Infracţiuni de terorism. Îndeplinirea condiţiei dublei incriminări. Contestație la executare respinsă ca nefondată

• Legea nr. 122/2006: art. 1 alin. (1) lit. b)
• Legea nr. 122/2006: art. 34 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 18
• Legea nr. 302/2004: art. 19 alin. (1) lit. b)
• Legea nr. 302/2004: art. 21
• Legea nr. 302/2004: art. 22
• Legea nr. 302/2004: art. 24
• Legea nr. 302/2004: art. 36
• Legea nr. 302/2004: art. 49 alin. (3)
• Legea nr. 302/2004: art. 52 alin. (2)
• Legea nr. 302/2004; art. 26
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin sentința penală nr. 34 din data de 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării numitei A..

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea de extrădare formulată de Procuratura Generală a Federației Ruse, în referința nr. 81/3-479-18 din data de 05.04.2022, privind extrădarea numitei A., împotriva căreia se află în desfășurare o procedură penală pentru comiterea infracțiunii de participare la o formațiune armată pe teritoriul unui stat străin care nu este prevăzută de legea acestui stat în scopuri contrare Federației Ruse, prev. de art. 208, partea 2 din C. pen. al Federației Ruse.

S-a dispus predarea persoanei extrădabile A. către autoritățile din Federația Rusă în baza cererii de extrădare formulată de Procuratura Generală a Federației Ruse, în referința nr. 81/3-479-18 din data de 05.04.2022, conform dispozițiilor art. 56 – 57 din Legea nr. 302/2004.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 282 din 4 mai 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prioritar analizei motivelor invocate, Înalta Curte notează că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 80/1997 pentru ratificarea Convenției europene de extrădare semnată la Paris la data de 13 decembrie 1957.

Totodată, potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, pot fi extrădate din România, în condițiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranță, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanței penale în statul solicitant.

Din analiza lucrărilor dosarului, se observă că împotriva persoanei solicitate A. a fost transmisă difuziunea de urmărire internațională din data de 24.04.2018 prin canalele Organizației Internaționale de Poliție Criminală – Interpol Moscova, Rusia (nr. de referință BNC: x, referință caz Secretariatul General INTERPOL: x, nr. dosar INTERPOL: x) și a fost emis mandatul de arestare la data de 27.03.2018 de către Tribunalul districtual Oktyabrsky, Grozny, Rusia, aceasta fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de participare la grupare armată ilegală, prev. de secțiunea 2, art. 208 din C. pen. rusesc.

La data de 28.10.2017, Departamentul de Investigații al Ministerului Afacerilor Interne al Rusiei pentru orașul Groznîi a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva numitei A., la data de 27.03.2018 fiind luată de către Judecătoria Oktyabrsky, Groznîi măsura arestării preventive, în lipsă, pentru 2 luni din momentul punerii în executare.

În fapt, în sarcina persoanei solicitate A., s-a reținut că „În perioada 08.2016 până la 27.03.2018, împărtășind idei extremiste, a părăsit Rusia, deplasându-se în Siria și s-a alăturat în mod intenționat, ca luptător străin la formațiunea armată teroristă „B.”, care este raportată ca fiind o parte a organizației teroriste „Statul islamic”, iar până în prezent nu a încetat de bună voie să participe la această formațiune armată teroristă”.

Persoana solicitată nu beneficiază de statutul de refugiat sau de protecție subsidiară, având formulată doar o cerere de azil care este nesoluționată, persoana solicitată A. fiind identificată de către polițiștii de frontieră din cadrul P.T.F. Siret la data de 11.03.2022, ora 19:12 pe sensul de intrare în România, iar în urma verificărilor efectuate, s-a constatat faptul că persoana face obiectul unei alerte Interpol cu mențiunea „ARREST”, emisă de Federația Rusă la data de 24.04.2018 și a unei semnalări la art. 24 din Regulamentul SIS II 1987/2006, emisă de Germania la data de 09.12.2019, având ca mențiune la tip infracțiune „terorism – activități conexe”. De asemenea, la dosar nu sunt date din care să rezulte că persoana extrădabilă a avut statutul de refugiat sau să fi beneficiat de protecție în Ucraina.

