Critici referitoare la nerespectarea normelor de competenţă materială şi judecarea cauzei de către o instanţă inferioară celei legal competente. Recurs respins ca fiind nefondat
- NCPP: art. 275 alin. (2)
- NCPP: art. 281 alin. (1) lit. b) şi alin. (3)
- NCPP: art. 35
- NCPP: art. 438
- NCPP: art. 442 alin. (1) și (2)
- NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1
- VCP: art. 215
- VCP: art. 248
- VCP: art. 290 alin. (1)
- VCP: art. 34 alin. (1)
- VCP: art. 41 alin. (2)
Prin Sentința penală nr. 143 din 03.02.2020 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată (15 acte materiale în perioada 20.07.2012 – 06.09.2012).
În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, inculpatei i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată: la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prin Sentința penală nr. 816 din 02.09.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 101 din 29.01.2015 a Curții de Apel Ploiești, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin Sentința penală nr. 3.386 din 21.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 263 din 12.03.2015 a Curții de Apel Ploiești și la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prin Sentința penală nr. 190 din 20.04.2017 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin neapelare la data de 16.05.2017.
(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 81/RC din 23 februarie 2021)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Analizând recursul în casație potrivit art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea din data de 26 ianuarie 2021, Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen.. În această cale de extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.
Înalta Curte constată că recurenta A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. Atât cu ocazia dezbaterilor, cât și în conținutul motivelor scrise de recurs în casație, recurenta a susținut că, în mod greșit, a fost judecată cauza în fond de Judecătoria Ploiești, întrucât competența materială revenea instanței superioare (Tribunalului Prahova).
Făcând un istoric al cauzei, din actele și lucrările dosarului se reține că, prin rezoluția din data de 07.03.2011 a organelor de cercetare ale poliției Judiciare din cadrul IPJ Prahova – Poliția Comunală Păulești, confirmată la aceiași dată de către procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus începerea urmăririi penale în dosarul penal nr. x/2010 privind pe A. ș.a.
Prin rezoluția nr. 2417/P/2011 din data de 15.04.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, privind plângerea formulată de către reprezentanții D., împotriva numitei A., în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, motivându-se că la această unitate de parchet se instrumentează dosarul penal nr. x/2011, în care se efectuează cercetări față de sus-numita pentru aceleași fapte.
Prin rezoluția nr. 12374/P/2010 din data de 02.12.2011, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, privind pe E. și A., foste angajate ale SC F. SRL, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în vederea unei mai bune înfăptuiri a actului de justiție prin tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor vinovate în contextul întregii lor activități infracționale, motivându-se că la această unitate de parchet se instrumentează dosarul penal nr. x/2011, în care se efectuează cercetări față de sus-numitele cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură și se constată cazul de conexitate prev. de art. 34 alin. (1), lit. d) din C. pen. de la 1969.
Prin rezoluția motivată din data de 19.11.2012 a organelor de cercetare ale poliției judiciare din cadrul IPJ Prahova – Serviciul de Investigare a Fraudelor s-a dispus conexarea dosarelor penale nr. x/2011
Prin rezoluția din data de 19.11.2012 a organelor de cercetare ale poliției judiciare din cadrul IPJ Prahova – Serviciul de Investigare a Fraudelor, confirmată la data de 20.11.2012 de către procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus începerea urmăririi penale în dosarul penal nr. x/2011, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. de la 1969 și înșelăciune, prev de art. 215 alin. (1), (3) și 5 din C. pen. de la 1969, față de A., fostă A.
Prin rezoluția din data de 25.02.2013 a organelor de cercetare ale poliției judiciare din cadrul IPJ Prahova – Serviciul de Investigare a Fraudelor, confirmată la data de 26.02.2013, de către procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus începerea urmăririi penale în dosarul penal nr. x/2012, sub aspectul săvârșirii de participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și intereselor publice, prev. de art. 31 din C. pen. de la 1969 raportat la art. 246 din C. pen. de la 1969, cu ref. la art. 248 din C, pen. de la 1969 și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. . 1 C. pen. de la 1969, față de A., fostă A.
Prin ordonanța nr. 14568/P/2012 din data de 16.07.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, privind pe A., în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova (unde dosarul penal a fost înregistrat sub nr. x/2013), motivându-se că la această unitate de parchet instrumentează dosarul penal nr. x/2011, în care se efectuează cercetări față de sus-numita cu privire la săvârșirea unor fapte similare și se constată cazul de conexitate prevăzut de art. 34 alin. (1), lit. d) din C. pen. de la 1968.
