Furt în bandă organizată. Punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare străine

• Legea nr. 302/2004: art. 58
• Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 87 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 89 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (2)
• Legea nr. 302/2004: art. 98 alin. (2)
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (1)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin Sentința penală nr. 125 din data de 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 104 alin. (10) rap. la art. 109 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile din Republica Franceză.

A luat act că persoana solicitată, A., în prezent aflat în Centru de reținere și arest preventiv din cadrul IPJ Dâmbovița, nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Republica Franceză, în baza mandatului european de arestare nr. Parchet 20 140/103 – Instrucție 2-21-40 emis la data de 23.11.2021 de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans, Republica Franceză.

A fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Republica Franceză, conform art. 104 și art. 109 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, și art. 27 paragraful 2 din Decizia Cadru 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității.

S-a luat act că persoana solicitată a cerut să fie asistată de un avocat în statul emitent al mandatului european de arestare și de a comunica cu acesta, în mod direct, sau prin intermediul avocatului ales în România și al unui traducător, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității, fiind informată și că are dreptul să beneficieze de asistență judiciară gratuită.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 1006 din 9 decembrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta:

Prin sesizarea nr. 194/II/5/2021 din 24 noiembrie 2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare franceze la 23 noiembrie 2021, față de persoana solicitată A., urmărită pentru săvârșirea infracțiunii de „furt în bandă organizată” prevăzută de dispozițiile art. 311-9, 311-1,132-71, 311-15, și 131-26-2 din C. pen. francez.

Sesizării i-au fost anexate mandatul european de arestare, procesul-verbal de depistare și cel de aducere la cunoștință a emiterii de către autoritățile franceze a unui mandat european de arestare, precum și a drepturilor din 23 noiembrie 2021, ordonanța din 23 noiembrie 2021 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2021 prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate B. pe 24 de ore, începând cu data 22 noiembrie 2021, ora 20:20, până la 24 noiembrie 2021, ora 20:20.

Înalta Curte mai constată că pe numele persoanei solicitate a fost emis la data de 23 noiembrie 2021 mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare din Franța, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în bandă organizată. De asemenea, că la momentul prezentării sale în fața instanței, în prezența avocatului, persoana solicitată nu a avut obiecții privind identitatea, precizând că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Republica Franceză, în vederea efectuării cercetării penale și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Înalta Curte arată că, potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei – cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În temeiul acestor principii, stipulate, atât în norma internă, cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Conform Deciziei – cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia soluției dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Franța, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.

Analizând actele și lucrările cauzei, în aceste coordonate, Înalta Curte, în acord cu judecătorul primei instanțe constată că s-a depus mandatul european de arestare, în original și copie tradusă în română, fiind îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare. Astfel, dat fiind faptul că autoritățile judiciare franceze au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare emis de adjunctul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Judecătoria din Orleans, în baza mandatului de arestare emis de judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei din Orleans la data de 23 noiembrie 2021, față de numitul A., cetățean român, acesta fiind cercetat în legătură cu aproximativ douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie – noiembrie 2021, fapte ce sunt sancționate de dispozițiile legii penale franceze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare și prevăzute de dispozițiile art. 311-9, 311-1,132-71, 311-15, și 131-26-2 din C. pen. francez, cuprinde toate informațiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, inclusiv descrierea circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, modalitatea de săvârșire, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, perioada în care au fost comise faptele, informații suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. (acuzat de săvârșirea mai multor infracțiuni de furt constând în sustragerea de mărfuri -cosmetice, alcool, cauciucuri- din spațiile de odihnă pe autostradă, la care a participat un număr mare de persoane), având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, precum și gravitatea faptelor săvârșite, Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze este întemeiată, apreciind totodată, în mod corect judecătorul primei instanțe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.

Sub acest aspect, față de criticile apărării referitoare la legalitatea și oportunitatea încuviințării mandatului european de arestare, întrucât față de persoana solicitată s-ar fi emis mandatul european de arestare anterior emiterii mandatului de arestare național, Înalta Curte are în vedere faptul că mandatul de arestare a fost emis de judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei din Orleans, iar mandatul european de arestare se face referire la acest mandat la fila x, în conformitate cu dispozițiile Deciziei – Cadru antemenționate. În consecință, în acord cu judecătorul primei instanțe, Înalta Curte concluzionează că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Cu referire la susținerile apărării, vizând existența motivului facultativ de refuz, prevăzut de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, respectiv că persoana solicitată este urmărită, în România, pentru aceeași faptă care a stat la baza emiterii mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2021 al DIICOT, Biroul Teritorial Dâmbovița, invocat de apărare, calitatea de suspect o au alte persoane. De asemenea, cercetările în cadrul acestui dosar vizează o perioada de timp mai îndelungată de timp, iulie 2019 – noiembrie 2021, iar faptele cercetate au fost săvârșite pe teritoriul Franței, Germaniei și Austriei, așa cum reiese din cuprinsul referatului cu propunere de arestare depus în susținerea acestei critici de apărare.

De asemenea, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 98 alin. (2) din aceeași lege.

Totodată, în raport cu dispozițiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că solicitarea apărării privind amânarea predării nu poate fi primită, aspectele invocate neîncadrându-se în situațiile prevăzute ca motive de amânare a predării în conținutul dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 125 din data de 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.