Criterii concrete şi abstracte de diferenţiere a intenţiei indirecte de culpa cu prevedere în cazul infracţiunilor rutiere soldate cu victime

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Aspecte introductive

Infracțiunile rutiere sunt unele dintre cele mai frecvente infracțiuni cu care sunt sesizate instanțele de judecată în materie penală, vătămările corporale sau decesele ca urmare a unor accidente rutiere fiind din nefericire o realitate nefastă, obișnuită, a societății românești actuale.

Conform unor date recent publicate de către Comisia Europeană^[1], România ocupă ultimul loc statistic în ceea ce privește siguranța pe drumurile publice, conform datelor existând 96 de decese per milion de locuitori. Deși se poate observa o îmbunătățire statistică, având în vedere că în anul 2010, conform aceleiași statistici, România înregistra un număr de 117 de decese per milion de locuitori, aceasta se află mult în urma unor state precum Elveția ce înregistrează un număr de 22 de decese per milion de locuitori, Norvegia ce înregistrează un număr de 20 de decese per milion de locuitori sau Islanda ce înregistrează un număr de 17 de decese per milion de locuitori.

Deși conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române termenul accident este definit ca ,,întâmplare neprevăzută care poate provoca o avarie, rănirea sau moartea cuiva”, teza centrală a prezentului studiu este de a demonstra că poziția subiectivă a subiectului activ al infracțiunii, raportat la anumite elemente concrete de fapt, ce caracterizează spețele ce vor fi prezentate în continuare, conduc mai degrabă la concluzia că infracțiunea este săvârșită cu intenție indirectă, și nu din culpă, aflându-ne, în prezența unor infracțiuni de omor, și nu ucidere din culpă, cum până de curând marea majoritate a doctrinei și a practicii judecătorești apreciau.

În continuare, voi analiza câteva spețe ce prezintă relevanță pentru a fundamenta concluziile prezentului studiu, și anume că elementele concrete ale situației de fapt pot determina organele judiciare să aprecieze fără dubiu că poziția subiectivă a inculpatului este cea a intenției indirecte și nu cea a culpei.

Primordial, înainte de prezentarea acestor spețe, a situației de fapt precum și a considerentelor organelor judiciare, este necesară prezentarea dispozițiilor normative din Codul penal ce definesc intenția și culpa.

Prin art. 16 al actualului Cod penal^[2], ce poartă denumirea marginală Vinovăția, legiuitorul nu a deviat de la diviziunile și subdiviziunile consacrate ale formelor de vinovăție, acestea fiind codificate și definite conform alineatelor (2) – (4) din articolul menționat, în timp ce alin. (1) arată imperativitatea ca fapta să fie săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală pentru a constitui infracțiune.

Astfel, texte legale incidente și relevante pentru corecta încadrare juridică a faptei sunt următoarele:

(1) Fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală.

(2) Vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu intenție depășită.

(3) Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul: a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte; b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.

(4) Fapta este săvârșită din culpă, când făptuitorul: a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.

Având în vedere aceste texte, vom recurge la doctrina consacrată pentru a putea identifica elementele menite să ajute organele judiciare în activitatea de încadrare juridică a faptelor de natură penală săvârșite pe drumurile publice cu ocazia conducerii unor vehicule.

Astfel, s-a constatat^[3] că și în cazul intenției eventuale codificate de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., cât și în cazul culpei cu prevedere definită de art. 16 alin. (4) lit. a) C. pen., autorul prevede două urmări, una pe care o dorește, ce poate fi licită sau ilicită și o a doua urmare pe care nu o dorește, dar pe care fie o acceptă (cazul intenției indirecte), fie nu o acceptă, considerând că aceasta nu se va produce (cazul culpei cu prevedere).

Conform aceluiași autor, ,,culpa cu prevedere se apropie mult de intenția eventuală, căci în ambele cazuri este prezentă prevederea urmării tipice, care nu este însă urmărită de făptuitor”.

De asemenea, se mai susține că în timp ce în cazul culpei cu prevedere convingerea autorului că rezultatul nu se va produce se bazează pe anumite împrejurări obiective ce sunt apreciate în mod eronat, în cazul intenției eventuale autorul se bazează pe hazard, și nu pe împrejurări obiective ca în cazul culpei.

