Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
651 views
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Prioritar, instanţa va analiza excepţia tardivităţii căii de atac formulată de inculpatul D..
Astfel, potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.
Art. 250^1 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanţa de judecată sau de instanţa de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanţa de judecată sau instanţa de apel care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, respectiv instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
În cauză, se constată că inculpatul D. a formulat prezenta contestaţie la data de 04 martie 2021, însă a fost prezent la termenul de judecată din data de 25 februarie 2021 atunci când a fost pronunţată încheierea contestată.
În speţă este vorba despre un termen substanţial care se calculează pe ore (ora la care începe şi cea la care se sfârşeşte termenul intrând în durata acestuia), iar în această materie nu operează prorogarea, expirarea sa atrăgând sancţiunea decăderii. Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen.., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, situaţie incidentă şi în cauză, faţă de considerentele anterior expuse. Mai mult, C. proc. pen. nu prevede instituţia suspendării ori a întreruperii termenelor substanţiale.
Susţinerea contestatorului în sensul că a declarat calea de atac în termen întrucât termenul curge de la comunicare astfel cum a indicat şi judecătorul fondului în cuprinsul dispozitivului încheierii contestate nu poate fi primită întrucât nu se poate aprecia în acest mod atâta timp cât dispoziţiile procedurale determină în mod clar că termenul începe să curgă de la pronunţare sau de la comunicare, în funcţie de prezenţa inculpatului.
Pe cale de consecinţă, întrucât inculpatul D. a fost prezent la termenul de judecată din data de 25 februarie 2021 când a fost pronunţată încheierea contestată şi acesta a formulat prezenta contestaţie cu depăşirea termenului de 48 de ore de la pronunţare prev. de art. 250^1 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestaţia formulată împotriva Încheierii nr. 15 din data de 25 februarie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, de inculpatul D..
În ceea ce priveşte contestaţia formulată de către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva aceleiaşi încheieri, instanţa constată că aceasta este nefondată având în vedere următoarele considerente:
Contestaţia dedusă spre soluţionare vizează măsurile asigurătorii dispuse prin Încheierea nr. 15 din data de 25 februarie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, cu privire la bunurile mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpaţilor A., B., C., D. şi părţii responsabilă civilmente SC E. SRL.
Potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune. Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
Alin. (4) al aceluiaşi text de lege enunţat prevede că măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.
Potrivit art. 249 alin. (5) C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.
Alin. (6) al aceluiaşi articol prevede că măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile.
În fine, dispoziţiile art. 250^1 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd că împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanţa de judecată sau de instanţa de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanţa de judecată sau instanţa de apel care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, respectiv instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
Din analiza normelor procesual-penale pertinente rezultă, aşadar, sub un prim aspect, că suspectul sau inculpatul poate face contestaţie fie împotriva măsurii asigurătorii luate, fie împotriva modului de aducere la îndeplinire a acesteia.
Din examinarea contestaţiei de faţă, rezultă că partea civilă a înţeles să deducă cenzurii instanţei actul procesual al „luării măsurilor asigurătorii” (concretizat în Încheierea nr. 15 din 25.02.2021).
Evaluând, prioritar, legalitatea actului procesual al luării măsurii asigurătorii în conformitate cu exigenţele art. 249 alin. (1) coroborat cu art. 249 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte, constată, sub un prim aspect – ca regulă generală desprinsă din modul de redactare a textului legal evocat – că luarea măsurilor asigurătorii în procesul penal este, în principiu, facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.
Prin excepţie, legiuitorul a înţeles să reglementeze şi situaţii derogatorii de la această regulă, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. O primă astfel de situaţie, cu aplicabilitate generală, este cea prevăzută de art. 249 alin. (7) din C. proc. pen., care statuează asupra caracterului obligatoriu al dispunerii măsurilor asigurătorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.
O a doua categorie de situaţii derogatorii de la regula anterior enunţată este regăsită în cuprinsul legilor penale speciale, care, în cazul unor infracţiuni anume prevăzute, statuează asupra obligativităţii dispunerii măsurilor asigurătorii, categorie căreia i se subsumează şi Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (art. 11 consacrând obligativitatea acestui tip de măsuri procesuale – În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.).
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că inculpaţii A., B., C., D. şi partea responsabilă civilmente SC E. SRL, faţă de care s-au dispus măsuri asigurătorii prin încheierea contestată, au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. x/2015 din 28 februarie 2018 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală [inculpata A., pentru săvârşirea a două infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., unei infracţiuni de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., referitoare la persoana vătămată PP., şi unei infracţiuni de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen., inculpatul B., pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., unei infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., a două infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., referitoare la persoanele vătămate QQ. şi soţii RR. şi SS., unei infracţiuni de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., referitoare la persoana vătămată PP., şi unei infracţiuni de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., inculpatul C., pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., a două infracţiuni de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., referitoare la persoanele vătămate Y. şi PP., a zece infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., referitoare la persoanele vătămate EE., X., AA., Y., DD., Z., FF., GG., soţii V. şi W. şi O., şi a şaisprezece infracţiuni de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., inculpatul D., pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., unei infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., referitoare la ajutorul dat inculpatului C., unei infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., referitoare la persoana vătămată FF., a trei infracţiuni de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) C. pen., referitoare la persoanele vătămate Y., DD. şi Z., şi a cinci infracţiuni de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., SC E. SRL – cu sediul în mun. Craiova, str. x, jud. Dolj – fiind parte responsabilă civilmente].
