Infracțiuni de evaziune fiscală și complicitate la înșelăciune. Dispunerea luării măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile

12 ian. 2024
Vizualizari: 548
  • Legea nr. 207/2015: art. 173
  • Legea nr. 207/2015: art. 174
  • Legea nr. 207/2015: art. 175
  • NCP: art. 228 alin. (1)
  • NCP: art. 244 alin. (1)
  • NCP: art. 290 alin. (1)
  • NCP: art. 308
  • NCP: art. 326
  • NCP: art. 35 alin. (1)
  • NCP: art. 41 alin. (1)
  • NCP: art. 43 alin. (2)
  • NCP: art. 9 alin. (1) lit. a)
  • NCPP: art. 249 alin. (1)
  • NCPP: art. 250
  • NCPP: art. 250^1 alin. (1)
  • NCPP: art. 268 alin. (1)
  • NCPP: art. 275 alin. (2)

Prin Încheierea nr. 15 din data de 25 februarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 a fost admisă, în parte, cererea formulată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

În temeiul art. 249 din C. proc. pen. și Deciziei nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României numărul 953/4.12.2017 s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților A., B., C., D., SC E. SRL, astfel:

I. În temeiul art. 11 din legea 241/2005, s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatei A., până la concurența sumelor de:

– 14.173 RON, reprezentând impozit pe venit (perioada 2005 – 2012);

– 6.147 RON reprezentând impozit pe venit (perioada 2012 – 2015);

– 158.634 RON reprezentând TVA de plată, la suma totală de 178.954 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, 174 și art. 175 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a debitului.

1. Instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani din conturile bancare ale inculpatei A., până la concurența valorii sumei de 178.954 RON, la care adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate potrivit dispozițiilor art. 173, 174 și din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

2. Instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatei A. până la concurența valorii sumei de 178.954 RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate potrivit dispozițiilor art. 173, 174 și 176 Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

3. Instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei A., până la concurența valorii sumei de 178.954 RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate potrivit dispozițiilor art. 173, 174 și 176 Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 249 din 19 martie 2021)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, instanța va analiza excepția tardivității căii de atac formulată de inculpatul D..

Astfel, potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Art. 250^1 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată sau instanța de apel care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, respectiv instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

În cauză, se constată că inculpatul D. a formulat prezenta contestație la data de 04 martie 2021, însă a fost prezent la termenul de judecată din data de 25 februarie 2021 atunci când a fost pronunțată încheierea contestată.

În speță este vorba despre un termen substanțial care se calculează pe ore (ora la care începe și cea la care se sfârșește termenul intrând în durata acestuia), iar în această materie nu operează prorogarea, expirarea sa atrăgând sancțiunea decăderii. Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen.., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, situație incidentă și în cauză, față de considerentele anterior expuse. Mai mult, C. proc. pen. nu prevede instituția suspendării ori a întreruperii termenelor substanțiale.

Susținerea contestatorului în sensul că a declarat calea de atac în termen întrucât termenul curge de la comunicare astfel cum a indicat și judecătorul fondului în cuprinsul dispozitivului încheierii contestate nu poate fi primită întrucât nu se poate aprecia în acest mod atâta timp cât dispozițiile procedurale determină în mod clar că termenul începe să curgă de la pronunțare sau de la comunicare, în funcție de prezența inculpatului.

Pe cale de consecință, întrucât inculpatul D. a fost prezent la termenul de judecată din data de 25 februarie 2021 când a fost pronunțată încheierea contestată și acesta a formulat prezenta contestație cu depășirea termenului de 48 de ore de la pronunțare prev. de art. 250^1 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestația formulată împotriva Încheierii nr. 15 din data de 25 februarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, de inculpatul D..

În ceea ce privește contestația formulată de către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva aceleiași încheieri, instanța constată că aceasta este nefondată având în vedere următoarele considerente:

Contestația dedusă spre soluționare vizează măsurile asigurătorii dispuse prin Încheierea nr. 15 din data de 25 februarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, cu privire la bunurile mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților A., B., C., D. și părții responsabilă civilmente SC E. SRL.

Potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune. Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Alin. (4) al aceluiași text de lege enunțat prevede că măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

Potrivit art. 249 alin. (5) C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

Alin. (6) al aceluiași articol prevede că măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În fine, dispozițiile art. 250^1 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd că împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată sau instanța de apel care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, respectiv instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

Din analiza normelor procesual-penale pertinente rezultă, așadar, sub un prim aspect, că suspectul sau inculpatul poate face contestație fie împotriva măsurii asigurătorii luate, fie împotriva modului de aducere la îndeplinire a acesteia.

Din examinarea contestației de față, rezultă că partea civilă a înțeles să deducă cenzurii instanței actul procesual al „luării măsurilor asigurătorii” (concretizat în Încheierea nr. 15 din 25.02.2021).

Evaluând, prioritar, legalitatea actului procesual al luării măsurii asigurătorii în conformitate cu exigențele art. 249 alin. (1) coroborat cu art. 249 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte, constată, sub un prim aspect – ca regulă generală desprinsă din modul de redactare a textului legal evocat – că luarea măsurilor asigurătorii în procesul penal este, în principiu, facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepție, legiuitorul a înțeles să reglementeze și situații derogatorii de la această regulă, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. O primă astfel de situație, cu aplicabilitate generală, este cea prevăzută de art. 249 alin. (7) din C. proc. pen., care statuează asupra caracterului obligatoriu al dispunerii măsurilor asigurătorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

O a doua categorie de situații derogatorii de la regula anterior enunțată este regăsită în cuprinsul legilor penale speciale, care, în cazul unor infracțiuni anume prevăzute, statuează asupra obligativității dispunerii măsurilor asigurătorii, categorie căreia i se subsumează și Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (art. 11 consacrând obligativitatea acestui tip de măsuri procesuale – În cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.).

În cauza de față, Înalta Curte constată că inculpații A., B., C., D. și partea responsabilă civilmente SC E. SRL, față de care s-au dispus măsuri asigurătorii prin încheierea contestată, au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2015 din 28 februarie 2018 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală [inculpata A., pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., unei infracțiuni de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., referitoare la persoana vătămată PP., și unei infracțiuni de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen., inculpatul B., pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., a două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., referitoare la persoanele vătămate QQ. și soții RR. și SS., unei infracțiuni de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., referitoare la persoana vătămată PP., și unei infracțiuni de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., inculpatul C., pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., a două infracțiuni de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., referitoare la persoanele vătămate Y. și PP., a zece infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., referitoare la persoanele vătămate EE., X., AA., Y., DD., Z., FF., GG., soții V. și W. și O., și a șaisprezece infracțiuni de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., inculpatul D., pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., unei infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., referitoare la ajutorul dat inculpatului C., unei infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., referitoare la persoana vătămată FF., a trei infracțiuni de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) C. pen., referitoare la persoanele vătămate Y., DD. și Z., și a cinci infracțiuni de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., SC E. SRL – cu sediul în mun. Craiova, str. x, jud. Dolj – fiind parte responsabilă civilmente].

Astfel, în cazul acestei categorii de infracțiuni, spre deosebire de facultatea de a lua măsurile procesuale analizate, recunoscută cu valoare de principiu de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., dispozițiile art. 11 din legea specială consacră expres, așa cum s-a arătat în precedent, caracterul obligatoriu al luării măsurilor asigurătorii. Norma legală are caracter special și derogator în raport de regula generală consacrată de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., ceea ce înseamnă că riscul de sustragere, distrugere, înstrăinare a bunurilor ce fac obiectul indisponibilizării este prezumat de legiuitor în cazul faptelor reglementate de Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, legalitatea măsurilor asigurătorii în cauzele de natura celei de față nu este condiționată de prezentarea explicită a împrejurărilor ce ar fundamenta un atare risc, fiind suficient, din perspectiva exigențelor de „motivare a măsurilor”, ca organul judiciar să indice, cu suficientă precizie, faptele de comiterea cărora este acuzat inculpatul, încadrarea juridică a acestora și valoarea probabilă a sumelor echivalente, inter alia, valorii bunurilor ce ar putea fi supuse măsurii asigurătorii.

Aceste ultime exigențe au fost respectate de către Curtea de Apel Craiova, care a dispus, în speță, luarea măsurilor asigurătorii. În cuprinsul încheierii contestate, judecătorul fondului a arătat că se impune admiterea parțială a cererii părții civile de luare a măsurilor asigurătorii până la concurența sumelor arătate în rechizitoriu ca fiind sume sustrase prin infracțiunile de evaziune fiscală deduse judecății.

