Fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și complicitate la înşelăciune. Respingerea recursurilor în casație ca fiind nefondate

• NCP: art. 244 alin. (1) şi (2)
• NCP: art. 35 alin. (1)
• NCP: art. 48 alin. (1)
• NCPP: art. 438
• VCP: art. 26

Prin sentința penală nr. 349 din data de 15 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Cluj, secția penală, a dispus:

Potrivit art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit ca urmare a intervenirii prescripției, în baza art. 16 lit. f) din C. proc. pen.. cu privire la:

– inculpata A., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în formă continuată, cu 26 acte materiale (cu înlăturarea actelor materiale privind pe B., C., D., E., F., G., H. și I.), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

– inculpatul J., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în formă continuată, cu 12 acte materiale, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

– inculpatul K., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, cu cinci acte materiale, prev. de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.. și complicitate la înșelăciune, în formă continuată, cu 5 acte materiale, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 268/RC din 26 aprilie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursurile în casație declarate de inculpații J., K. și A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

În susținerea cererilor de recurs inculpații au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.: „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

Cazul de casare invocat nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator, a încadrării juridice sau stabilirea unei alte situații de fapt. Verificarea hotărârii se realizează exclusiv în drept, statuările în fapt, ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată, neputând fi cenzurate. Acest caz de casare are în vedere acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între conduita imputată (fapta săvârșită) și configurarea legală a infracțiunii, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate, obiectivă ori subiectivă, prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau numai a unor elemente ale conținutului constitutiv).

Prealabil, Înalta Curte constată că prin încheierea de admitere în principiu s-a stabilit cadrul procesual și limitele evaluării în procedura pendinte, sens în care criticile referitoare la acoperirea prejudiciului și cheltuielile judiciare, respectiv ridicarea măsurii asigurătorii nu pot face obiectul analizei în acest cadru procesual.

Referitor la recursul formulat de inculpatul K., se constată că în carul soluționării acțiunii penale, în sarcina acestuia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, constând în aceea că, în cursul anului 2009, la solicitarea inculpatei A., a întocmit și semnat mai multe cereri în numele altor persoane, cu date nereale, adresate Comisiei de Handicap Cluj, după cum urmează: cererea formulată în numele EE. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele AAA. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele BBB. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele CCC. din 24.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009 și cererea formulată în numele DDD. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009, în care a consemnat date nereale cu privire la starea de sănătate a numiților EE., UU., TT., SS. și OO., acte ce au fost folosite la Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj, în vederea reevaluării acestor persoane și a obținerii unor indemnizații de handicap.

De asemenea, s-a reținut săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune constând în faptul că, în cursul anului 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la solicitarea inculpatei A., i-a ajutat pe inculpatul EE. și pe numiții UU., TT., SS. și OO., întocmind și semnând mai multe cereri adresate Comisiei de Handicap Cluj, care au fost utilizate pentru a induce în eroare această instituție cu privire la reevaluarea stării de sănătate a acestor persoane și pentru a obține fără drept indemnizații lunare de handicap, cauzând un prejudiciu de 223.102 RON bugetului de stat și bugetelor locale.

Înalta Curte constată că baza factuală, în modalitatea în care a fost reținută de către Curtea de Apel Cluj, se suprapune riguros și eficient peste elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., de complicitate la înșelăciune.

În ceea ce privește susținerea inculpatului conform căreia cererile redactate la solicitarea inculpatei A., nu erau apte să conducă la obținerea certificatului de încadrare în grad de handicap și nici a indemnizației de către beneficiari, ci această aptitudine o aveau doar actele medicale și rapoartele psihologice emise de specialiști care impuneau eliberarea respectivelor certificate, Înalta Curte constată că activitatea inculpatului se circumscrie infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune.

