedepsei închisorii, incidența prescripției răspunderii penale, în cazul omisiunii discutării în cursul judecății, respectiv în faza rejudecării apelului, putând fi analizată doar pe calea contestației în anulare, în condițiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei, contestația la executare nu poate fi uzitată decât în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv art. 598 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen.

Prescripția executării pedepsei reprezintă o instituție de drept penal material substanțial, fiind reglementată prin dispozițiile art. 160-163 ale C. pen.. În ceea ce privește prescripția răspunderii penale, aceasta este reglementată de art. 153 și urm. din C. pen., fiind o cauză care înlătură răspunderea penală determinată de împlinirea unui anumit termen de la comiterea faptei care împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare, fiind un aspect de fond și poate interveni până la data pronunțării hotărârii definitive de condamnare.

Astfel cum rezultă și din considerentele Deciziei nr. 9/2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prin intermediul contestației la executare pot fi puse în discuție numai chestiuni care vizează executarea hotărârii penale definitive, nu și fondul cauzei soluționate prin hotărâre definitivă care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare promovată de condamnatul A., motivele invocate în susținerea acesteia neputându-se subsuma noțiunii de prescripția executării pedepsei, în realitate, prin promovarea contestației la executare, se urmărește reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa.

Pe fond, în primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 131 din 27 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2016, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, înșelăciune, complicitate la uz de fals, uz de fals, complicitate la participație improprie la fals intelectual și complicitate la fals privind identitatea. Împotriva sentinței penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 au formulat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și apelantul inculpat A., care au fost admise prin decizia penală nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, fiindu-i aplicată în final pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare.

Împotriva deciziei penale nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, la data de 15.10.2019, contestatorul A., prin apărător ales a formulat contestație în anulare, invocând ca motiv de contestație în anulare cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen., „când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți”. Prin încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016. Prin decizia penală nr. 63/A din data de 28 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte, secția Penală, s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A din 09 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, s-a desființat decizia penală contestată numai în ceea ce îl privește pe contestatorul A. și s-a dispus rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală numai în ceea ce îl privește pe acesta.

Prin decizia nr. 335/A din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și de apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe care a desființat-o în parte, în ceea ce privește greșita calculare a sporului de pedeapsă, greșita obligare la plata despăgubirilor civile către părțile civile D., E. și F. și, rejudecând, a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare.

Referitor la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, instanța de apel a reținut că, de la data de 09.07.2010 (ultimul act material care intra în componența infracțiunii continuate de înșelăciune) a început să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale, termen care a fost întrerupt prin îndeplinirea unor acte de procedură comunicate inculpatului și care a cunoscut, drept moment final, pronunțarea deciziei penale nr. 294/A/09.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 131/27.06.2017 a Curții de Apel București. De la data comiterii ultimului act material al infracțiunii și până la condamnarea definitivă s-au scurs 8 ani și 4 luni din termenul de prescripție a răspunderii penale [din cei 10 ani prevăzuți de art. 155 alin. (4) C. pen. coroborat cu art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. – termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani și se va socoti împlinit indiferent câte întreruperi ar interveni dacă este depășit cu încă o dată].

Ca efect al admiterii prin decizia penală nr. 63/A din data de 28 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, a contestației în anulare declarată de inculpatul A., cursul termenului de prescripție a răspunderii penale a fost reluat de la data de 28.02.2020 și până la 16 martie 2020 (data emiterii de către Președintele României a Decretului nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României), fiind suspendat până la 15.05.2020 (dată până la care a fost prelungită starea de urgență) și ulterior, reluat de la data încetării stării de urgență, 15.05.2020 și până la data de 10.11.2020, data pronunțării deciziei nr. 335/A a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019.

Astfel, din termenul de prescripție specială a răspunderii penale de 10 ani s-au scurs 8 ani și 4 luni, în primul ciclu procesual, iar ulterior admiterii contestației în anulare și reluării cursului termenului s-a scurs mai puțin de un an, concluzia instanței de apel fiind aceea că termenul prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. coroborat cu art. 155 alin. (4) C. pen. nu s-a împlinit.

Ca atare, chestiunea privind prescripția răspunderii penale pentru o anumită infracțiune este o problemă de fond, soluționată cu autoritate de lucru judecat de către instanța care a pronunțat pedeapsa pe care contestatorul condamnat A. o execută și nici nu poate forma obiectul contestației la executare.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 164/F din data de 13.09.2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului. De asemenea, onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.