Din nou despre camera preliminară

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

1. Sumare elemente introductive

Una dintre atribuțiile esențiale ale judecătorului de cameră preliminară, când analizează regularitatea rechizitoriului, o reprezintă verificarea întrunirii cumulative a condițiilor de formă și de fond ale acestuia.

Condițiile de formă se referă la conținutul sau cuprinsul rechizitoriului, adică la verificarea art. 328^[1] din Codul de procedură penală, titlu marginal Cuprinsul rechizitoriului. Noțiunea de regularitate ridică din punct de vedere gramatical niște semne de întrebare.

Potrivit DEX^[2], regularitatea este însușirea sau starea a ceea ce este regulat, în conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată dinainte sau proprietatea unui sistem sau a evoluției unor fenomene de a respecta o regulă dintr-un anumit punct de vedere ori simetrie, proporție, uniformitate din franțuzescul Regularite. Credem că, mai degrabă, chiar dacă și în vechea reglementare se folosea aceiași expresie, ar trebui folosită noțiunea de legalitatea rechizitoriului, ceea ce verifică în fapt potrivit art. 328 Cod procedură penală și prim-procurorul.

2. Evaluarea condițiilor de fond

Apreciem că în evaluarea condițiilor de fond ale actului de sesizare judecătorul de cameră preliminară analizează:

a) Claritatea acuzației,

b) Locul și data comiterii faptelor. Orice activitate umană care se traduce printr-o manifestare externă, prin însuși această exteriorizare, se plasează în spațiu și se desfășoară în timp. Infracțiunea concretă fiind și ea un fapt, adică o activitate umană exteriorizată, firesc și inevitabil își are un „loc” în spațiu și o „durată” în timp. De aceea în raport de orice infracțiune, ne putem întreba, „unde” și „când” a fost comisă^[3]. Pentru că nu ne raportam în acest demers decât din perspectiva unor aspecte practice privind procedura camerei preliminare pentru aprofundare recomandăm și Tratatul de drept și procedură penală vol. I Ioan Tanoviceau^[4] despre întinderea legii penale în timp (pp. 259-264) și întinderea legii penale în spațiu (p. 305 și urm.). Nu de puține ori în actele de sesizare întâlnim expresii de genul: „începând cu anul….”, „în a doua jumătate a lunii…..”, „către sfârșitul anului…..”, „probabil la începutul lunii…” Implicațiile sunt evidente cel puțin din perspectiva intervenției termenului de prescripție, spre exemplu;

c) Prezentarea faptelor cu suficientă precizie, astfel încât să rezulte concordanța cu norma de incriminare cu scopul de a asigura inculpatului posibilitatea de a-și pregăti o apărare concretă și eficientă;

d) În dispozitivul rechizitoriului să se regăsească întocmai cuprinsul ordonanței acre descrie fapta/faptele.

Din perspectiva dreptului la apărare și a unei apărări efective, rechizitoriul trebuie să descrie fapta în mod amănunțit sau cel puțin să precizeze suficient modalitatea de săvărșire și a circumstanțelor de timp și de loc în așa fel încât inculpatul să înțeleagă conținutul acuzației, altfel dreptul la apărare este lipsit de conținutul său esențial.

Codul de procedură penală este certat de multe ori cu limba română și cu gramatica, dar nu zăbovim asupra acestui aspect, poate cu altă ocazie.

Folosirea modului gerunziu (mod verbal care exprimă o acțiune în desfășurare, fără referire la autorul și la momentul acțiunii)^[5], fără a exista un verb la un mod personal (predicativ), devine dificil de distins acțiunea pretins a fi comisă de către inculpat și în consecință conținutul concret al acuzației.

Spre cinstea lui, într-o motivare un magistrat sesizează aceste aspecte. Cu trecerea timpului însă ne vom îndepărta de gramatică și nu vom mai sesiza astfel de aspecte.

,,Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul Ț.M., s-a reținut în fapt că la data de ……….., cu ocazia semnării Procesului verbal de recepție nr. 1 încheiat între…… în calitate de Beneficiar și S.C…………. prin administrator P.M., în calitate de Prestator atestând astfel, în mod nereal, recepția serviciilor de organizare tabără conform contract nr._______, pentru elevii ………..în perioada………, în condițiile în care au participat 19 copii, pentru 4 nopți”^[6].

Pentru a fi, spre exemplu, în prezența unei infracțiuni de fals intellectual, în rechizitoriu trebuie să se descrie amănunțit care sunt împrejurările necorespunzătoare adevărului despre care procurorul reține că au fost atestate în cuprinsului înscrisului astfel să rezulte concordanță cu norma de incriminare.

3. Concluzii

În concluzie, apreciem că modalitatea de a prezenta acuzația trebuie să fie clară, concisă, precisă în așa fel încât inculpatul să înțeleagă faptele concrete pentru care este acuzat.

Mai mult, într-o astfel de ipoteză chiar și asistența juridică specializată este greu de asigurat și de formulat.

În final, considerăm că față de cele ce preced nu se respectă standardul impus de art. 6 paragraful 3 lit.a ) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la dreptul inculpatului de a fi informat în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa astfel încât să îi permite să beneficieze de sprijinul unor specialiști ai dreptului și să înțeleagă ce anume i se reproșează și care este semnificația penală a conduitei sale.

Bibliografie

1. Dongoroz Vintilă, Drept penal (Reeditarea ediției din 1939), Asociația Română de Științe Penale, București, 2000;

2. Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

3. Codul de procedură penală,

4. DEX – Dicționarul explicativ al limbii române, Univers Enciclopedic, Ediția a II-a, București, 1998;

5. Încheiere din 05.12.2023, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, Cameră preliminară/Fond, în dosarul nr. 5033/3/2023/a1, nepublicată;

6. Tanoviceanu Ioan, Tratat de drept și procedură penală, vol. I, Editura Curierul Judiciar, București, Strada Artei 5, lângă Palatul Justiției 1924.