Dispozițiile art. 48 din C. pen. definesc complicele ca persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

În ceea ce privește sintagma „înlesnește sau ajută în orice mod” din cuprinsul art. 26 din C. pen. din 1969 și al art. 48 alin. (1) din C. pen., Curtea a reținut că acțiunea de înlesnire, ca act de complicitate, are în vedere acțiuni sau inacțiuni săvârșite de complice anterior săvârșirii faptei de către autorul infracțiunii, care pot consta în fapte precum îndepărtarea obstacolelor din calea autorului infracțiunii și care sunt de natură a-l împiedica pe acesta în realizarea rezoluției infracționale, în procurarea instrumentelor necesare comiterii infracțiunii, în confecționarea unor asemenea instrumente sau în adaptarea lor pentru a putea fi folosite în scopul anterior precizat, în acordarea de sfaturi, în furnizarea de informații sau în alte fapte similare. La rândul său, acțiunea de ajutare, ca formă de complicitate, se referă la acte ce se desfășoară concomitent cu săvârșirea faptelor de către autorul infracțiunii și care pot consta în conduite precum asigurarea pazei pentru a putea comite fapta prevăzută de legea penală, înmânarea unei arme sau a unui obiect contondent, deconectarea unui sistem de alarmă sau distragerea atenției altor persoane. Așa fiind, folosirea de către legiuitor a sintagmei „în orice mod” după expresia „înlesnește sau ajută”, exprimă, de fapt, intenția acestuia de a include în sfera actelor de complicitate și, prin urmare, de a pedepsi, conform regimului juridic prevăzut în privința complicității, orice fapte de înlesnire sau ajutor efectuate în favoarea autorului infracțiunii, indiferent de felul sau modalitatea de comitere a acestora. De altfel, acțiunile sau inacțiunile care înlesnesc sau ajută autorul infracțiunii în punerea în executare a rezoluției sale infracționale pot fi foarte diverse, fiind specifice fiecărei fapte care constituie element material al laturii obiective a unei infracțiuni, dintre cele prevăzute în C. pen. sau în legile speciale, motiv pentru care o enumerare exhaustivă a acestor fapte în cuprinsul dispozițiilor art. 26 din C. pen. din 1969 și ale art. 48 alin. (1) din C. pen. ar fi fost imposibilă. Prin urmare, într-adevăr, legiuitorul a lăsat la latitudinea organelor judiciare, cărora le revine atribuția de a interpreta și aplica textele criticate, încadrarea unor fapte de înlesnire sau ajutare, potrivit dispozițiilor legale analizate, însă aceasta nu presupune per se caracterul discreționar al unei asemenea încadrări, textele criticate prevăzând, într-o manieră clară, că este vorba despre fapte prin care este făcută posibilă sau care concură la săvârșirea infracțiunii. Pentru aceste motive, Curtea reține că prevederile art. 26 din C. pen. din 1969 și ale art. 48 din C. pen. respectă standardele de calitate a legii și exigențele principiului legalității incriminării. (CCR, decizia nr. 697 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 196 din 02.03.2018, par. 14).

Pentru existența complicității nu este necesară o înțelegere, prealabilă sau concomitentă, între autor si complice; ceea ce se cere, sub aspect subiectiv, este numai ca respectivul complice să fi cunoscut ceea ce urmăreste autorul si să fi voit să-l ajute, dorind sau acceptând rezultatul infracțiunii la a cărei săvârsire a contribuit (C.A.Cluj, decizia nr. 399 din 9 martie 2012).

În acest sens, s-a constatat de către instanțele ce au soluționat fondul cauzei că acțiunea inculpatului K. a constituit un ajutor acordat inculpatei A. și beneficiarilor în vederea inducerii în eroare a Comisiei de Handicap Cluj. Chiar dacă simpla redactare a unei cereri nu era suficientă ori aptă a obține rezultatul final, fiind necesară parcurgerea mai multor etape, a constituit un ajutor acordat de inculpat în vederea obținerii certificatelor de handicap, în cadrul întregului lanț infracțional, astfel că s-a considerat că îmbracă forma complicității. S-a evaluat că inculpatul avea reprezentarea ajutorului acordat beneficiarilor, iar aportul său în inițierea acestei proceduri a fost esențial. Chiar dacă, privită singular, cererea sa nu avea aptitudinea de a permite beneficiarilor să obțină un certificat de handicap, conivența infracțională și activitatea concretă a inculpatului au condus, în final, la inducerea în eroare a Comisiei de Handicap Cluj și eliberarea de certificate de handicap cu consecința producerii prejudiciului. Completarea cererii de către inculpat, a determinat reevaluarea beneficiarilor, iar împreună cu activitatea infracțională a celorlalți inculpați, a condus la îndeplinirea rezultatului infracțional.

