[IN MEMORIAM] Discursul domnului Stanciu Cărpenaru cu prilejul lansării lucrării „Tratat de drept comercial român, ediția a VI-a, actualizată. Ediție jubiliară 2009-2019 (10 ani de la prima apariție)”, autor Stanciu D. Cărpenaru

Stanciu Cărpenaru: Doamnelor și domnilor distinși reprezentanți ai instituției Justiției din România, care ați avut bunăvoința să rămâneți în sală, să participați la acest eveniment, care pentru un om de învățământ reprezintă ceva. Poate nu pentru toată lumea, dar pentru învățământul juridic cred că înseamnă ceva.

Stimați invitați, aș dori în primul rând să mulțumesc organizatorilor pentru invitația de a participa pentru prima oară la Ziua Justiției; dar mai ales pentru onoarea care mi s-a făcut, de a se lansa ediția a șasea a Tratatului, jubiliară, în cadrul acestei manifestări a reprezentanților Justiției. Cu toată modestia, încerc să interpretez acest gest ca un omagiu adus unei activități de aproape 60 de ani dedicată învățământului juridic superior și cercetării juridice în domeniu; și în special contribuției pe care o recunosc, în legătură cu renașterea și dezvoltarea Dreptului comercial în perioada postbelică.

Doamnelor și domnilor, este un lucru cunoscut că necesitatea studierii Dreptului comercial a apărut după 1989 și este legată de schimbările economice, sociale, politice și în special de trecerea de la economia planificată la economia de piață liberă. Așa cum ne amintim, chiar din ’90 au început să apară primele reglementări legale referitoare la noul sistem economic. Vă reamintesc Legea 31 privind societățile comerciale, Legea 15 privind Registrul Comerțului și altele. Cum era și firesc, învățământul juridic trebuia să reacționeze, astfel încât a fost introdusă disciplina Drept comercial în planul de învățământ. Pentru mine, introducerea în planul de învățământ a acestei discipline a pus în fața mea o opțiune. Aveam posibilitatea să continui să predau ceea ce predasem 30 de ani – Drept civil și Drept economic. Dreptul economic însă, între timp devenise istorie. Dar în materia obligațiilor și succesiunilor puteam continua. Sau să abordez șansa unui nou început: să mă apuc să studiez Dreptul comercial. Și, cu entuziasmul celei de-a doua tinereți – aveam 55 de ani – m-am apucat să studiez Dreptul comercial. Pentru prima oară, o carte de Drept comercial am citit-o în vara anului 1990. Totuși, această îndrăzneală, pentru că nu era ceva… mă bazam pe două elemente. Primul: Destinul avusese grijă să mă pregătească pentru această șansă nouă, prin cunoștințele de Drept civil pe care le dobândisem în privința obligațiilor, teoria generală și contracte, succesiuni, sub îndrumarea iluștrilor profesori ai facultății, Francisc Deac și Constantin Stătescu. Apoi am descoperit că, printr-un hazard al istoriei, Codul comercial de la 1867 era în vigoare. Și că exista o bogată bibliografie privind Dreptul comercial, lucrări publicate cel mai recent în anul 1948; sigur, și literatură franceză. Pornind de la aceste premise, m-am apucat și am început să studiez, să fac prelegeri săptămână de săptămână, timp de cinci ani am aprofundat materia, am publicat părți de curs, ’92, ’93, ’94, și în ’95 am publicat Manualul de Drept comercial român. Acest manual era primul manual de nivel universitar și care conținea o contribuție la renașterea Dreptului comercial. El a fost instrumentul pe care l-au folosit studenții facultăților de Drept din țară și ai facultăților economice pentru pregătire. Și a fost instrumentul pentru pregătirea foștilor mei studenți, și anume judecători, avocați, procurori ș.a.m.d., care au fost nevoiți să învețe din mers noua materie, ca să satisfacă exigențele profesiilor în noile condiții.

