Îndreptarea neclarităților trecutului. O nouă amnistie pentru obligațiile fiscale suplimentare aferente tichetelor cadou

Tratamentul fiscal al tichetelor cadou acordate de anumite societăți altor persoane decât propriilor angajați a fost subiectul unor dezbateri îndelungate între mediul de afaceri și autoritatea fiscală, dat fiind că, în urma unor controale, reprezentanții administrației au reîncadrat aceste beneficii din „venituri din alte surse” în „venituri din salarii”, stabilind astfel impozite și contribuții suplimentare, precum și dobânzi și penalități aferente în sarcina companiilor care le-au acordat. Astfel, sumele impuse au dublat, în unele cazuri, costul efectiv al tichetelor respective.

Pentru a corecta situațiile apărute în practică, în 24 februarie 2023 a fost adoptată Legea nr. 43/2023 care prevede anularea obligațiilor fiscale principale și accesorii stabilite în astfel de cazuri.

Cine poate beneficia de amnistie?

Beneficiarii acestei facilități se împart în două categorii principale. Pe de-o parte, amnistia se aplică persoanelor juridice în sarcina cărora autoritățile fiscale au stabilit diferențe de obligații fiscale ca urmare a reîncadrării veniturilor din tichete cadou în categoria veniturilor de natură salarială.

Pentru sumele deja achitate, contribuabilul trebuie să depună o cerere de restituire

În cazul în care obligațiile fiscale au fost deja stinse la data intrării în vigoare a legii, actul normativ prevede dreptul contribuabililor de a solicita restituirea sumelor respective prin depunerea unei cereri în acest sens la organul fiscal, în limita termenului de prescripție de cinci ani ce se calculează începând cu data intrării în vigoare a legii.

Pentru aplicarea amnistiei, Agenția Națională de Administrare Fiscală este obligată să emită, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii (27 februarie 2023), un ordin cu regulile necesare pentru anularea obligațiilor fiscale.

Cu toate acestea, experiențele recente cu astfel de reglementări au arătat că autoritățile au avut nevoie de mai mult timp pentru a adopta normele, ceea ce a întârziat aplicarea efectivă a facilității. Pe de altă parte, tocmai această experiență poate reprezenta o bază solidă în cadrul activității de elaborare a procedurii de aplicare, care să ajute autoritățile să se încadreze în termenul de 30 de zile și să degreveze contribuabilii de o povară ce le-a fost impusă ca urmare a unor neclarități legislative ce nu le pot fi imputate.

Materialul integral poate fi consultat aici.