Astfel, în ceea ce privește, aptitudinea de a induce în eroare a cererilor de reevaluare a stării de sănătate formulate de inculpat, chiar dacă acestea nu puteau influența hotărârea membrilor comisiei, rolul inculpatului în întreg lanțul infracțional, deși mai redus, a permis demararea procedurii de reevaluare care, dublată de activitatea infracțională a cadrelor medicale și a celorlalți inculpați, a condus, în final, la inducerea în eroare a membrilor comisiei.

În ceea ce privește latura subiectivă, Înalta Curte constată considerentele deciziei atacate atestă concluzia în sensul că inculpatul a avut reprezentarea ajutorului acordat inculpatei A. în vederea inducerii în eroare a Comisiei de Handicap, prin întocmirea cererilor inculpatul având reprezentarea faptului că inițiază o procedură de reevaluare a persoanelor cu handicap. Astfel, instanța de apel a arătat: în condițiile în care, la solicitarea inculpatei A., a întocmit în fals și semnat acele cereri, adresate Comisiei de Handicap Cluj, inculpatul nu poate susține că nu știa la ce vor folosi. Mai mult, acesta în cursul urmăririi penale a arătat că inculpata A. i-a dictat conținutul fiecărei cereri, ba chiar i-a cerut să scrie cu caractere diferite, pentru ca acestea să nu aibă același scris. Nu a existat o înțelegere cu beneficiarii acestor cereri, însă a ajutat-o pe A. în planul ei infracțional, având reprezentarea că fapta sa constituie un ajutor dat acelor persoane în numele cărora a formulat acele cereri, comițând în acest fel complicitatea la infracțiunea de înșelăciune. Nu are relevanță nici faptul că nu a dobândit sume de bani în urma infracțiunii, textul prevăzut de lege respectiv art. 215 vechiul C. pen. (art. 244 C. pen.) cu referire la infracțiunea de înșelăciune presupunând o actiune de inducere in eroare, care poate fi savarsită prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul, un folos material si daca s-a pricinuit o paguba, în speță folosul fiind obținut de inculpatul EE. și numiții UU., TT., SS. și OO..

Cu privire la inculpata A., instanța de apel a reținut că, în perioada 2007-2010, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a ajutat pe inculpații L., N., O., Q., R., S., T., U., V., X., Y., Z., VV., WW., XX., AA., BB., EE., YY., FF., ZZ., HH., JJ., KK., MM. și LL. să inducă în eroare pe reprezentanții Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj, prin folosirea unor documente medicale și evaluări psihologice în care erau menționate afecțiuni psihice nereale și să obțină astfel, fără drept, indemnizații lunare pentru persoane cu handicap, cauzând un prejudiciu bugetului de stat și bugetelor locale.

Și în cazul acestei inculpate baza factuală, în modalitatea în care a fost reținută de către instanța de apel se suprapune riguros și eficient peste elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., de complicitate la înșelăciune.

În acest sens, se constată că acțiunile inculpatei A. de a sprijini beneficiarii să realizeze, în mod nelegal, venituri, prin obținerea și folosirea unor documente medicale care nu corespund adevărului, cauzând astfel un prejudiciu atât bugetului de stat, cât și bugetelor localităților de domiciliu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

Activitatea concretă a inculpatei coroborată cu conivența infracțională a celorlalți inculpați a determinat inducerea în eroare a Comisiei de Handicap Cluj și obținerea certificatelor de handicap.

