Dilema românească: „Pășuni verzi” – „Proiecte de energie verde”

România are un potențial ridicat de surse regenerabile de energie (SRE) distribuite pe întreg teritoriul său. Cu toate acestea, locația unui proiect de producere E-SRE trebuie să îndeplinească mai multe criterii, precum distanța față de rețea, disponibilitatea capacității rețelei, absența limitărilor tehnice sau urbanistice.

În căutarea de terenuri pretabile acestor proiecte, pajiștile au intrat în atenția dezvoltatorilor.

România are peste 4 milioane de pajiști, dintre care multe sunt amplasate strategic. Totuși, marea majoritate a pajiștilor sunt terenuri extravilane, ceea ce declanșează aplicarea unui regim juridic foarte strict. Scopul acestuia este de a asigura că suprafața totală a pajiștilor inventariate în iulie 2007 nu este diminuată.

Potrivit Ordonanță de urgență 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 („Ordonanța Pajiștilor”), pajiștile permanente situate în extravilan pot fi folosite numai pentru pășunatul animalelor și producția de furaje.

Prin excepție, pajiștile permanente situate în extravilan pot fi utilizate pentru anumite obiective, printre care și înființarea de noi capacități de producere a energiei regenerabile. Cu toate acestea, dezvoltarea proiectelor E-RES pe astfel de terenuri face obiectul unor condiții legale specifice care, în practică, conduc la blocaje (…).

Materialul integral poate fi consultat aici.