Infracțiunea de înșelăciune. Recurs respins ca inadmisibil (NCPP, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 47/A/2020

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 408 alin. (1), art. 425^1 alin. (1), art. 552 alin. (1); Constituția României: art. 129

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Raportând considerațiile teoretice anterior expuse la speța dedusă judecății, se constată că inculpatul A. a declarat o cale de atac care nu este prevăzută de legea procesual penală și, în consecință, este inadmisibilă.

Astfel, în prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu o cale de atac declarată de A. (intitulată „contestație”) împotriva Deciziei penale nr. 18/A din data de 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 425^1 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Hotărâre (Decizia penală nr. 18/A din data de 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017) împotriva căreia inculpatul a declarat calea de atac este definitivă, potrivit dispozițiilor art. 552 alin. (1) din C. proc. pen. („Hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel”).

Din interpretarea dispozițiilor art. 425^1 alin. (1) din C. proc. pen., rezultă că legea procesual penală nu prevede calea de atac a contestației împotriva Deciziei penale nr. 18/A din data de 31 ianuarie 2019, hotărâre care este definitivă și a fost pronunțată în urma soluționării apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale pronunțate de instanța de fond. Prin urmare, calea de atac exercitată de inculpat nu poate fi calificată ca fiind contestație în sensul art. 425^1 alin. (1) din C. proc. pen. anterior menționat.

Calea de atac exercitată de către inculpatul A. nu poate fi calificată nici ca apel întrucât, dispozițiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., prevăd că pot fi atacate cu apel sentințele, nu și deciziile. Or, hotărârea atacată de inculpat este o decizie pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, ca instanță de apel și este definitivă.

Concluzionând, Înalta Curte reține că împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, legea procesual penală nu prevede posibilitatea exercitării căii ordinare de atac a apelului sau a contestației.

Drept urmare, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de A. împotriva Deciziei penale nr. 18/A din data de 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru A., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.