Astfel, analizând atât încheierea contestată, cât și rechizitoriul nr. x/2015 din 28 februarie 2018 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care inculpații A., B., C., D. au fost trimiși în judecată, printre altele, pentru infracțiuni de evaziune fiscală, se constată că instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților A., B., C., D. și părții responsabilă civilmente SC E. SRL au avut în vedere prejudiciul creat prin săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală de către aceștia, respectiv:

– inculpata A.: în perioada anilor 2005 – 2012, impozitul pe venitul din transferul proprietăților imobiliare, din patrimoniul personal, în sumă totală de 14.173 RON; în perioada anilor 2008 – 2012, plata TVA, pe care trebuiau să o vireze la bugetul de stat, în sumă totală de 158.634 RON; în perioada anilor 2012 – 2015, plata impozitului pe venit, în sumă de 6.147 RON (la suma totală de 178.954 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, 174 și art. 175 din Legea nr. 207/2015, calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a debitului);

– inculpatul B.: în perioada anilor 2009 – 2015, plata impozitului pe venitul din transferul proprietăților imobiliare, din patrimoniul personal, în sumă totală de 10.090 RON; în perioada anilor 2007 – 2015, plata TVA, pe care trebuia să o vireze la bugetul de stat, în sumă totală de 180.425 RON; în perioada noiembrie 2014 – decembrie 2015, suma de 3.060 RON, reprezentând impozit pe venitul microîntreprinderii nedeclarat și neplătit de SC E. SRL (la suma totală de 193.575 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, 174 și art. 175 din Legea nr. 207/2015, calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a debitului);

– inculpatul C.: în perioada anilor 2010 – 2016, plata impozitului pe venitul din transferul proprietăților imobiliare, din patrimoniul personal, în sumă totală de 40.376 RON; în perioada anilor 2013 – 2015, plata TVA, pe care trebuia să o vireze la bugetul de stat, în sumă totală de 356.345 RON. (la suma totală de 396.721 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, 174 și art. 175 din Legea nr. 207/2015, calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a debitului);

– inculpatul D.: în perioada anilor 2013 – 2015, plata impozitului pe venitul din transferul proprietăților imobiliare, din patrimoniul personal, în sumă totală de 16.780 RON; în perioada anilor 2013 – 2015, plata TVA, pe care trebuia să o vireze la bugetul de stat, în sumă totală de 65.343 RON; plata impozitului pe venitul din transferul proprietăților imobiliare, din patrimoniul personal, prin ascunderea prețului real de vânzare al imobilelor, în perioada anilor 2010 – 2016, în sumă totală de 40.376 RON; plata TVA, prin ascunderea, în perioada anilor 2013 – 2015, a prețului real al celor 20 de tranzacții imobiliare încheiate, în sumă totală de 356.345 RON, sumă pe care inculpatul trebuia să o vireze la bugetul de stat; (la suma totală de 478.844 RON, adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, 174 și art. 175 din Legea nr. 207/2015, calculate de la data producerii prejudiciului și până la data achitării integrale a debitului);

– partea responsabilă civilmente SC E. SRL: în perioada noiembrie 2014 – decembrie 2015, suma de 3.060 RON, reprezentând impozit pe venitul microîntreprinderii nedeclarat și neplătit de SC E. SRL

În consecință, întrucât toate exigențele de legalitate prevăzute de art. 249 și 250 din C. proc. pen. pentru dispunerea măsurilor asigurătorii au fost respectate, instanța de control judiciar constată că în mod corect judecătorul fondului a dispus luarea măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților A., B., C., D. și părții responsabilă civilmente SC E. SRL raportându-se la prejudiciul creat prin săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală de către aceștia.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 250^1 alin. (3) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva Încheierii nr. 15 din data de 25 februarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul intimat inculpat și contestatoarea parte civilă la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul intimat inculpat D., în sumă de 79 RON, precum și onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B., A. și C., în sumă de câte 313 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Infracțiuni de evaziune fiscală și complicitate la înșelăciune. Dispunerea luării măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile was last modified: ianuarie 11th, 2024 by Redacția ProLege

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.