„Enciclopedia Juridică Română este o necesitate şi o datorie istorică a ştiinţelor juridice, a culturii şi civilizaţiei româneşti!” (II)

6 iul. 2016
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1307
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

👍Vezi și: „Enciclopedia Juridică Română este o necesitate și o datorie istorică a științelor juridice, a culturii și civilizației românești!” (I)

SMART LAW CONFERENCES. Psihologia judiciară în procesul penal

Interviu cu prof. univ. dr. Iosif Urs, Președintele Universității Titu Maiorescu, inițiatorul și coordonatorul Proiectului „Enciclopedia Juridică Română”

Sorin Ivan: Ce ne puteți spune despre lansarea Enciclopediei la Academia Română?

Iosif Urs: Evenimentul a avut loc sub titulatura: Lansarea oficială a proiec­tului științific național „Enciclopedia Juridică Română”, în 16 aprilie 2015, în Aula Academiei Române. Lansarea s-a bucurat de o participare prestigioasă, formată din conducerea Academiei Române, personalități de marcă ale lumii academice, reprezentanți ai unor instituții emblematice din domeniul juridic, între care enumăr: Uniunea Juriștilor din România, Înalta Curte de Casație și Justiție, Asociația Magistraților din România, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Națională a Barourilor din România, Uniunea Națională a Notarilor Publici, reprezentanți ai facultăților de drept, universitari, cercetători științifici, doctoranzi, masteranzi, studenți.

În cadrul manifestării, academicianul Alexandru Surdu, vicepreședintele Academiei Române, a ținut un discurs magistral cu titlul „Vremea judecătorilor”, întemeiat cultural, inclusiv pe izvoare biblice, o pledoarie pentru importanța și rolul justiției într-o societate democratică, uzând și de exemplificări per a contrario din regimul comunist, pentru educația juridică a cetățenilor și a tinerelor generații, ca mod de a edifica o lume armonioasă, guvernată de principii, legi și norme. Profesorul Mircea Duțu a prezentat un „Argumentum pentru o Enciclopedie Juridică Română”, în care a susținut cu argumente solide necesitatea realizării unei asemenea lucrări. În ceea ce mă privește, am avut intervenția: „Istoria, dimensiunile și perspectivele unui proiect științific național”, în care am făcut o prezentare amplă a proiectului Enciclopediei, a importanței ei pentru lumea științifică și academică, pentru cultura și civilizația românească. A fost, într-adevăr, un eveniment memorabil, care a consemnat în mod oficial, sub înalta cupolă a Academiei Române, importanța majoră și valoarea excepțională ale acestui proiect.

Sorin Ivan: Să revenim acum la câteva date concrete privitoare la Enciclopedie. Un astfel de proiect necesită o muncă pe măsură, în ordinea documentării, sistematizării, sintezei și redactării. Cine face, în prezent, tot acest efort titanic, cine scrie Enciclopedia?

Iosif Urs: Am reușit să alcătuiesc un colectiv amplu de autori, format din cadre didactice universitare, cercetători științifici, juriști, doctrinari și practicieni, autori consacrați în domeniul științelor juridice și în domenii complementare. Între ei se află și nume de rezonanță, profesori și autori de prestigiu, dar și tineri cercetători și juriști, cadre universitare aflate în perioada de dezvoltare a carierei. Fiecare dintre aceștia redactează un număr de articole, distribuite în funcție de specializarea din domeniul dreptului în care activează. Dată fiind valoarea individuală a autorilor și anvergura științifică a colectivului, este cert că îndeplinim condițiile pentru a crea o lucrare de valoare.

Din rațiuni organizatorice, am creat o redacție, un fel de „cartier general” al Enciclopediei, de unde coordonăm opera, unde strângem materialele, le organizăm, le trecem prin întregul proces editorial necesar. Deocamdată, activitatea noastră se desfășoară pe două mari coordonate: prima, sistematizarea, selecția, actualizarea materialelor realizate până în prezent, unele în concordanță cu legile care au fost abrogate, uniformizarea și integrarea lor în logica și structura lucrării; cea de-a doua, redactarea de articole noi, într-un proces de anvergură și de mare intensitate științifică și creativă. Este un volum uriaș de informație, care trebuie parcurs, abordat în cadrul unei operațiuni ample de documentare, cercetare și studiu, care cere timp, efort și dăruire. Realizarea unei asemenea lucrări reclamă nu numai competență, ci și responsabilitate și etică științifică.

Sorin Ivan: O problemă de fond. Articolele și temele abordate în lucrare predispun la interpretări științifice ale autorilor, la deschiderea, în cadrul tratării unui subiect (termen, concept, teorie, instituție, persoană etc.), a unui front de discuții, de diferențe, divergențe conceptuale și chiar de polemici. După cum ați spus, sunt, între autori, personalități ale dreptului, autori de marcă, teoreticieni și practicieni care țin să-și promoveze propriul punct de vedere.

Iosif Urs: Aveți dreptate. Există această tendință, care, de altfel, este firească. Dar Enciclopedia nu este un curs ori un tratat de drept, în care autorul își expune propriile teorii, disociindu-se de cele existente, avansând propriile teorii și interpretări, venind cu propuneri „de lege ferenda”. Dorim ca, în Enciclopedie, să promovăm o abordare neutră, obiectivă, atâta cât putem vorbi de obiectivitate, care să surprindă esențialul în definirea termenilor, fără ca autorul să intre, în corpul articolului, în dispute teoretice ori polemici științifice. Subliniez: „în corpul articolului”, pentru că aici, personal, am venit cu o inovație: în textul propriu-zis vor exista trimiteri către un capitol final de Referințe științifice, care va cuprinde cele mai relevante teorii, interpretări, opinii, dezbateri, polemici cu privire la subiectul respectiv. Capitolul de referințe va fi urmat de o amplă Bibliografie. Astfel că lectura articolului de Enciclopedie oferă informația necesară, obiectivă științific, sintetizată, concentrată, esențializată, iar capitolul de Referințe pune la dispoziția celui care vrea să dezvolte tema trimiteri, link-uri către cele mai relevante teorii, doctrine, interpretări în materie. Mai departe, capitolul Bibliografie, de mari dimensiuni, creează cadrul larg de studiere, aprofundare, dezvoltare a temei pentru cei interesați. În felul acesta, credem, ne vom menține pe o linie neutră, obiectivă, pe o abordare corectă din punct de vedere științific, academică, dând curs unei necesare „scientific correctness”.