Rolul esențial al inculpatei în întreg lanțul cauzal a fost reținut de instanța de apel: Convorbirile telefonice dintre A. și S., EE., FF., H. și LL. confirmă relația dintre acești beneficiari și inculpată, dar mai ales preocupările lor privind ascunderea modului ilicit de obținere a veniturilor cu titlu de indemnizație de handicap. În plus, documentele descoperite la percheziția efectuată la domiciliul inculpatei au relevat existența unui număr mare de persoane cu privire la care exista suspiciunea efectuării de demersuri pentru obținerea în mod ilegal a unor astfel de venituri. (…) Declarațiile inculpaților P. și W., DD., PP., K. date în cursul urmării penale au confirmat colaborarea cu inculpata A. și rolul fiecăruia în procedura de obținere în mod nelegal a certificatelor de încadrare în grad de handicap. Faptul că unii dintre aceștia au revenit în cursul judecății cauzei asupra poziției procesuale nu are vreo influență cu privire la stabilirea adevărului în prezenta cauză, mai cu seamă că aceste modificări nu au avut la bază o reală justificare.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta inculpatei și eliberarea certificatelor de handicap, instanța de apel a reținut aceea că acțiunile inculpatei și rolul acesteia în procedura de obținere a certificatelor medicale, alături de acțiunile celorlalți inculpați, au determinat eliberarea acestor certificate și impun antrenarea răspunderii penale pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune.

Cu privire la inculpatul J., instanțele ce au soluționat acțiunea penală au reținut săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în formă continuată, constând în aceea că, în perioada 2007-2008, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la solicitarea inculpatei A., i-a ajutat pe inculpații L., N., O., Q., R., B., S., C., T., D., U. și XX., furnizându-le examene psihologice și teste MMSE în care a consemnat psihodiagnostice și punctaje nereale, în baza cărora inculpații au obținut fără drept indemnizații lunare de handicap și au cauzat un prejudiciu bugetului de stat și bugetelor locale.

Astfel cum s-a arătat de către aceste instanțe și cu privire la situația juridică a celorlalți recurenți, ajutorul acordat în vederea obținerii certificatelor de handicap, integrat în cadrul întregului lanț infracțional a îmbrăcat forma complicității la infracțiunea de înșelăciune. S-a considerat că și în condițiile în care, privită ut singuli, activitatea inculpatului nu ar fi avut rezultatul urmărit, cumulată cu acțiunea celorlalți inculpați și susținută cu documentele întocmite în fals, a condus la reevaluarea stării de sănătate a beneficiarilor și, în final, la inducerea în eroarea a Comisiei de Hanicap Cluj.

De altfel, acest aspect a fost reținut și de instanța de apel: așa cum s-a arătat anterior, poate că singure testele MMSE completate de inculpat nu ar fi dus la rezultatul scontat și astfel nu s-ar fi săvârșit infracțiunea de înșelăciune, însă împreună cu celelelate documente întocmite în fals de restul inculpaților, constituind dosarul fiecărui pacient, au declanșat reevaluarea stării de sănătate a acestor persoane de către comisie și au avut rezultatul scontat, respectiv inducerea în eroare a Comisiei de Handicap Cluj pentru a obține fără drept indemnizații lunare de handicap. De aceea a și fost angrenată răspunderea tuturor acestor persoane.

Totodată, în ceea ce privește lipsa înțelegerii cu ceilalți inculpați, a fost evaluat de instanța de apel astfel: Ori, în condițiile în care, la solicitarea inculpatei A., a întocmit teste care au fost folosite apoi la Comisia de Handicap Cluj, nu poate susține că nu știa la ce vor folosi acele teste. Nu a existat o înțelegere cu beneficiarii acestor teste, însă a ajutat-o pe A. în planul ei infracțional, având reprezentarea că fapta sa constituie un ajutor dat acestor persoane în comiterea infracțiunii, si comițând în acest fel complicitatea la infracțiunea de înșelăciune. Pe de altă parte, inculpatul a recunoscut că în general testele MMSE sunt solicitate pentru persoanele care urmează să se prezinte în fața comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap. Oricum, această împrejurare nu poate justifica consemnările nereale pe care le-a făcut acesta în actele întocmite pentru inculpați, aceștia nefiind prezenți în fața sa la evaluare.

Față de aceste considerente, instanța de recurs apreciază că faptele recurenților, astfel cum au fost reținute și descrise pe baza probatoriilor evaluate de instanțele de fond și de apel, se circumscriu actelor de complicitate la infracțiunea înșelăciune.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de recurenții inculpați J., K. și A. împotriva deciziei penale nr. 1219/A din data de 12 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.