„Enciclopedia Juridică Română este o necesitate şi o datorie istorică a ştiinţelor juridice, a culturii şi civilizaţiei româneşti!” (I)

Interviu cu prof. univ. dr. Iosif Urs, Președintele Universității Titu Maiorescu, inițiatorul și coordonatorul Proiectului „Enciclopedia Juridică Română”

Sorin Ivan: Domnule Președinte, sunteți angrenat, ca inițiator, coordonator și autor, într-un proiect de anvergură, care poartă un nume impozant și impresionant: „Enciclopedia Juridică Română”. Sunteți, prin urmare, persoana cea mai autorizată să ne vorbească despre această operă. Pentru început, cum s-a născut ideea?

Iosif Urs: „Enciclopedia Juridică Română” este un proiect pe care l-am inițiat în calitate de rector al Universității Titu Maiorescu, din București, în anul 2007. Această poziție academică mi-a creat posibilitatea administrativă de a pune în operă o asemenea idee. Dar, înainte de toate, am gândit acest proiect ca jurist și profesor de drept, două calități care îmi dau identitatea intelectuală și academică. În calitate de student – la Universitatea Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca, școală de care, mărturisesc, sunt mândru –, ca om de drept și ca profesor, am resimțit mereu necesitatea unei enciclopedii juridice. Enciclopedia este – dacă pot spune așa – un vis mai vechi al lumii juridice românești. Ideea proiectului s-a născut, cred, în perioada doctoratului meu – la aceeași universitate de prestigiu –, când am resimțit, în mod acut, absența unei astfel de lucrări. În timp, ea a prins un contur din ce în ce mai clar, s-a cristalizat din punctul de vedere al conceptului, al structurii și conținutului. Dar a trebuit să treacă timpul, să se schimbe vremurile pentru ca un proiect de asemenea dimensiuni și atare complexitate să devină posibil.

Sorin Ivan: Ce este Enciclopedia Juridică Română? Cum ați defini-o?

Iosif Urs: Este o lucrare de mari dimensiuni, care își propune să cuprindă în volumele ei toată informația științifică și culturală, fundamentală, relevantă, din domeniul științelor juridice românești. Din punctul de vedere al structurii, va cuprinde: noțiuni, concepte, instituții, personalități, publicații, lucrări de marcă, edificii etc. Obiectivul nostru este să realizăm o operă fundamentală pentru știința, cultura și civilizația românească, o lucrare majoră care să rămână peste generații. Va fi o operă importantă pentru domeniul științelor juridice, pentru specialiștii și profesioniștii dreptului, pentru magistrați, avocați, consilieri juridici, executori judecătorești, notari, dar nu numai pentru ei. Enciclopedia va fi o sursă științifică de informare, de studiu și cercetare, un izvor de informație autorizată, semnată de specialiști în domeniu, un instrument de lucru pentru universitari, pentru cadre didactice în general, pentru cercetători, pentru studenți, masteranzi, doctoranzi, cercetători postdoctorali, din domenii diverse, pentru mediul de afaceri, antreprenori, pentru un public foarte larg. Acesta este și sensul unei enciclopedii: să ofere informație autorizată tuturor celor interesați.

În ceea ce mă privește, văd această Enciclopedie ca pe o poartă deschisă către un univers fascinant, de dimensiuni impresionante: dreptul, științele juridice. Prin urmare, ca lucrare holistică, Enciclopedia are o adresabilitate atât specializată, cât și generală. Acest lucru este cu atât mai valabil astăzi, când paradigma cunoașterii se schimbă, când modelul studiului limitat la specialitate este, treptat, substituit de modelul cercetării interdisciplinare, multidisciplinare și transdisciplinare. Aș putea spune că este o lucrare necesară, oportună și utilă pentru paradigma cunoașterii din prezent și din viitor. Mai mult, afirm cu toată convingerea că „Enciclopedia Juridică Română” este o necesitate și o datorie istorică a științei dreptului, a culturii și civilizației românești!

Sorin Ivan: Despre început ce ne puteți spune? Cum au decurs lucrurile?