Am continuat studierea materiei Dreptului comercial și, în 2009, am publicat prima ediție a Tratatului de Drept comercial. Dar în 2009, vă amintiți, a fost adoptat un nou cod civil, intrat în vigoare în 2011. Noul cod civil, vă amintiți, a adus o schimbare fundamentală în privința sistemului de reglementare a raporturilor de drept privat. Sistemul dualist, bazat anterior pe Codul civil de la 1864 și Codul comercial de la 1867, a fost înlocuit cu sistemul unitar, consacrat de Codul civil. Sigur, în această situație s-a pus problema în doctrină în privința destinului Dreptului comercial. Au existat mai multe opinii, dar două le sintetizează pe toate. O opinie, înfățișată de unii dintre autorii proiectului Noului cod civil, reputați civil dintre care a făcut parte și dl profesor [Baias], au considerat că adoptarea sistemului monist înseamnă dispariția, adică transformarea raporturilor juridice comerciale în raporturi civile; civilizarea raporturilor comerciale. Și, pe cale de consecință, dispariția Dreptului comercial. Pentru a fi siguri beton că așa va fi, prin legile de punere în aplicare, au consacrat niște lucruri aberante, consider eu, care ne-au făcut cunoscuți nu numai în Uniunea Europeană, cred că în toată lumea, de a îneca comerțul, care există de 2000 de ani. Pentru că în Codul civil se evită cu obstinație noțiunea de comerț sau de comercial, în legătură cu societățile comerciale, cu contractele comerciale. Au schimbat denumirile. Care, vă spun, este greu să le înțeleg. În ce mă privește, încă din 2010, într-un articol publicat pentru prima oară, după d-na profesor Smaranda Angheni, am publicat într-o revistă concepția mea despre destinul Dreptului comercial. Și am considerat că Dreptul comercial este compatibil cu sistemul unitar de reglementare a raporturilor de Drept privat. Că reglementarea unitară a raporturilor de Drept privat nu înseamnă dispariția Dreptului comercial, ci numai schimbarea conceptelor fundamentale pe care se bazează. Dacă în trecut Dreptul comercial, bazat pe Codul comercial, avea drept concepte fundamentale actele, faptele de comerț și comercianții, Noul cod civil, în sistemul unitar, consacră alte două concepte: întreprindere și profesionist. Am dezvoltat această teză, am amplificat și, în 2012, am publicat cea de-a treia ediție a tratatului, în care am fundamentat pe larg această concepție.

Trebuie să mărturisesc că în această ediție pe care o lansăm astăzi ea reprezintă, de fapt, o sinteză actualizată a precedentelor ediții. Noutatea, zic eu, importantă, care ar trebui reținută, o constituie elementele pe care le aduc în fața doctrinei în legătură cu fundamentarea necesității și oportunității adoptării unui nou cod comercial. Această propunere am lansat-o la conferința organizată în 2017, septembrie, de către Universitatea Româno-Americană și Universitatea Nicolae Titulescu. Și s-a publicat în Revista Dreptul, nr. 1/2018. În opinia mea, atât din punct de vedere științific, cât și practic, adoptarea unui nou cod comercial este pe deplin justificată și necesară. În primul rând există, așa cum am demonstrat, compatibilitate între dreptul comercial și sistemul unitar, iar în legătură cu necesitatea, știm bine că în codul civil reglementarea unitară, de fapt, se reduce la două instituții. Atât. Și anume: statutul persoanei fizice și juridice; și materia obligațiilor. Reglementările juridice privind activitatea cu caracter profesional le găsim în legile speciale, care au rămas în vigoare și n-au suferit decât modificări terminologice, pentru că legiuitorul impunea acest lucru, prin actele de punere în aplicare. Noul cod comercial pe care îl propun nu este o întoarcere la trecut, deci la conceptele Codului comercial – actele, faptele de comerț și comercianții; ci la conceptele noi ale Codului civil – întreprindere și profesionist. Sigur, adaptate în special în legătură cu întreprinderea comercială și profesionistul comerciant. Este vorba de un cod comercial de factură europeană, de consolidare legislativă. El, așa cum am sus, se bazează, în opinia mea, pe reglementarea Codului civil în vigoare și ar trebui să cuprindă principalele principii care guvernează statutul profesioniștilor comercianți, contractele și garanțiile privind activitatea cu caracter profesional comercial, procedura insolvenței și chiar jurisdicția comercială. Publicând această propunere, am așteptat o reacție din partea doctrinei. Am făcut chiar și o propunere pentru Academia de Științe Juridice. Din păcate, cred că s-a înțeles că este vorba de o simplă propunere cu caracter doctrinar, cu care, după ce analizăm o problemă, facem propuneri și să rămână așa. După mine, problema este de interes național. Am ascultat din prezentările antevorbitorilor provocările care se pun astăzi. Și pentru Dreptul comercial există același interes. Prin ceea ce s-a făcut prin Codul civil noi am făcut un pas înapoi. Nu se poate. Reglementările Uniunii Europene folosesc în continuare terminologia „comercial”, „litigii comerciale” ș.a.m.d.

Aș dori, dacă se poate, și fac apel la dumneavoastră, care reprezentați instituțiile principale ale Justiției, dar și a invitaților care sunt reputați practicieni sau oameni de învățământ, de a face cunoscută o poziție, dacă merită, sau nu, abordată această chestiune. Eu reiterez ideea pe care am avut-o, și anume că cea mai indicată instituție de a organiza o dezbatere la nivel național este Academia de Științe Juridice. Prin statutul ei e chemată să facă lucrurile astea. Nu lucruri mărunte, de rutină. Din păcate, cu regret, o mare decepție am avut din a nu fi avut niciun ecou în legătură cu această propunere. Dar încă mai sper.

Vă mulțumesc pentru bunăvoința cu care m-ați ascultat.