S-a propus în lucrarea anterior menționată ca exemplu următorul caz: un conducător auto se angajează în depășire într-o curbă fără vizibilitate, prevede posibilitatea comiterii unui accident în cazul în care un autovehicul vine pe contrasens, dar nu acceptă această posibilitate, bazându-se pe împrejurări cum ar fi: cunoașterea respectivei porțiuni de drum, viteza cu care mașina răspunde la comenzi, experiența sa în conducere etc. S-a apreciat că dacă totuși accidentul are loc, în sarcina șoferului se va reține astfel o culpă și nu o intenție eventuală, fiind existente anumite criterii obiective pe care autorul și-a format convingerea că urmarea nu se va produce.

În continuare, voi analiza trei cauze relevante sub aspectul diferențierii între omorul cu intenție eventuală și uciderea din culpă cu prevedere din practica judiciară.

I. Decizia nr. 178 din data de 14 martie 2018 a Curții de Apel Iași. Prima speță supusă analizei prezintă deja o anumită notorietate printre specialiștii dreptului penal.

Prin Decizia penală nr. 178 din data de 14 martie 2018, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 1487 din 6 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr. 2576/99/2017, și a dispus condamnarea inculpatului P.C.M., astfel:

Înlătură dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.C.M., condamnarea acestuia pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (victime B.M.D. și B.E.), condamnarea pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (persoană vătămată M.C.), precum și achitarea pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (persoană vătămată P.A.T.).

În temeiul art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., condamnă pe inculpatul P.C.M., la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat (victime B.M.D. și B.E.).

În temeiul art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., condamnă pe inculpatul P.C.M., cu aceleași date de identificare, la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat (persoane vătămate M.C. și P.A.T.).

În temeiul art. 38 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., aplică inculpatului P.C.M. pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare la care adaugă un spor de 2 ani și 8 luni închisoare (reprezentând 1/3 din pedeapsa de 8 ani închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 19 ani și 8 luni închisoare.

În ceea ce privește situația de fapt reținută, s-a constatat că inculpatul, la data de 4 februarie 2016, ora 13:09:24, aflat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare (…)-CE, a încălcat mai multe reguli de circulație, a circulat pe contrasens, a ignorat culoarea roșie a semaforului și a pătruns cu viteză foarte mare în intersecția Șoseaua Nicolina – Aleea Rozelor, unde a intrat în coliziune cu autoturismul venit din lateral marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare (…)-TX, care a fost proiectat în autoturismele aflate pe sensul celălalt de mers, iar în urma impactului a rezultat decesul victimelor B.M.L. (conducătorul auto) și B.E. (ocupantul locului dreapta față) și rănirea și punerea în pericol a vieții persoanei vătămate M.Co., aflat în autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare (…)-YU, situat la acel moment pe banda 2 de circulație, și a persoanei vătămate P.T.A. aflat în autoturismul Citroen C4 cu numărul de înmatriculare (…)-BK, situat la acel moment pe banda 1 de circulație.

Deși inițial încadrarea juridică reținută de către parchet a fost aceeași ca și cea a Curții de Apel, Tribunalul Iași, ce a judecat cauza în primă instanță, a apreciat că o corectă încadrare juridică a faptelor inculpatului ar fi reținerea infracțiunilor ce sunt săvârșite cu forma de vinovăție a culpei.

Curtea a apreciat că inculpatul, ,,prin nerespectarea celor mai importante reguli de circulație, respectiv circulând cu o viteză cu mult peste cea legală în localitate, trecând linia continuă și conducând pe distanțe semnificative pe contrasens și, cel mai periculos, intrând în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, a transformat autoturismul într-o armă a crimei, fiindu-i indiferente urmările grave previzibile, și anume, uciderea ori/și vătămarea unor persoane”.

Astfel, în aceeași zi, nu cu mult timp înainte de a intra la ora 13:09:24 pe culoare roșie în intersecția dintre Șoseaua Nicolina cu Aleea Rozelor, a mai trecut de trei ori pe culoarea roșie a semaforului, norocul făcând să nu se producă vreun eveniment rutier (la orele 13:02:11 pătrunde pe culoarea roșie a semaforului în intersecția Șoseaua Nicolina – Str. Sălciilor, la orele 13:02:24 pătrunde pe culoarea roșie a semaforului în intersecția Șoseaua Nicolina – Str. Tudor Neculai și la orele 13:07:13 pătrunde pe culoarea roșie a semaforului în intersecția Șoseaua Nicolina – Școala nr. 42).

Mai mult, acesta a mai intrat și pe contrasens, prima oară, în jurul orei 11:30, când martorul C.L.A., ce conducea regulamentar, pe sensul său de mers, pentru a evita coliziunea cu autoturismul condus de inculpat a tras de volan dreapta și a pătruns pe trotuar.

De fiecare dată când a trecut pe roșu sau a pătruns pe contrasens, inculpatul a acceptat faptul că ar putea intra în coliziune cu un autoturism ori să lovească un pieton, din declarațiile martorilor reieșind că doar reacțiile fericite ale celor puși în primejdie pentru a se salva au fost de natură a preîntâmpina producerea unui rezultat vătămător, inculpatul de fiecare dată având o atitudine pasivă, indiferentă.

S-a constatat de asemenea că la aproximativ 55m de intersecția dintre Șoseaua Nicolina cu Aleea Rozelor, inculpatul ia hotărârea, ori își menține hotărârea deja luată, de a nu opri la culoarea roșie a semaforului și se deplasează spre intersecție cu viteză, care ajunge în momentul premergător impactului la cca 96km/h, declanșând, astfel, o stare de pericol iminent.

Raportându-se la momentul imediat premergător declanșării stării de pericol iminent, Curtea constată că inculpatul a acționat în astfel de împrejurări în care erau posibile cel puțin două urmări, o urmare pe care acesta a urmărit-o respectiv punerea în pericol a desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, urmare ce ar fi atras o răspundere contravențională, și o urmare, prevăzută de legea penală, incertă și subordonată celei dintâi, care constă în uciderea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. Avem în vedere cele mai grave urmări întrucât viteza autoturismului condus de inculpat era de aproximativ 96 km/h în momentul premergător impactului.

În ceea ce privește cea de a doua urmare, Curtea constată că, deși nu a fost dorită și nici nu a fost urmărită în mod special de către inculpat, a fost acceptată în mod conștient de către acesta, forma de vinovăție cu care a acționat fiind cea a intenției indirecte.

În ceea ce privește opinia autorului prezentului studiu, aceasta este în concordanță cu cea exprimată de către Curtea de apel în considerentele deciziei. Se constată că autorul P.C.M. nu a avut în vedere niciun criteriu obiectiv pe care să își întemeieze convingerea că rezultatul nu se va produce, având în vedere circumstanțele concrete ale speței. Acesta, anterior producerii accidentului rutier, a circulat pe contrasens, a pătruns în mai multe intersecții pe culoare roșie a semaforului, având o viteză de 96 km/h la momentul producerii accidentului. Se constată fără dubiu că fapta a fost comisă cu intenție indirectă, inculpatul abandonându-se total hazardului, fiind relevant că martorul C.L.A., ce conducea regulamentar, pe sensul său de mers, pentru a evita coliziunea cu autoturismul condus de inculpat a tras de volan dreapta și a pătruns pe trotuar. Nu se poate astfel invoca că inculpatul P.C.M. ar fi avut în vedere criterii obiective de apreciere în condițiile în care doar prezența de spirit a martorului C.L.A. a condus la evitarea unui impact între cele două autoturisme. Nu în ultimul rând, sunt utile în aprecierea poziției subiective a inculpatului cu privire la producerea unui eveniment rutier și la acceptarea sau nu a acestui rezultat declarațiile martorilor oculari. Astfel, martorul J.A. sună în două rânduri la Serviciul de urgență 112, semnalând faptul că ,,un nemernic merge cu viteză în oraș, trece pe roșu, era să acosteze un pieton și a fugit, (…), trece pe toate semafoarele pe roșu, a șicanat pe toată lumea în trafic, era să acosteze și copii pe trecerea de pietoni, merge cu foarte mare viteză, este foarte periculos, chiar m-am speriat”.

II. Sentința penală nr. 1051 din data de 14 septembrie 2018 a Judecătoriei Constanța. Prin rechizitoriul nr. 10577/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 9865/212/2018, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă constând în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen. și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă constând în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența unor substanțe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) C. pen.

Organele de urmărire penală au reținut că la data de 20 august 2017, în jurul orelor 06:55, inculpatul L.C. a condus autoturismul marca Volkswagen, model Caddy, cu numărul de înmatriculare (…)-PM, pe bulevardul Mamaia din Stațiunea Mamaia, pe banda nr. 3, dinspre orașul Năvodari către Municipiul Constanța, și când a ajuns la trecerea pentru pietoni din dreptul hotelului Picadilly, a surprins și a accidentat mortal pe victima C.G., care în calitate de pieton, se angajase în traversarea drumului public pe marcajul pietonal, din partea dreaptă a conducătorului auto.