În cauză se constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune extrădarea, întrucât faptele ce motivează extrădarea (participare la grupare armată ilegală prevăzute de secțiunea 2, art. 208 din C. pen. rusesc) au corespondent în legea română ca fiind infracțiuni de terorism prevăzute de art. 35 alin. (1) rap la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 535 din data de 25 noiembrie 2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, care se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, iar în cauză nu se reliefează motive opționale sau obligatorii de refuz al extrădării, în conformitate cu art. 18 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, persoana a cărei extrădare se solicită este cetățean rus, între cele două state sunt aplicabile dispozițiile Convenției Europene privind Extrădarea din 1957, la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată, iar extrădarea este cerută având în vedere că persoana solicitată este urmărită internațional de autoritățile judiciare din Federația Rusă, împotriva sa fiind în desfășurare o procedură penală pentru comiterea infracțiunii de participare la o formațiune armată pe teritoriul unui stat străin care nu este prevăzută de legea acestui stat în scopuri contrare Federației Ruse, prev. de art. 208, partea 2 din C. pen. al Federației Ruse, ceea ce face ca exigențele art. 26 din Legea nr. 302/2004, republicată, să fie îndeplinite.

De asemenea, în cauză este îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din lege, iar aceste fapte, în raport de data comiterii lor – 2016 – nu sunt acoperite de prescripția generală sau specială și nici de amnistie sau grațiere, potrivit legislației din România și Federația Rusă, în condițiile art. 33-35 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, în cauză nu se identifică motive obligatorii sau opționale de refuz al extrădării, potrivit art. 21 și art. 22 din lege și nici nu sunt indicii de încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de CEDO sau un alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România.

Deși persoana solicitată A. a susținut că se consideră nevinovată de acuzația formulată împotriva acesteia, Înalta Curte constată că în acest cadru procesual nu se poate analiza temeinicia acuzației. Nerecunoașterea săvârșirii infracțiunilor care constituie obiectul cererii de extrădare, nu este un motiv de refuz al extrădării, prevăzut de Legea nr. 302/2004, republicată, aceasta fiind o chestiune care vizează fondul cauzei și asupra căreia autoritățile judiciare române, învestite exclusiv cu cererea de extrădare, nu se pot pronunța în niciun mod.

Conform art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, opoziția la extrădare nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt întrunite condițiile pentru extrădare. Or, în cauză, persoana solicitată A. nu a formulat obiecții la identitate, iar opoziția sa la extrădare bazată pe motivele sus-amintite nu poate fi primită de Înalta Curte.

Totodată, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile persoanei solicitate în sensul că în Federația Rusă îi va fi pusă în pericol viața, nefiind depuse niciun fel de dovezi cu privire la faptul că viața, libertatea sau integritatea acestei persoane ar fi puse în pericol sau că persoana a cărei extrădare se solicită ar fi expusă la tratamente inumane sau degradante în statul de origine în caz de predare.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond și contrar susținerilor apărării, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, în documentele transmise Ministerului Justiției din România autoritățile judiciare din Federația Rusă au oferit o serie de garanții în sensul că, cererea de extrădare nu are scopul de a persecuta o persoană din motive politice, în legătură cu rasa, religia, naționalitatea sau opiniile politice, persoanei extrădabile A., în Federația Rusă, îi vor fi oferite toate oportunitățile de apărare, inclusiv asistența avocaților, aceasta nu va fi supusă torturii, tratamentelor sau pedepselor crude, inumane sau degradante, fiind garantată respectarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale din 1950, precum și convențiile relevante ale Națiunilor Unite, ale Consiliului Europei și protocoalele acestora. În același sens, în conformitate cu art. 14 din Convenția europeană privind extrădarea din 13.12.1957, s-a arătat că persoana extrădabilă A. va fi pedepsită numai pentru infracțiunile în legătură cu care se realizează extrădarea, iar după încetarea urmăririi penale sau a judecății și în cazul pronunțării unei sentințe de condamnare, după executarea pedepsei sau eliberarea acesteia, va putea să părăsească teritoriul Federației Ruse. Autoritățile judiciare din Federația Rusă au mai garantat că, dacă va fi extrădată în Rusia, persoana extrădabilă A. va fi ținută într-o instituție care ține cont de standardele prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 1950, iar angajații Ambasadei României în Federația Rusă o vor putea vizita pentru a verifica respectarea garanțiilor.