Sorin Ivan: De unde începe și unde se termină Enciclopedia? Câte volume va avea?

Iosif Urs: Vă răspund simplu: începe de la litera A și se încheie cu litera Z. Începem cu, să spunem, „ab initio”, cu primii termeni, între care se află o noțiune fundamentală, „Adevăr”, și încheiem cu, de pildă, „zi de sărbătoare legală” ori „zilier”. Enciclopedia acoperă întregul alfabet, întregul domeniu al științelor juridice, dar se extinde și în domenii conexe, complementare, vizând astfel cultura și civilizația românească în ansamblul lor. Enciclopedia Juridică Română este „Alfa și Omega” Dreptului românesc. Privitor la numărul volumelor, am proiectat-o în zece tomuri, grupate, fiecare, pe un interval din alfabet. Primul volum, gândit, inițial, să acopere intervalul A-C, va trata, în urma reevaluării, primele două litere, segmentul A-B. Materialul este imens ca volum și întindere, de aceea operăm această restructurare. Celelalte volume depind, și ele, de volumul materialului implicat de fiecare literă. Dar, ca proiecție, văd Enciclopedia ca pe o lucrare în 10 volume, 10 tomuri masive, care adună între coperte științele juridice din spațiul nostru, un domeniu fundamental, care a contribuit în chip major la dezvoltarea și evoluția civilizației românești.

Sorin Ivan: Proiectul poartă numele „Enciclopedia Juridică Română”. Așadar, lucrarea se dezvoltă în interiorul științelor juridice, culturii și civilizației românești. Nu vorbim de o enciclopedie universală. În ce măsură este totuși deschisă spre nume, noțiuni, concepte, instituții din aria universală a dreptului?

Iosif Urs: Ați formulat o problemă esențială, care m-a preocupat și mă preocupă. Într-adevăr, ne referim la dreptul românesc, la științele juridice, la legi, acte, instituții, personalități, biografii, opere din spațiul nostru. În același timp, principiile, marii gânditori și teoreticieni, filosofii dreptului, cei care au contribuit la dezvoltarea dreptului, de pe vremea Imperiului Roman până în epoca modernă, altfel spus, conceptele, teoriile, instituțiile, actele, personalitățile de anvergură universală nu pot fi lăsate la o parte. Nu văd o Enciclopedie Juridică Română în care să nu apară marii legislatori și juriști sau marii gânditori, nume ca Justianian, Ulpian, Solone, Hegel, Napoleon etc. Dreptul românesc își are originile, și direct, prin legea pământului, și prin dreptul francez, în dreptul roman. De asemenea, el s-a dezvoltat și evoluează în cadrul științei dreptului, al culturii și civilizației europene. Trecerea sub tăcere a surselor, a conceptelor, a marilor figuri europene și universale ar însemna ignorarea rădăcinilor și a izvoarelor, scoaterea dreptului românesc din cadrul istoric al apariției și evoluției lui. Iar în materie editorială, ar însemna o operă incompletă, într-un mod fundamental, care se referă la filosofia și viziunea alcătuirii ei. Prin urmare, creăm această deschidere, firească, spre universalitate, și integrăm, în urma unui proces de selecție, numele, conceptele, teoriile, instituțiile, actele emblematice din știința dreptului, din cultura și civilizația universală în Enciclopedia Juridică Română.

Sorin Ivan: Cum priviți, dacă încercați să vă detașați, să aveți o viziune de ansamblu, obiectivă, asupra EJR, acest proiect grandios?

Iosif Urs: Cuvântul vă aparține, dar, cum spunem noi în drept, achiesez la el. Enciclopedia este sau, mai exact, trebuie să devină o operă grandioasă, un monument al științei și civilizației românești. Să mă detașez, pentru a avea o imagine absolut obiectivă, nu este ușor, dar, în același timp, rămân lucid și privesc lucrurile realist. Am început o lucrare de mare dificultate și suntem abia la început. Lucrăm, cum observam, la primul volum, A-B. Ne așteaptă celelalte, până la sfârșitul alfabetului, până la Z. Este o cale lungă, foarte lungă de străbătut. Sperăm să o parcurgem împreună și să edificăm opera. Visez, încă de acum, la momentul în care vom așeza peste cele nouă volume pe cel de-al zecelea și vom încheia lucrarea. Finis coronat opus. Vom avea o construcție de 10 tomuri masive, vom avea Enciclopedia. Și atunci, abia atunci, mutatis mutandis, voi putea spune și eu, ca Horațiu: „Exegi monumentum…” Am ridicat un monument al științei juridice, al culturii și civilizației românești care să rămână generațiilor viitoare!

Interviu realizat de Sorin IVAN.

Mulțumim Revistei Tribuna Învățământului.

 

„Enciclopedia Juridică Română este o necesitate și o datorie istorică a științelor juridice, a culturii și civilizației românești!” (II) was last modified: iunie 30th, 2016 by Iosif Urs
0 Shares

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter