Critici cu privire la corespondenţa dintre fapta concretă cu descrierea conţinută în norma de incriminare. Recurs respins ca nefondat (NCP, NCPP)

24 sept. 2021
Vizualizari: 310
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 222/RC/2021

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 438 alin. (1) pct. 7); NCP: art. 35 alin. (1), art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c)

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului în casație este limitată exclusiv în drept. Așadar, statuările în fapt ale instanței care a pronunțat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii.

Cazul de casare invocat de inculpatul A. are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7) din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) din C. pen., pentru care a fost condamnat recurentul inculpat.

Astfel, s-a reținut, pe baza probelor, că din vara anului 2019 până la data de 27 martie 2020, inculpatul A. (cu apelativul „D.”), prin constrângere morală (sub forma amenințării cu exercitarea unor acte de violență – 19 acte materiale și a amenințării cu moartea – ultimul act material) a întreținut, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la intervale de timp diferite, un număr de 19 raporturi sexuale și un act sexual oral (15 acte materiale între vara anului 2019 – finalul anului 2019 și 5 acte materiale începând cu debutul anului 2020 și până la data de 27 martie 2020 inclusiv, ultimul act material având loc în data de 27 martie 2020, ora aprox. 09:00), cu fiica sa vitregă minoră B. – cu vârsta cuprinsă între 11 și 12 ani, aflată în îngrijirea și ocrotirea sa, în timp ce se aflau la reședința comună din mun. Salonta (18 acte materiale din 20), cu ocazia unei vacanțe la mare cu familia – jud. Constanța (un act material din luna iulie sau august 2019), precum și la periferia mun. Salonta, pe un drum agricol (un act material).

În consecință, acțiunea inculpatului de a întreține raporturi sexuale cu fiica sa, la vârsta de 11 și 12 ani a acesteia, prin constrângere, profitând de faptul că se afla în îngrijirea și ocrotirea sa, corespunde textului legal de incriminare a faptei de viol, în modalitatea agravată reținută de instanța de apel.

Înalta Curte constată că fondul criticilor formulate pe calea recursului în casație de către inculpatul A. – înlăturarea din conținutul infracțiunii continuate de viol, a primelor 19 acte materiale și, prin urmare, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (20 de acte materiale), în infracțiunea de viol în formă simplă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) C. pen., prin înlăturarea formei continuate – pornește de la negarea bazei factuale care a condus la reținerea vinovăției, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Se constată că în realitate, prin critica recurentului inculpat se susține că fapta nu există, critică care nu poate fi primită și analizată în actualul cadru procesual.

Instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situații de fapt.

Analizând recursul în casație, din perspectiva motivului de recurs în casație privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.

În cauză, prin decizia instanței de apel, a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de viol în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Verificând conformitatea deciziei atacate cu regulile de drept aplicabile, prin prisma cazului de casare invocat, potrivit căruia hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului A. este în limitele prevăzute de lege.

Prin raportare la încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat – infracțiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) din C. pen., se constată că textul de lege prevede pentru această faptă în forma agravată de la alin. (3) pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, astfel că pedeapsa principală aplicată inculpatului de instanța de apel este legală.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu sunt incidente cazurile de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen., instanța va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 584/A din data de 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 160 RON și cel cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană vătămată, în cuantum de 470 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare. Recurs respins ca nefondat (NCP, NCPP) was last modified: septembrie 23rd, 2021 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.