Existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură. Determinarea caracterului mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte

• Constituţia României: art. 147
• Constituția României: art. 15 alin. (2)
• NCP: art. 155 alin. (1)
• NCP: art. 244 alin. (1) (2)
• NCP: art. 3
• NCP: art. 322 alin. (1)
• NCP: art. 35 alin. (1)
• NCP: art. 48 alin. (1)
• NCP: art. 5
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II a
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 396 alin. (6)
• NCPP: art. 426 alin. (1) lit. b)

Prin Sentința penală nr. 150/F din 6 august 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală (pronunțată în al doilea ciclu procesual), s-au dispus următoarele:

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și partea civilă D.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 253/A din 6 decembrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cauza, prin prisma criticilor invocate în ceea ce privește cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererile de contestație în anulare, contestatorii A. și B. au susținut că s-a împlinit termenul privind prescripția generală a răspunderii penale cu referire la infracțiunile pentru care au fost condamnați, arătând că, în perioada 10 septembrie 2018 – 30 mai 2022, a subzistat un vid legislativ, în care nu erau reglementate actele prin care putea fi întreruptă prescripția răspunderii penale și, pe cale de consecință, aceasta nu a putut fi întreruptă prin niciun act procedural efectuat în cauză. Față de lipsa unui text de lege lămuritor pentru clarificarea intervenției prescripției, contestatorii au apreciat că se impune să se constate intervenția prescripției generale a răspunderii penale ca urmare a trecerii unei perioade mai mari de 5 ani de la momentul săvârșirii faptelor (atât pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cât și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen.), cu luarea în considerare a datei săvârșirii faptelor 04.03.2011 și, respectiv, 25.03.2011.

Înalta Curte reține că omisiunea de a analiza o cauză de încetare a procesului penal care nu a fost pusă în discuția contradictorie a participanților procesuali nici din oficiu, nici la cerere, se subsumează noțiunii de eroare de procedură, remediabilă pe calea contestației în anulare, în baza temeiului prev. de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Prealabil analizării cauzei de încetare a procesului penal invocată de contestatori, instanța reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018) s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerentele aceste hotărâri reținându-se că:

„…în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale” (parag. 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

„(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.

Deopotrivă, trebuie notat că prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că „în egală măsură, în contextul examinării instituției prescripției răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparținând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) și una aparținând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripției), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeași interdicție intră și combinarea în cauzele pendinte a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existența caracterului întreruptiv al cursului prescripției în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziții legale succesive.

Revine fiecărei instanțe de judecată învestită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia”.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 – 25.06.2018 – și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 – 30.05.2022 – nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Tot cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite cu soluționarea unei căi extraordinare de atac, respectiv o contestație în anulare. În această cale extraordinară de atac, în situația indicată de apărare ca fiind cea în care inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, instanța nu poate schimba legea stabilită de instanța de apel ca fiind incidentă raportului juridic, iar examinarea legalității hotărârii este analizată doar în raport de acea lege.

Așadar, prin prisma cazului de contestație în anulare reglementat de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanța analizează dacă inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, prin raportare la legea mai favorabilă reținută prin hotărârea definitivă pronunțată de instanța de apel.

În prezenta cauză, instanța de apel a reținut că legea incidentă este reprezentată de actualul C. pen.

Drept urmare, Înalta Curte va analiza dacă la data soluționării apelurilor, respectiv la 23 aprilie 2021, în cauză existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv incidența dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel cum aceste prevederi au fost reconfigurate prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 în interpretarea dată prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022.

În acest sens, instanța reține că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt sancționate după cum urmează:

– infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. (inculpata A.), respectiv înșelăciune în forma de participație a complicității, prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. (inculpatul B.) se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani;

– infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., „(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt: (…) d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani; (…)”. Alineatul 2 al aceluiași articol reglementează momentul de la care curg aceste termene. Astfel, „Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act”.

În privința infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., termenul de prescripție generală a răspunderii penală curge de la data săvârșirii infracțiunii. Conform celor reținute cu titlu definitiv de instanța de apel, consumarea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen. a intervenit la data producerii rezultatului acțiunii ilicite – respectiv, 04.04.2013.

Drept urmare, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. (inculpata A.), respectiv înșelăciune în forma de participație a complicității, prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. (inculpatul B.) termenul de prescripție generală a răspunderii penale curge de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv 04.04.2013, împlinindu-se la data de 03.04.2018.

Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., având în vedere că instanța de apel a reținut că a fost săvârșită în formă continuată, conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție generală a răspunderii penală curge de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni în cazul acestei infracțiuni. Privitor la această infracțiune, instanța de apel a reținut ca dată a epuizării unității legale de infracțiune data de 17.01.2013, la care s-a produs ultima activitate subsumată laturii sale obiective.

Așadar, în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., termenul curge de la data epuizării activității infracționale, respectiv de la 17.01.2013, împlinindu-se la 16.01.2018.

Ca atare, având în vedere că la data soluționării apelurilor, respectiv la 23 aprilie 2021, era împlinit termenul de prescripție generală a răspunderii penale atât în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cât și cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestațiile în anulare formulate de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 126/A din 23 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, va desființa, în parte, hotărârea atacată, sub aspectul laturii penale, cu privire la cei doi condamnați și rejudecând, în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II a din C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal față de inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:

– înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

– fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (9 acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II a din C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:

– înșelăciune în forma de participație a complicității, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

– fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (8 acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu sunt contrare deciziei.

Vor fi anulate formele de executare emise în cauză.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatorii condamnați, în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului și se vor suporta din fondurile Ministerului de Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.