În ceea ce privește cererea de azil formulată în România la care a făcut referire persoana extrădabilă A., Înalta Curte constată că, într-adevăr aceasta s-a adresat cu cerere de azil Inspectoratului General pentru Imigrări – Centrul Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil Rădăuți înregistrată sub nr. x din data de 01.04.2022.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, solicitant sau solicitant de azil este cetățeanul străin sau apatridul care și-a manifestat voința de a obține protecție internațională în România, atât timp cât procedura de azil cu privire la cererea sa nu s-a finalizat. Totodată, potrivit art. 34 alin. (1) din același act normativ, o persoană este considerată solicitant de azil din momentul manifestării de voință, exprimată, în scris sau oral, în fața autorităților competente, din care să rezulte că aceasta solicită protecția statului român.

Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, solicitanții de azil nu pot fi extrădați din România în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane și degradante. Prin urmare, simpla depunere a cererii de azil nu este suficientă pentru a fi apreciate ca fiind persoane exceptate de la extrădare.

În cauză nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că în țara de origine în care se solicită extrădarea persoanei străine A. viața sau libertatea acesteia va fi pusă în pericol sau ar fi supusă la tortură, tratamente inumane și degradante. Simpla afirmație în acest sens a persoanei extrădabile nu este suficientă pentru a o excepta de la extrădare, în contextul în care toate celelalte condiții privind extrădarea pasivă sunt îndeplinite, așa cum în mod întemeiat a constatat și prima instanță. Dimpotrivă, în cererea de extrădare se menționează în mod expres că în cazul în care va fi extrădată, persoana solicitată A. va fi ținută într-o instituție care ține cont de standardele prevăzute de Convenția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar angajații Ambasadei României în Federația Rusă o vor putea vizita pentru verificarea standardelor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. nu are calitatea de persoană exceptată de la extrădare, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât nu are cetățenie română, nu are domiciliul și nici reședința pe teritoriul României, nu i s-a acordat dreptul de azil în România și nu beneficiază de statutul de refugiat sau de protecție subsidiară în România.

Deopotrivă, nu poate constitui un motiv de refuz al acordării extrădării conflictul militar ruso-ucrainean, admiterea cererii de extrădare având ca fundament actele dosarului și nu situațiile conjuncturale care nu implică de plano încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanei solicitate, neexistând la dosar niciun element probator care să conducă la această concluzie. De altfel, mandatul de arestare și alerta INTERPOL au fost emise cu mult timp în urmă, respectiv la 27.03.2018 și 24.04.2018, ulterior deschiderii unui dosar penal în legătură cu persoana extrădabilă de către Parchetul Federației Ruse, Parchetul Republicii Cecene, în data de 13.10.2017 și a actelor de căutare a persoanei extrădabile efectuate de acest parchet până în data de 15.12.2017, când a fost trecută pe lista internațională de urmărit.

Împrejurările invocate de persoana solicitată A., în sensul că nu își dă consimțământul la extrădare, întrucât prin extrădare în țara de origine, viața, libertatea sau integritatea persoanei ar fi puse într-o stare de pericol grav, nu constituie motiv de refuz al extrădării prevăzute de lege.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că natura faptelor pentru care este cercetată în statul de origine, precum și existența unei semnalări la art. 24 din Regulamentul SIS II 1987/2006, emisă de Germania la data de 09.12.2019, având ca mențiune la tip infracțiune „terorism – activități conexe”, exclude extrădarea persoanei străine A. în scopul urmăririi penale pentru o infracțiune de natură politică sau pentru o infracțiune conexă unei infracțiuni politice ori în scopul urmăririi sau pedepsirii acesteia pe motive de rasă, religie, orientare politică sau apartenență la un grup, în lipsa unor date și informații la dosarul cauzei în acest sens.

Totodată, Înalta Curte observă seriozitatea și gravitatea faptelor pentru care este urmărită penal în statul de origine persoana extrădabilă, evidențiată și de existența semnalării emisă de Germania la data de 09.12.2019 pentru infracțiuni de tip „terorism-activități conexe”. Trebuie remarcat faptul că în temeiul art. 24 alin. (1) din Regulamentul SIS II 1987/2006 datele cu privire la resortisanții din țări terțe care fac obiectul unei semnalări ca inadmisibil sau având interdicție de ședere sunt introduse pe baza unei semnalări naționale care este rezultatul unei decizii luate de autoritățile administrative sau de instanțele judecătorești competente cu respectarea normelor de procedură prevăzute de legislația națională, pe baza unei evaluări individuale.

