Infracţiunea de influenţare a declaraţiilor în formă continuată. Constatarea întrunirii condiţiilor de tipicitate prevăzute de norma de incriminare. Recurs respins ca fiind nefondat

• NCP: art. 272 alin. (1)
• NCP: art. 275 alin. (2)
• NCP: art. 35 alin. (1)
• NCPP: art. 438
• NCPP: art. 442 alin. (1) și (2)

Prin Sentința penală nr. 2 din 14 ianuarie 2022 pronunțată de Tribunalul Galați, a fost condamnat inculpatul A. la pedepsele de 3 ani și 3 luni închisoare, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. h) – dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. ori de a se apropia la mai puțin de 100 m de aceasta și lit. o) C. pen. – dreptul de a se apropia la mai puțin de 200 m de locuința sau locul de muncă a persoanei vătămate, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism (în formă continuată), prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din perioada 2014 – 2016).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. h) – dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme, lit. (n) – dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. ori de a se apropia la mai puțin de 100 m de aceasta și lit. (n) C. pen. – dreptul de a se apropia la mai puțin de 200 m de locuința sau locul de muncă a persoanei vătămate pe o perioadă de 3 ani.

De asemenea, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. h) – dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. ori de a se apropia la mai puțin de 100 m de aceasta și lit. o) C. pen. – dreptul de a se apropia la mai puțin de 200 m de locuința sau locul de muncă a persoanei vătămate, pentru săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor (în formă continuată), prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din perioada iunie 2018 – octombrie 2019).

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 562/RC din 8 noiembrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul în casație potrivit art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea din data de 11 octombrie 2022, Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen.. În această cale de extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație a fost admisă în principiu pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., pentru motivele referitoare la lipsa elementului material al laturii obiective în cazul infracțiunii de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., și anume „coruperea, constrângerea ori (…) altă faptă cu efect vădit intimidant” pentru a determina persoana să își retragă plângerea

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021). Deoarece legea nu prevede competența de a administra probe cu privire la situația de fapt, instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor anterior constatate.

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează „acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)” (Decizia nr. 442/RC/2017 – Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație a fost admisă în principiu cu privire la infracțiunea de de influențarea declarațiilor în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., referitor la lipsa elementului material al laturii obiective a infracțiunii, și anume „coruperea, constrângerea ori altă faptă cu efect vădit intimidant” pentru a determina persoana să își retragă plângerea.

Pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În speță, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, precum și la pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h) – dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme, lit. n) – dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. ori de a se apropia la mai puțin de 100 m de aceasta și lit. o) C. pen. – dreptul de a se apropia la mai puțin de 200 m de locuința sau locul de muncă a persoanei vătămate.

Potrivit art. 272 alin. (1) C. pen., încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârșită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Astfel, legea prevede două modalități normative de realizare a elementului material al laturii obiective, respectiv, încercarea de a determina sau determinarea unei persoane să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarația, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe. Acțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective constau în corupere, constrângere ori altă faptă cu efect vădit intimidant.

Pornind de la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea atacată, se constată că inculpatului din prezenta cauză i se impută săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, reținându-se, în fapt, că în perioada iunie 2018 – octombrie 2019, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi încercat să determine persoana vătămată B., prin amenințarea cu acte de violență, ce urmau să fie exercitate asupra acesteia sau/și asupra membrilor familiei sale, să revină asupra plângerii penale formulate și să își retragă declarațiile date în cursul urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de proxenetism de către inculpat.

Înalta Curte apreciază că există concordanță între situația de fapt descrisă în actul de sesizare și încadrarea juridică reținută.

Recurentul a susținut că mesajele adresate persoanei vătămate nu îi aparțin, fiind evident că orice persoană își poate crea un cont de socializare cu numele altei persoane. De asemenea, a arătat că din examinarea mesajelor aflate la dosar, se poate observa că nu sunt în măsură să aibă o influență puternică asupra persoanei vătămate și să îi creeze o stare de temere. În opinia recurentului, trimiterea unor mesaje jignitoare, prin folosirea unui limbaj vulgar, nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, lipsind „coruperea, constrângerea ori altă faptă cu efect vădit intimidant” pentru a determina persoana să își retragă plângerea.

Înalta Curte constată că atât instanța de apel, cât și instanța de fond au reținut aceeași situație de fapt, pornind de la materialul probator administrat în cauză, sub acest aspect hotărârea atacată neputând comporta niciun fel de critică. Așa cum s-a menționat anterior, instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de curtea de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Se observă că prin violența verbală folosită de condamnat, tonul amenințător și expresiile injurioase adresate persoanei vătămate rezultă că mesajele transmise prin mijloacele de comunicare electronică au avut semnificația unei acțiuni de constrângere psihică și un vădit efect intimidant care au atins gradul de intensitate pentru a justifica intervenția legii penale. Prin urmare, instanța de apel, analizând conținutul mesajelor trimise de inculpat, a apreciat în mod corect că acestea aveau aptitudinea de a crea o stare de puternică de temere față de persoana vătămată B., mesajele fiind trimise în mod evident doar cu scopul de a o determina să își schimbe poziția procesuală anterior adoptată.

În consecință, Înalta Curte constată că infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul A. prin decizia recurată, întrunește condițiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, iar criticile acestuia exced cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 666/A/2022 din data de 24 mai 2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțate în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.