Infracţiunea de tăiere ilegală de material lemnos din fondul forestier naţional. Stabilirea cuantumului pedepselor

• Legea nr. 46/2008: art. 107 alin. (11) lit. c)
• Legea nr. 46/2008: art. 109 alin. (11) lit. c)
• NCP: art. 295 alin. (1)
• NCP: art. 35 alin. (1)
• NCP: art. 39 alin. (1) lit. b)
• NCP: art. 396 alin. (10)
• NCP: art. 79 alin. (1)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 375
• NCPP: art. 418 alin. (1)
• NCPP: art. 433
• NCPP: art. 438 alin. (1)
• NCPP: art. 442 alin. (1) și (2)
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

Prin Sentința penală nr. 128 din 25.05.2022, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, printre alții, a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de:

– 2 ani închisoare pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, în modalitatea prev. și ped. de art. 107 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 3 din C. pen., în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

– 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt de arbori din fondul forestier național în modalitatea prev. și ped. de art. 109 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008, în cond. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 3 din C. pen., în cond. art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza disp. art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară aferentă fiecărei pedepse principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 255/RC din 20 aprilie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul C. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauza de față, recurentul inculpat a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

Cu privire la sfera de aplicabilitate a cazului de casare invocat, Înalta Curte a a statuat că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de către instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator, în funcție de încadrarea juridică reținută prin decizia definitivă.

O pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

Cererea de recurs în casație formulată recurentului inculpat vizează modalitatea în care instanța de apel a procedat a stabilirea pedepselor urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor, cu încălcarea dispozițiilor art. 418 alin. (1) din C. proc. pen. În dezvoltarea criticilor a arătat că, deși instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice, a stabilit pedepsei mai mari decât cele stabilite de instanța de fond.

Înalta Curte constată că, din această perspectivă, pedepsele se situează în limitele prevăzute de dispozițiile legale, susținerile apărării fiind nefondate; criticile raportate la limitele de pedeapsă prevăzute de noua încadrare juridică, respectiv două infracțiuni, săvârșite în formă continuată, în loc de zece infracțiuni (cinci infracțiuni de instigare la tăiere ilegală de material lemnos din fondul forestier național și cinci infracțiuni de instigare la furt de material lemnos din fondul forestier național) nu pot fi cenzurate prin prisma dispozițiilor în care acestea au fost încadrate, aceste din urmă dispoziții fiind de strictă interpretare și vizează exclusiv situarea sancțiunii aplicate în cadrul limitelor stabilite de norma de incriminare și nu permit verificarea tuturor aspectelor de nelegalitate care, în final, au produs consecințe asupra cuantumului pedepsei.

În cadrul aceleiași evaluări Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008 infracțiunea de tăiere ilegală de material lemnos din fondul forestier național este sancționată cu pedeapsa cuprinsă între 2 și 7 ani și, alin. (2) lit. d) al aceluiași articol, statuând că limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (11) se majorează cu jumătate, respectiv între 3 ani și 10 ani și 6 luni în cazul în care faptele au fost săvârșite de personalul silvic.

Potrivit art. 109 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008 infracțiunea de furt de material lemnos din fondul forestier național este sancționată cu pedeapsa cuprinsă între 2 și 7 ani, la alin. (2) lit. d) fiind stipulat faptul că limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (11) se majorează cu jumătate, respectiv între 3 ani și 10 ani și 6 luni în cazul în care faptele au fost săvârșite de personalul silvic.

Înalta Curte reține că la stabilirea cuantumului pedepselor pentru fiecare dintre infracțiuni, Curtea de Apel Pitești a avut în vedere și aspectul că inculpatul C. a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. și a beneficiat de circumstanțe atenuante, ceea ce a avut ca efect reducerea succesivă a limitelor de pedeapsă, conform art. 79 alin. (1) din C. pen., acestea situându-se, în final între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare, pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate fiind legale.

În același timp, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează:

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.

În aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., în mod corect s-a procedat și la contopirea celor două pedepse de 3 ani închisoare, ambele aplicate prin Decizia penală nr. 1109/A din data de 21 decembrie 2023 a Curții de Apel Pitești și obținute în urma schimbării încadrării juridice dispuse prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2022, cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de delapidare prevăzută și pedepsită de art. 295 alin. (1) din C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 128 din 25.05.2022 a Judecătoriei Topoloveni, stabilind o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 4 luni.

Recurentul inculpat C. susține că aceste pedepse se află în afara limitelor legale întrucât, deși a recunoscut faptele și s-a admis solicitarea de schimbarea a încadrării juridice, instanța de apel a aplicat, pentru cele două infracțiuni prevăzute de Legea nr. 46/2008 astfel cum a fost modificată prin legea nr. 197/2020 pedepse mai mari decât cele stabilite de instanța de fond.

Evaluând, în acest context, legalitatea pedepselor aplicate recurentului C. prin hotărârea atacată Înalta Curte constată, prioritar, că acestea sunt rezultatul unui proces de individualizare judiciară realizat nu prin raportare exclusivă la limitele de pedeapsă și tratamentul sancționator aferent procedurii simplificate prev. de art. 375 din C. proc. pen., ci prin raportare la limitele de pedeapsă și tratamentul sancționator aferent unui concurs între cauze de atenuare și agravare a răspunderii penale, în condițiile stipulate de art. 79 alin. (3) din C. pen. Astfel, pe lângă reținerea cauzei speciale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10), instanțele au reținut și incidența unor cauze de majorare a pedepsei: circumstanța agravantă determinată de calitatea inculpatului, precum și forma continuată, prevăzută de art. 35 alin. (1) din C. pen. a infracțiunilor de instigare la săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de material lemnos din fondul forestier național, prev. și ped. de art. 107 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008 și instigare la săvârșirea infracțiunii de furt de material lemnos din fondul forestier național, prev. și ped. de art. 109 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 46/2008. În plus, se constată că pedepsele individuale stabilite în primă instanță au vizat infracțiuni simple, pe când cele aplicate în apel, infracțiuni în formă continuată, urmare a schimbării încadrării juridice dispuse de instanța de apel.

Prin urmare, Curtea de Apel Pitești în mod judicios a apreciat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului C. se stabilesc potrivit dispozițiilor art. 79 alin. (3) din C. pen., conform căruia „când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2). Potrivit alin. (1) al aceluiași text de lege când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine”, iar conform alin. (2) „dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă”.

Ca atare, instanța de apel, în operațiunea de stabilire a limitelor de pedeapsă, a dat efect tuturor dispozițiilor legale incidente în cauză, pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni aplicată recurentului inculpat îndeplinind condiția de legalitate raportat și la dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., fiind rezultatul adăugării la pedeapsa cea mai grea dintre cele contopite, de 3 ani închisoare, a sporului de 1/3 din totalul restului pedepselor, respectiv 1 ani și 4 luni închisoare.

Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate de inculpatul C., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 1109/A din data de 21 decembrie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C., în cuantum de 680 RON, precum și onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați D., J., A., E., K., G., L., F. și M., în cuantum de câte 680 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.