De asemenea, potrivit art. 24 alin. (2) din Regulamentul SIS II 1987/2006, o semnalare este introdusă atunci când decizia menționată la alin. (1) se întemeiază pe amenințarea la adresa ordinii sau a securității publice sau la adresa securității naționale pe care o poate constitui prezența unui resortisant dintr-o țară terță pe teritoriul unui stat membru.

Astfel, un stat al Uniunii Europene, Germania, a apreciat că prezența persoanei extrădabile A. constituie o amenințare la adresa ordinii sau securității publice sau la adresa securității naționale, existând motive serioase să se creadă că a comis o infracțiune gravă sau despre care există indicii reale că intenționează să comită o astfel de infracțiune pe teritoriul unui stat membru, indicând în semnalare același gen de infracțiuni pentru care s-a emis cererea de extrădare, anume infracțiuni de tip „terorism -activități conexe”.

Înalta Curte subliniază că nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei procedurii penale pentru care autoritatea străină cere extrădarea și nici asupra oportunității extrădării, conform art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2002, republicată, însă, în egală măsură, nu poate face abstracție de natura și gravitatea faptelor pentru care persoana extrădabilă este urmărită penală în statul de origine, anume, infracțiuni de terorism, pentru care a fost emisă o semnalare potrivit art. 24 din Regulamentul SIS II 1987/2006 și de către Germania.

În egală măsură, deși persoana extrădabilă susține că dreptul la un proces echitabil ar fi fost încălcat, Înalta Curte constată că nu dispune de suficiente date pentru a aprecia că dreptul la un proces echitabil ar fi fost sau va fi nesocotit, astfel încât extrădarea să poată fi refuzată, în conformitate cu art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2002, republicată.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că o decizie de extrădare sau expulzare poate ridica în mod excepțional o problemă în temeiul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în care persoana ar risca să sufere în statul solicitant o denegare flagrantă de justiție, respectiv depășirea simplelor nereguli sau lipsa garanțiilor în cadrul procesului, care ar fi de natură să determine încălcarea art. 6 din Convenție, dacă ar avea loc în însuși statul solicitant și, în consecință, să determine anularea sau chiar distrugerea dreptului protejat în acest articol (cauza Ahorugeze împotriv Suediei, cauza Othman – Abu Quatada împotriva Regatului Unit).

Or, din punct de vedere formal, cererea de extrădare corespunde conținutului prevăzut de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar în sprijinul cererii au fost depuse cererea de extrădare, formulată de către Procuratura Generală a Federației Ruse, decretul din 28.10.2017, de punere în mișcare a acțiunii penale, decizia de anchetă din data de 13.10.2017, de începere a acțiunii penale, decizia de dare în urmărire, din data de 29.10.2017, decizia de dare în urmărire internațională din data de 15.12.2017, hotărârea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din data de 27.03.2018 încheierea de confirmare a cetățeniei ruse a persoanei urmărite, cererea de înlocuire a pașaportului persoanei urmărite.

Este adevărat că pentru a verifica dacă există un risc de denegare flagrantă de justiție trebuie luate în considerare consecințele previzibile ale trimiterii persoanei extrădabile în țara de origine, luând în considerare situația generală din aceasta și circumstanțele specifice ale cauzei respective, așa cum a subliniat Curtea Europeană în considerentele hotărârilor menționate. Înalta Curte constată însă că la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte că situația generală din statul solicitant determină încălcarea de plano a dreptului la un proces echitabil a persoanei extrădabile.

Înalta Curte nu a constatat existența unor împrejurări care să constituie motive de refuz la extrădare, susținerile persoanei solicitate fiind simple supoziții, nefiind relevate indicii care să le susțină, cu ocazia examenului de regularitate și nici în cursul procedurii judiciare. Prin urmare, sentința contestată este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile pentru extrădare prevăzute de Convenția Europeană de Extrădare semnată la Paris la data de 13 decembrie 1957 și că motivele de opoziție invocate de persoana solicitată A. sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 21 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 273 alin. (5) C. proc. pen. onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.