Iosif Urs: Am început în anul 2007, cu un colectiv restrâns de autori. Ne aflam în fața unei lucrări uriașe ca dimensiuni, de mare complexitate și dificultate. Startul a fost extrem de dificil. Eram în situația explo­ratorului temerar în fața unei jungle virgine, imense, impresionante, tulburat de imensitatea și măreția acesteia, deconcertat în asemenea măsură încât nu știa de unde să-și înceapă explorarea. Sau, dacă vreți, a alpinistului care vrea să escaladeze Everestul, copleșit de înălțimea nesfârșită a muntelui… A trebuit să elaborăm, pentru început, câteva instrumente de lucru: o metodologie, o structură de abordare a fiecărui termen, o listă de termeni, aflată în continuă completare și îmbogățire, să coagulăm un colectiv de autori, din ce în ce mai cuprinzător. Am început redactarea primilor termeni, cărora li s-au adăugat alții și alții. Proiectul a început greu, lucrurile au înaintat lent, cu dificultate. Sunt antrenați peste 100 de autori.

Sorin Ivan: Știm că în procesul de redactare a primului volum a apărut, la un moment dat, o situație de criză. Despre ce este vorba cu exactitate?

Iosif Urs: În istoria Enciclopediei, pentru că, iată, vorbim și de o istorie a acesteia, a intervenit o situație dramatică. A fost un moment obiectiv, generat politic și administrativ, izvorât, fără îndoială, dintr-o necesitate: schimbarea codurilor: Codul civil și Codul de procedură civilă, Codul penal și Codul de procedură penală, Codul fiscal. A fost, dacă pot spune astfel, o lovitură de grație dată proiectului nostru. Tot ce se lucrase până în acel moment – și se lucrase mult, se adunase un material scris important, munca de ani de zile a unui colectiv de specialiști – trebuia refăcut. Pentru că, de vreme ce textul de lege fusese abrogat, își pierduse, în alți termeni, actualitatea și valabilitatea, nici articolele din Enciclopedie referitoare la legile și codurile abrogate nu mai erau valabile, cel puțin parțial. Astfel că, în elaborarea Enciclopediei, am trăit un moment de sincopă, de blocaj, în care munca de până atunci a fost în parte anulată. Odată cu aprobarea noilor coduri, am reluat totul, aproape de la capăt. O muncă de Sisif, un efort teribil care, dacă privesc acum înapoi, nici eu nu realizez cum a fost posibil.

Sorin Ivan: În ce stadiu se află Enciclopedia la ora de față?

Iosif Urs: În prezent, se lucrează intens, pe toate fronturile conceptuale, auctoriale și administrative, la Enciclopedie. Am strâns deja un material impresionant, iar acesta reprezintă numai o parte a primei părți, ca să spun așa. Lucrăm la primul volum al Enciclopediei Juridice Române, literele A-C. Întâmplător sau nu, acest segment al alfabetului cuprinde un volum de informație enorm, care trebuie consemnat și inclus în primul tom al lucrării. Am ajuns însă într-un punct din care nu există decât un singur sens: înainte. Nu ne mai oprim, nu ne mai putem întoarce. Continuăm lucrarea, construim opera, care va fi una monumentală. Enciclopedia va fi monumentul științelor juridice românești.

Trebuie să fac o mențiune importantă. Faptul că am reușit să parcurgem acest drum al începutului, greu, sinuos, sisific, a fost posibil prin dăruirea autorilor, prin atitudinea lor de colaborare și deschidere, care exprimă un spirit academic prin excelență. Toți au înțeles că participă la o lucrare excepțională, edificată pentru prezent și pentru viitor, de care au vrut și vor să-și lege numele. Le mulțumesc tuturor, încă o dată, și pe această cale. Fără ei, proiectul ar fi rămas și ar rămâne, în continuare, o frumoasă și utopică idee.

Sorin Ivan: Cum a fost primit proiectul Enciclopediei în lumea științelor juridice și în spațiul academic românesc?