Prin rezoluția motivată din data de 13.09.2013 a organelor de cercetare ale poliției judiciare din cadrul IPJ Prahova – Serviciul de Investigare a Fraudelor s-a dispus conexarea dosarului penal nr. x/2013 la dosarul penal nr. x/2011, ambele privind pe A.
Prin ordonanța nr. 356/P/2011 din data de 29.09.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea DIICOT – Serviciul Teritorial Ploiești.
Prin rechizitoriul nr. x/2014 întocmit la data de 24.06.2016, DIICOT- Serviciul Teritorial Ploiești a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, precum și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de A. și alți suspecți.
La data de 24.06.2016, în cadrul aceleiași unități de Parchet s-a înregistrat dosarul penal nr. x/2016, în care prin ordonanța nr. 303/D/P/2016 din data de 05.12.2016, DIICOT – Serviciul Teritorial Ploiești a dispus clasarea cauzei, disjungerea și continuarea cercetărilor față de A. și alții. Totodată, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru continuarea cercetărilor față de mai multe persoane, printre care și față de inculpata A.
Astfel, s-a înregistrat dosarul penal nr. x/2016 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Prin ordonanța nr. 727/P/2016 din data de 23.05.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, având în vedere că urmărirea penală este completă cu privire la activitatea infracțională a inculpatei A. și a suspectei G., activitate prin care a fost prejudiciată persoana vătămată SC C. SRL, pentru desfășurarea cu celeritate a urmăririi penale, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la faptele săvârșite în dauna acestei persoanei vătămate, din perioada iulie – septembrie 2012.
Dosarul penal astfel format a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. x/2018.
Analizând motivele invocate în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., referitor la nerespectarea normelor de competență materială și judecarea cauzei de către o instanță inferioară celei legal competente, Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate.
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care „în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente”.
Pentru a fi incident acest caz de casare, invocat de recurenta A., judecata trebuia efectuată de o instanță inferioară celei legal competente – după materie sau după calitatea persoanei -, iar nerespectarea acestor dispoziții să se realizeze în cursul judecății, sub sancțiunea nulității absolute potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din C. proc. pen., nulitate care poate fi invocată în orice stare a procesului.
Prin urmare, o instanță judecătorească nu poate judeca o cauză penală decât în limita competenței sale prevăzute de lege. Competența judecării unei cauze este stabilită de legiuitor prin normele de procedură penală.
Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că acest caz de recurs în casație este incident atunci când judecata a fost făcută de o instanță inferioară celei legal competente, după materie sau după calitatea persoanei, nerespectarea dispozițiilor privind competența intervenind în cursul judecății (astfel cum s-a reținut prin Decizia nr. 480/2020 din 15/12/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).
Potrivit art. 438 alin. (2) din C. proc. pen., cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.
Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată că inculpata A. nu a invocat aceste critici și cu ocazia judecății cauzei în apel, iar în cuprinsul hotărârii atacate instanța nu s-a pronunțat asupra cestor aspecte.
Astfel, se constată că în cauza de față inculpata A. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2018 emis la data de 25.03.2019 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pentru săvârșirea, în formă continuată – 15 acte materiale, a infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpata A. a fost condamnată definitiv de către Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatându-se de către instanța de control judiciar că infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr. 816 din 02.09.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, Sentința penală nr. 3.386 din 21.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești și Sentința penală nr. 190 din 20.04.2017 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Așadar, contrar susținerilor recurentei în sensul că nu a fost respectată competența după materie, dosarul fiind soluționat de o instanță inferioară celei competente, respectiv de judecătorie, în locul tribunalului, din istoricul cauzei se constată că o parte a urmăririi penale a fost efectuată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești, însă, ca urmare a soluțiilor pronunțate de această unitate de parchet și subsecvent disjungerii cauzei, urmărirea penală a fost finalizată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova care a sesizat în mod corect judecătoria competentă (Judecătoria Ploiești).
Prin urmare, dosarul penal în care a fost cercetată recurenta A. a fost judecat în conformitate cu dispozițiile art. 35 C. proc. pen., în funcție de competența după materie (ratione materiae) și competența după calitatea persoanei (ratione personae), astfel încât, motivul de recurs în casație decurgând din art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. nu este întemeiat în speță.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurenta inculpată A. împotriva Deciziei penale nr. 959 din data de 26 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.