Care este impactul real al modificărilor recente aduse Legii fondului funciar asupra dezvoltării de proiecte regenerabile?

Unul dintre cele mai fierbinți subiecte zilele acestea în industria energiei produse din surse regenerabile (E-SRE) este noua lege adoptată de Parlamentul României pentru modificarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. După o implicare intensă a asociațiilor din industrie, legea mult așteptată a fost în sfârșit adoptată și în prezent așteaptă promulgarea de către președintele României.

Scopul declarat al noii legi este eliminarea barierelor de reglementare în dezvoltarea proiectelor de producere a E-SRE prin simplificarea procesului de autorizare.

Modificările aduse de legea nouă pot fi reduse, în esență la următoarele:

− proiectele E-SRE (PV, eolian, biomasă, biolichide și biogaz, capacități de stocare, stații de transformare și alte sisteme similare) pot fi dezvoltate direct pe terenuri extravilane având clasa de fertilitate III, IV și V (fapt interzis până în prezent); și

− terenurile extravilane având clasa de fertilitate III, IV și V pot fi folosite în sistem dual – atât pentru dezvoltarea de proiecte E-SRE, cât și pentru activități agricole (cu excepția terenurilor arabile pentru care sistemul dual este interzis).

Pentru a înțelege impactul real al acestor modificări, este utilă o scurtă trecere în revistă a situației actuale.

I. Situația înainte de intrarea în vigoare a legii noi

Lucrările de construcție se pot executa numai pe terenuri care sunt calificate ca terenuri intravilane și construibile. Deși există o serie de excepții de la această regulă, niciuna nu se aplică proiectelor de producere a E-RES.

Cu toate acestea, majoritatea terenurilor din România care sunt potrivite pentru proiecte E-RES sunt terenuri agricole extravilane. Prin urmare, dezvoltarea proiectelor E-RES pe aceste terenuri trebuie să urmeze un proces îndelungat și costisitor, constând în următoarele etape principale:

− aprobarea unui plan urbanistic („PUZ”) pentru schimbarea destinației întregului teren al proiectului proiect din extravilan în intravilan și pentru reglementarea urbanistică a respectivului teren; și

− eliberarea autorizației de construire (care cauzează automat schimbarea categoriei de folosință din teren agricol în teren construibil).

Etapa PUZ poate dura aproximativ 9 luni, ceea ce provoacă întârzieri semnificative în procesul de autorizare. De asemenea, taxa PUZ este unul dintre cele mai mari costuri ale procesului de autorizare si se plătește într-un moment în care fezabilitatea proiectului poate fi încă incertă.

II. Impactul generat de legea nouă

Urmând trendul global, noua lege deschide calea pentru proiectele agrovoltaice. Efectele practice aduse de noua lege pentru dezvoltarea proiectelor E-SRE sunt sumarizate mai jos.

1. Nu mai este necesară elaborarea unui PUZ pentru trecerea terenurilor în extravilan

În cazul în care se dorește dezvoltarea de proiecte E-RES (PV, eolian, biomasă, biolichide și biogaz, capacități de stocare, stații de transformare și alte sisteme similare) pe terenuri extravilane având clasa de fertilitate III, IV și V, nu mai este necesară schimbarea în prealabil a destinației terenului în teren intravilan printr-un PUZ.

În schimb, este necesară efectuarea unei proceduri separată de scoatere a terenului din circuitul agricol. O astfel de procedură este însă mult mai scurtă în comparație cu PUZ-ul, autoritățile avînd obligația să emită decizia/avizul necesar în termen de 45 de zile de la data cererii, altfel cererea este considerată aprobată tacit.

Totuși, o întrebare esențială care se pune este dacă, în urma noii legi, mai este necesară adoptarea PUZ-ului în procesul de autorizare E-RES. Motivul este că scopul PUZ-ului este dublu: (i) atât schimbarea destinației terenului din extravilan în intravilan, cât și (ii) stabilirea parametrilor de urbanism și funcționalități pentru terenul specific. Chiar dacă primul scop nu mai este în mod clar necesar, rămâne întrebarea dacă un PUZ este încă necesar pentru al doilea scop.

Noua lege nu prevede expres necesitatea unui PUZ, ci doar scoaterea terenului din circuitul agriol și obținerea autorizației de construire. Totuși, conform reglementărilor generale de urbanism și de autorizare a lucrărilor de construire, autorizația de construire poate fi emisă numai dacă există o documentație urbanistică aprobată care reglementează regimul juridic, tehnic și economic al terenului, compatibile cu proiectul. Deși există anumite tipuri de lucrări de construcții exceptate de la cerința existenței documentațiilor de urbanism, niciuna nu se aplică pentru dezvoltarea proiectelor E-RES.

De regulă însă, PUG-urile nu reglementează zona extravilană. S-ar putea susține, însă, că funcțiunea terenurilor extravilane derivă chiar din noua lege (industrială), câtă vreme se permite dezvoltarea de proiecte E-RES pe aceste terenuri. Într-o astfel de interpretare, parametrii urbanistici prevăzuți în regulamentul local de urbanism parte din PUG s-ar aplica și acestor zone.

În cazul în care ar mai fi totuși nevoie de un PUZ pentru dezvoltarea de proiecte E-RES (în vederea reglementării urbanistice a zonei), noua lege nu ar aduce nicio îmbunătățire semnificativă cu privire la calendarul proiectului sau la complexitatea procesului de autorizare.

Înlăturarea PUZ-ului pentru proiectele E-SRE pare să fi fost recent în atenția autorităților la modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții la finalul lunii mai. Cu toate acestea, poate doar din cauza unei formulări nefericite, această modificare legislativă nu a rezolvat problema (…).

Materialul integral este disponibil aici.