În urma derogării obținute de România pentru facturarea electronică și a ultimelor măsuri fiscale vehiculate, care este nivelul de digitalizare al ANAF-ului?

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Perioada post-pandemică a accelerat proiectele și inițiativele de digitalizare, atât ale autorităților, cât și ale companiilor. Din vara acestui an, au fost menționate în mod expres, în procedura pentru scutirea impozitului pe venit în domeniul IT, obiectul de activitate al compartimentelor cum ar fi inteligența artificială și tehnologii digitale emergente, administrare fiscală în format electronic, baze de date, servicii de e-guvernare și transformarea digitală, iar facilitatea s-a extins și pentru instituțiile publice locale. Ultima noutate în acest sens a fost autorizarea României să accepte numai facturi emise de persoane impozabile stabilite pe teritoriul României, sub formă de documente sau mesaje în format electronic, începând din 1 ianuarie 2024. Având în vedere obiectivele stabilite și în cadrul PNRR-ului, cum ar fi implementarea unor platforme complexe de tip Big Data, unde ne putem uita însă care este viitorul digitalizării ANAF?

Printre resursele numeroase despre digitalizare disponibile atât la nivel local, cât și internațional, este și un inventar al inițiativelor tehnologice fiscale, elaborat de OCDE împreună cu mai multe organizații partenere și publicat în primăvara acestui an, care conține uneltele tehnologice și soluțiile digitale implementate de peste 75 de administrații fiscale din lume. Scopul este de a asista administrațiile fiscale în posibilele reforme și de a identifica viitoare colaborări între administrații fiscale, inventarul furnizând informații despre uneltele tehnologice și abordările adoptate de administrațiile fiscale deja, precum și studii de caz și materiale suport, și va fi actualizat anual.

Inventarul conține pagini dedicate pentru elementele de bază pentru digitalizarea administrațiilor fiscale, așa cum au fost stabilite de OCDE, respectiv: identitatea digitală, puncte de contact cu contribuabili, gestiunea datelor, aplicarea și gestionarea regulilor fiscale și strategice, guvernanța și alte abilități, pe care le prezentăm mai jos, împreuna cu răspunsurile administrației fiscale din România la chestionarul furnizat de OCDE.

− Identitate digitală: reprezentare electronică a unei persoane sau afacere care le permite să se distingă suficient când interacționează online; identitatea digitală include atribute care sunt legate de o credențială utilizată pentru autentificarea persoanei sau a afacerii. În acest sens, s-au colectat informații despre folosirea identității digitale, structura și înregistrarea identității digitale, autentificare și autorizare și inovare.

 România: Procentul de persoane care folosesc o identitate digitală pentru a accesa servicii digitale securizate este în intervalul 21-40%, o diferență mare față de mediul de afaceri care este în intervalul 81-100% (explicat prin obligativitatea comunicării prin mijloace electronice la distanță pentru unele categorii de contribuabili). Să ne amintim în acest sens de încercările autorităților, anterioare pandemiei pentru ca declarația unică să se depună exclusiv online. De asemenea, identitatea digitală furnizată de administrația fiscală nu poate fi utilizată pentru a accesa serviciile digitale securizate ale altei instituții și nu au fost implementate alte inițiative inovative.

− Puncte de contact cu contribuabili servicii mobile, asistenți virtuali. În acest sens, s-au colectat informații despre servicii online, servicii pentru utilizatori, care nu au acces online sau cu dezabilități, interacțiuni folosind inteligența artificială și/ sau reguli pre-programate, măsurarea experienței contribuabilului, dezvoltare de software pentru a asista contribuabili în îndeplinirea obligațiilor fiscale, dezvoltarea unor interfețe pentru programare de aplicații.

România: Administrația fiscală oferă servicii online pentru o varietate de activități. Este disponibil un asistent virtual, bazat pe inteligența artificială. Administrația măsoară experiența contribuabilului în utilizarea serviciilor online prin chestionare, statistici și alte metode.

− Gestionarea datelor colectare date, schimb de informații între diverse instituții, precompletare declarații atât în ceea ce privește impozitare persoane fizice, cât și impozitare companii și TVA, analizare date. În acest sens, s-au strâns informații despre colectare date și standarde, precompletare, schimb de date, guvernanța datelor, analiza datelor.

România: Administrația fiscală primește date direct de la contribuabili și de la părți terțe cum ar fi instituții financiare. Nu sunt disponibile servicii de precompletare a declarațiilor fiscale. Administrația fiscală face schimb de informații cu alte instituții sau le furnizează acces direct la informații. Totuși, nu exista o strategie de gestionare a datelor, securitatea sistemelor nu e testată de părți externe și nu este folosita inteligența artificială. De asemenea, administrația fiscală a răspuns ca nu are la momentul completării capabilități Big Data în ceea ce privește resurse umane, abilități și infrastructură.

− Aplicarea și gestionarea regulilor fiscale elemente ale procesării fiscale au loc în sistemele contribuabilului în loc sa fie procesate de administrație. În acest sens, s-au strâns informații despre reguli fiscale transpuse într-un format în care pot fi încorporate în software-ul contribuabilului; înregistrare/radiere automată în baza informațiilor primite de la părți terțe; utilizarea inteligentei artificiale; inovare.