Astfel, în cazul acestei categorii de infracţiuni, spre deosebire de facultatea de a lua măsurile procesuale analizate, recunoscută cu valoare de principiu de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., dispoziţiile art. 11 din legea specială consacră expres, aşa cum s-a arătat în precedent, caracterul obligatoriu al luării măsurilor asigurătorii. Norma legală are caracter special şi derogator în raport de regula generală consacrată de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., ceea ce înseamnă că riscul de sustragere, distrugere, înstrăinare a bunurilor ce fac obiectul indisponibilizării este prezumat de legiuitor în cazul faptelor reglementate de Legea nr. 241/2005.
Prin urmare, legalitatea măsurilor asigurătorii în cauzele de natura celei de faţă nu este condiţionată de prezentarea explicită a împrejurărilor ce ar fundamenta un atare risc, fiind suficient, din perspectiva exigenţelor de „motivare a măsurilor”, ca organul judiciar să indice, cu suficientă precizie, faptele de comiterea cărora este acuzat inculpatul, încadrarea juridică a acestora şi valoarea probabilă a sumelor echivalente, inter alia, valorii bunurilor ce ar putea fi supuse măsurii asigurătorii.
Aceste ultime exigenţe au fost respectate de către Curtea de Apel Craiova, care a dispus, în speţă, luarea măsurilor asigurătorii. În cuprinsul încheierii contestate, judecătorul fondului a arătat că se impune admiterea parţială a cererii părţii civile de luare a măsurilor asigurătorii până la concurenţa sumelor arătate în rechizitoriu ca fiind sume sustrase prin infracţiunile de evaziune fiscală deduse judecăţii.
Astfel, analizând atât încheierea contestată, cât şi rechizitoriul nr. x/2015 din 28 februarie 2018 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care inculpaţii A., B., C., D. au fost trimişi în judecată, printre altele, pentru infracţiuni de evaziune fiscală, se constată că instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpaţilor A., B., C., D. şi părţii responsabilă civilmente SC E. SRL au avut în vedere prejudiciul creat prin săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală de către aceştia, respectiv:
– inculpata A.: în perioada anilor 2005 – 2012, impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare, din patrimoniul personal, în sumă totală de 14.173 RON; în perioada anilor 2008 – 2012, plata TVA, pe care trebuiau să o vireze la bugetul de stat, în sumă totală de 158.634 RON; în perioada anilor 2012 – 2015, plata impozitului pe venit, în sumă de 6.147 RON (la suma totală de 178.954 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, 174 şi art. 175 din Legea nr. 207/2015, calculate de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a debitului);
– inculpatul B.: în perioada anilor 2009 – 2015, plata impozitului pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare, din patrimoniul personal, în sumă totală de 10.090 RON; în perioada anilor 2007 – 2015, plata TVA, pe care trebuia să o vireze la bugetul de stat, în sumă totală de 180.425 RON; în perioada noiembrie 2014 – decembrie 2015, suma de 3.060 RON, reprezentând impozit pe venitul microîntreprinderii nedeclarat şi neplătit de SC E. SRL (la suma totală de 193.575 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, 174 şi art. 175 din Legea nr. 207/2015, calculate de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a debitului);
– inculpatul C.: în perioada anilor 2010 – 2016, plata impozitului pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare, din patrimoniul personal, în sumă totală de 40.376 RON; în perioada anilor 2013 – 2015, plata TVA, pe care trebuia să o vireze la bugetul de stat, în sumă totală de 356.345 RON. (la suma totală de 396.721 RON adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, 174 şi art. 175 din Legea nr. 207/2015, calculate de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a debitului);
– inculpatul D.: în perioada anilor 2013 – 2015, plata impozitului pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare, din patrimoniul personal, în sumă totală de 16.780 RON; în perioada anilor 2013 – 2015, plata TVA, pe care trebuia să o vireze la bugetul de stat, în sumă totală de 65.343 RON; plata impozitului pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare, din patrimoniul personal, prin ascunderea preţului real de vânzare al imobilelor, în perioada anilor 2010 – 2016, în sumă totală de 40.376 RON; plata TVA, prin ascunderea, în perioada anilor 2013 – 2015, a preţului real al celor 20 de tranzacţii imobiliare încheiate, în sumă totală de 356.345 RON, sumă pe care inculpatul trebuia să o vireze la bugetul de stat; (la suma totală de 478.844 RON, adăugându-se accesorii fiscale, conform art. 173, 174 şi art. 175 din Legea nr. 207/2015, calculate de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a debitului);
– partea responsabilă civilmente SC E. SRL: în perioada noiembrie 2014 – decembrie 2015, suma de 3.060 RON, reprezentând impozit pe venitul microîntreprinderii nedeclarat şi neplătit de SC E. SRL
În consecinţă, întrucât toate exigenţele de legalitate prevăzute de art. 249 şi 250 din C. proc. pen. pentru dispunerea măsurilor asigurătorii au fost respectate, instanţa de control judiciar constată că în mod corect judecătorul fondului a dispus luarea măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpaţilor A., B., C., D. şi părţii responsabilă civilmente SC E. SRL raportându-se la prejudiciul creat prin săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală de către aceştia.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 250^1 alin. (3) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva Încheierii nr. 15 din data de 25 februarie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul intimat inculpat şi contestatoarea parte civilă la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul intimat inculpat D., în sumă de 79 RON, precum şi onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B., A. şi C., în sumă de câte 313 RON, vor rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