Iosif Urs: În mod diferit. Unii au primit ideea Enciclopediei cu bucurie și entuziasm, ca pe o operă necesară, care, în sfârșit, începe, alții, cu scepticism. Conștiința dimensiunii și dificultății ei a fost ca un zid dincolo de care era dificil să întrevezi ceva. Dar nu a fost numai atât. Vedeți, și lumea noastră, a juriștilor, și mediul academic sunt definite nu numai de preocupări înalte pentru educație, studiu, cercetare, creație științifică, ci și de pasiuni, care, în definitiv, sunt normale, sunt umane. „Homo sum…”, spune adagiul latin… Un atare proiect nu a fost prizat cu aceeași bucurie, cu același entuziasm academic de toată lumea. Orice proiect de asemenea anvergură nu poate să nu stârnească reacții, polemici, patimi, pasiuni.

Vă mărturisesc un lucru: prea puțini au fost cei care au creditat această lucrare cu vreo șansă, prea puțini au fost cei care au crezut în ea. Mulți au privit-o și încă o privesc ca pe o utopie, ca pe o între­prindere megalomanică, imposibil de realizat. În ceea ce mă privește, am crezut în Enciclopedie de când ideea ei m-a cuprins și m-a fascinat până la ora de față. Pot spune că această fascinație este din ce în ce mai intensă, pe măsură ce lucrarea se cristalizează, când primul volum devine, pe zi ce trece, dintr-o îndepărtată posibilitate, ancorată într-un viitor incert, sine die, o certitudine, cu termen, cu deadline. Pe care, în paranteză fie spus, nădăjduiesc, și mă lupt pentru acest lucru, să-l respectăm.

Sorin Ivan: O operă de asemenea importanță pentru știința, cultura și civilizația românească are nevoie de un suport instituțional solid. Cine și-a asumat această misiune dificilă, de a susține și de a edita Enciclopedia Juridică Română?

Iosif Urs: Proiectul Enciclopediei este inițiat și se desfășoară în cadrul Universității Titu Maiorescu. Aici aș face o scurtă digresiune. Universitatea noastră `l are drept patron spiritual pe Titu Maiorescu, considerat fondatorul culturii și civilizației românești moderne. Pentru noi este nu numai un nume răsunător, ci și un blazon spiritual și cultural, de care suntem mândri și pe care ne străduim, prin tot ceea ce facem în educația academică și cercetarea științifică, să-l onorăm. Titu Maiorescu a fost el însuși o figură enciclopedică, de tip renascentist. Ca formație, a fost și jurist, licențiat în drept la Sorbona. Ulterior, pe lângă profesor universitar, rector al Universității din Iași (la vârsta de 22 de ani!), critic literar, mentorul „Junimii” și al „Convorbirilor literare”, politician de prim rang, șef de partid, ministru, prim-ministru, a fost și avocat.

În acest cadru spiritual, mi se pare nu numai onorant, ci și potrivit ca Universitatea care poartă numele lui Titu Maiorescu, ilustrul întemeietor al instituțiilor culturale ale României moderne, să realizeze Enciclopedia Juridică Română.

Proiectul se bucură de susținerea și de girul Academiei Române, prin parteneriatul realizat între Universitatea Titu Maiorescu și Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei. Aș vrea să subliniez aici excelenta colaborare desfășurată în cadrul acestui parteneriat, prin implicarea profesorului universitar Mircea Duțu, directorul ICJ, și a altor cercetători ai Institutului. De asemenea, am convenit cu președintele Academiei de Științe Juridice, dl senator Ioan Chelaru, și acționăm împreună pentru cuprinderea și a altor personalități, coautori ai Enciclopediei Juridice Române. Prin această „alianță academică”, între Universitate și Institutul de profil al Academiei, creăm un cadru științific de elită pentru realizarea proiectului Enciclopediei, din care fac parte numele cele mai importante ale științelor juridice, ale cercetării științifice și ale învățământului superior din România. Având girul Academiei Române, Enciclopedia are toate șansele să devină ceea ce ne dorim: o operă importantă, un monument al științei, culturii și civilizației românești.

Interviu realizat de Sorin Ivan.

Mulțumim Revistei Tribuna Învățământului.

👍Vezi și: „Enciclopedia Juridică Română este o necesitate și o datorie istorică a științelor juridice, a culturii și civilizației românești!” (II)