 România: Administrația fiscală nu a implementat soluții inovative în acest sens, în afara unor sisteme care pot identifica erori și inconsistențe în datele furnizate administrației. Un aspect de punctat aici este și probabilitatea implementării unor astfel de soluții având în vedere modificările numeroase și frecvente ale legislației și faptul că multe dintre ele sunt interpretabile.

− Strategie, guvernanță și noi abilități abordare strategică, formă structurată de guvernanță, care aduce împreună toate părțile interesate, derularea proceselor în mod automat, creșterea numărului de profesioniști IT, programatori, cercetători; o cultură în care nevoile digitale ale contribuabililor și ale altor părți interesate sunt înțelese și întâmpinate de personal, noi servicii create în baza cererii, inovative, care iau în considerare potențiale sinergii multifuncționale, proiecte administrate agil. În acest sens, s-au colectat informații despre strategie, guvernanță, abilități și cultura digitală a personalului.

România: Administrația a adoptat o strategie de transformare digitală pentru o perioada de 3-5 ani, în care sunt implicate părțile interesate și părți terțe, care este monitorizată și care este aliniată strategiei de transformare digitală a guvernului. Nu exista un management senior care sa supervizeze transformarea digitală. Administrația a identificat viitoare abilități necesare pentru o transformare digitală de succes pentru anumite părți ale administrației.

Inventarul conține de asemenea pagini dedicate pentru impozitare persoane fizice, impozitare companii și TVA, cu informații solicitate pentru următoarele:

− Impozitare persoane fizice: raportare și reținere la sursa, extindere la părți terțe a acestor obligații cum ar fi intermediarii financiari; îmbunătățire a evaluării riscului prin încorporarea mai multor surse de informații și prin folosirea inteligenței artificiale, îmbunătățirea serviciilor online, colectare date și precompletare declarații;

− Impozitare companii: creșterea accesului la date prin noi obligații de înregistrare și raportare electronică, schimb de informații și colectarea datelor direct din sistemele companiilor sau din surse disponibile public; îmbunătățirea evaluării riscului prin încorporarea unui număr mai mare de surse, folosirea uneltelor analitice și a inteligenței artificiale; îmbunătățirea serviciilor online; îmbunătățirea siguranței fiscale prin programe cooperative de conformare, precompletare declarații;

− TVA: creșterea cerințelor de raportare și înregistrare a tranzacțiilor; dezvoltarea de noi abordări pentru colectarea TVA-ului pentru vânzările online; îmbunătățire evaluării riscului, îmbunătățirea serviciilor online, precompletare declarații TVA.

Unele dintre măsurile menționate sunt deja implementate deja ex. cu privire la aparate de marcat electronice fiscale, E-factura. OCDE mai menționează ca aceste măsuri trebuie sa fie bine proiectate și susținute de politica fiscală și de serviciile către contribuabil.

Se așteaptă ca procesul de digitalizare să aducă numeroase beneficii. O măsură menționată în inventar precum primirea datelor de la părți terțe (platforme online, sisteme de contabilitate ale contribuabilului, sisteme de facturare electronică, aparate de marcat electronice fiscale, instituții private cum ar fi bănci și companii de asigurări, alte jurisdicții), în afara de faptul ca ar simplifica procesul de declarare prin precompletarea declarațiilor, ar duce și la reducerea evaziunii fiscale.

Însă, având în vedere că datele statistice ne situează pe ultimul loc în UE în ceea ce privește digitalizarea (i.e. indicele DESI pentru anul 2022), digitalizarea administrației fiscale în România aduce și numeroase provocări. Planurile ambițioase ale administrației cu privire la digitalizare se confruntă cu nivelul abilităților digitale de bază ale populației de 28% și un nivel de folosire a uneltelor digitale de către companiile mici și mijlocii de 22% (cu mult sub nivelul mediu UE), cu o legislație în permanentă schimbare și cu nevoia respectării principiilor fiscalității cum ar fi neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri, certitudinea impunerii (prin elaborarea de norme juridice clare), justețea impunerii și echitatea fiscală, eficiența impunerii și predictibilitatea impunerii. De asemenea, un dialog real și constant ar trebui să aibă loc între administrația fiscală și contribuabil, al cărui feedback ar trebui luat în considerare. Accesul administrației la volume masive de date se confruntă cu lipsa capabilităților de procesare, deși sunt proiecte în derulare în acest moment. Utilizarea inteligenței artificiale se confruntă cu necesitatea apariției unor noi reglementări (în acest sens, este o propunere de directivă în care se stabilesc primele reguli UE cu privire la folosirea inteligenței artificiale la locul de muncă). Și nu în ultimul rând, o provocare este și redefinirea rolurilor, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, după caz, în care declarațiile fiscale vor fi precompletate prin acces direct la informații de la terțe părți, regulile fiscale vor fi simplificate, contribuabili vor putea prin sisteme IT să testeze tratamentul fiscal pentru diverse scenarii pentru a lua decizii și vor avea suport în timp real pentru nevoile lor.